Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Informaţii, comentarii şi propuneri...
Este şi o subcategorie specială despre BOR.
Lukianos
Mesaje: 28
Membru din: 11 Ian 2013, 03:54
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde Lukianos » 22 Ian 2013, 03:32

Pentru ca multa lume este convinsa ca schimbarea calendarului iulian si reformarea calendarului bisericesc ar fi fost o necesitate din motive de abatere de la precizia astronomica, in mare parte sub influenta scrierilor unora care au imbratisat reforma si sint in nevoie de justificare pe care nu o pot gasi in Sfinta Traditie, iata care au fost de fapt opiniile unor mari savanti si chiar a sefului comisiei de reforma cu privire la calendar, necesitatea schimbarii si acuratetea stiintifica cu care s-a lucrat:

- Matematicianul si astronomul Karl Friedrich Gauss (1777-1855) s-a aratat impresionat de Calendarul Ortodox si chiar a inventat o formula de calcul a Pastelui.

- Astronomul Nicolaus Copernicus (1473-1543) a fost invitat in 1514 de Consiliul Lateran sa-si spuna opinia cu privire la reformarea calendarului, iar raspunsul sau a fost ca reforma este lipsita de sens. Tot el in 1543, in prefata la lucrarea sa De revolutionibus orbium coelestium a arat ca reformarea calendarului este prematura din cauza ca durata anului tropical nu poate fi stabilita cu suficienta precizie.

- Joseph Justus Scaliger (1540-1609), parintele cronologiei moderne, s-a opus reformarii calendarului iulian, chiar a scris un tratat, Opus novum de emendatione temporum, in care a demonstrat superioritatea calendarului iulian fata de calendarul gregorian, fapt pentru care a fost victimizat de Inchizitie.

- Matematicianul Christopher Clavius (1537-1612), calugar iezuit si seful comisiei de reforma a calendarului a marturisit citeva din deficientele calendarului gregorian. Cea mai serioasa se refera la datele din Tabelele Prutenice folosite pentru reformarea calendarului, calculate de Erasmus Reinhold (1511-1553) pe baza unor ipoteze nesigure, in parte chiar absurde. O alta deficienta, si tot insemnata consta in faptul ca echinoctiul de primavara este instabil si nu poate fi legat de o anumita data, ceea ce contravine chiar scopului declarat al reformei.

Adevarul este, insa, ca scopul declarat al reformarii calenadrului bisericesc a fost, fara dubii si clar exprimat, unul ecumenist. Iata, mai jos, scrisoarea de convocare a comitetului de reforma (care dupa constituire se va autointitula in mod abuziv congres), trimisa de patriarhul ecumenic Meletie IV Bisericilor Ortodoxe locale:

Scrisoare Patriarhala

Prea Fericirilor si Inalt Prea Sfintitilor lor, Intii Statatorii Sfintelor Biserici Ortodoxe ale Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Ciprului, Greciei si Romaniei
(Protocol 872, Nr. de ordine 467)

Prea Fericitilor si Inalt Prea Sfintitilor

Exista numeroase chestiuni eclesiologice care preocupa una, mai multe sau chiar toate sfintele biserici locale, care nu pot fi rezolvate decit prin hotarire comuna a intregii Biserici Ortodoxe. Multe din problemele existente mai inainte s-au agravat in mod natural in aceste vremuri grele in care instabilitatea globala nu mai cunoaste granite. Din aceasta cauza in multe locuri s-a asumat studiul acestor chestiuni si urmarirea continuarii deliberarii commune de catre intreaga Biserica in vederea solutionarii canonice, ceea ce s-a dovedit nu numai util, dar si necesar.

Problema calendarului, existenta de multi ani si de o importanta si mai insemnata in vremurile noastre, este una dintre chestiunile care trebuie rezolvata prin decizie comuna. Pentru ca nevoia utilizarii unui singur calendar in comun cu restul Europei si America a devenit mai evidenta in timpurile pline de cadere in pacat ale razboaielor mondiale, toate statele ortodoxe, care si mai inainte asteptau introducerea unui al treilea calendar superior, unul dupa altul au decis sa adere la calendarul European.

Aceasta miscare civila in favoarea calendarului Gregorian nu a afectat cinstirea zilelor de sarbatoare a Bisericii, care a introdus uzul calendarului nou numai pentru relatiile civile. Fara indoiala, este evident ca problema folosirii a doua calendare prezinta nu putine dificultati in practica, in special intr-o societate al carei corp ecclesiastic reprezinta majoritatea organizatiei civile. In acest sens rugaminti si petitii au fost adresate Bisericii din toate partile pentru a se gasi o cale de a stabili doar un singur calendar pentru problemele civile si religioase, nu numai intr-o prezentare armonioasa chiar a acestui calendar ortodox cu sine insusi, ca civil si crestin, dar si pentru a servi in acest mod unitatea pan – crestina, pentru ca toti cei ce cheama numele Domnului sa poata sarbatorii Nasterea si Invierea Lui in aceeasi zi.

Necesitatea urgenta a exprimarii unei viziuni commune in chestiunea calendarului este cu siguranta ceruta si dintr-un alt motiv de nu mai putina importanta decit celelalte discutate. In multe tari industrializate din Europa si in special din America sint deja stabilite multimi mari de imigranti veniti din toate Bisericile Ortodoxe ca sa spun asa. Toti acestia sint obligati sa intrerupa lucrul la datele corespunzatoare sarbatorilor religioase din calendarul gregorian, in corcordanta cu regulile locului de munca, si ori nu mai tin sarbatorile Bisericii lor, ori le tin afectindu-si in mod evident starea materiala. Dat fiind chiar si numai numarul ortodocsilor din America , care se ridica la mai mult de doua milioane, din aceasta perspectiva devine datorie sfinta pentru Biserica care ii pastoreste preocuparea pentru rezolvarea chestiunii calendarului.

Pentru toate acestea, adresindu-ne Prea Fericirilor si Inalt Prea Sfintiilor lor, Intii Statatorilor Sfintelor Biserici Ortodoxe, ii rugam sa binevoiasca sa accepte infiintarea unui comitet format din unul sau doi reprezentanti din partea fiecaruia, care, intrunit la Constantinopol imediat dupa urmatoarele sfinte sarbatori de Pasti, sa studieze in detaliu chestiunea calendarului si orice alta problema pan – ortodoxa de natura urgenta, si care sa indice maniera proprie de rezolvare canonica, adica daca este necesar a se convoca propriul sinod sau daca numai decizia sinodala poate fi suficienta pentru o solutionare canonica a oricareia dintre ele.

Cu speranta deplina ca Prea Fericirile voastre vor binevoi sa ne informeze inainte de sfintele sarbatori de Pasti daca au acceptat propunerea noastra si imediat dupa sarbatori sa-si trimita reprezentantii, va imbratisam cu mare dragoste si va raminem credinciosi.

3 februarie 1923
Prea Fericirea Sa,
Frate iubitor in Hristos si dorind tuturor numai bine,
MELETIOS al Constantinopolului

La deschiderea oficiala a lucrarilor Comitetului Bisericilor Ortodoxe, 10 mai 1923, Meletie, patriarhul ecumenic, avea sa mai afirme urmatoarele:

“Dificultatile intimpinate de lucrarile Comitetului Bisericilor Ortodoxe corespund intrutotul importantei sale. Speram, totusi, cu ajutorul Harului dumnezeiesc, sa implinim cuviosul scop pe care ni l-am propus, care poate fi definit in forma sa generala astfel ‘Sarbatorirea Nasterii si Invierii lui Hristos in aceeasi zi de catre toti cei care cred in El’.” (ibidem)

(Traducere din ”A Quest For Reform of the Orthodox Church: The 1923 Pan-Orthodox Congress, An Analysis and Translation of Its Acts and Decisions”, Preot Patrick Viscuso, 2006, Introducere)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde dimitrie » 22 Ian 2013, 09:09

Postezi un mesaj și apoi aștepți răspuns. Bine?
Acum, ce faci, pui în discuție apartenența Bisericilor Ortodoxe de stil nou și a celor de pe stilul vechi, ce sunt în comuniune cu noi, la Biserica lui Hristos?
Da sau nu? Suntem sau nu Biserica lui Hristos?
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Lukianos
Mesaje: 28
Membru din: 11 Ian 2013, 03:54
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde Lukianos » 23 Ian 2013, 03:39

Da, ar fi fost bine si asa daca ati fi lasat trimiterea bibliografica acolo unde am pus-o eu. Asa se intelege ca intregul text este traducere, ceea ce nu este cazul, doar scrisoarea patriarhala si citatul din cuvintarea la deschiderea lucrarilor.

Am asteptat raspuns, dumneavoastra contestati insa altceva, prezentarea expunerii in trei mesaje in loc de unul.

Intrebarea pusa nu are nici o legatura cu subiectul in discutie, motivatia introducerii calendarului papist si a celui reformat, dar v-am raspuns pe celalalt fir.

arhivar
Mesaje: 6
Membru din: 07 Apr 2008, 19:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: bibliografie ortodoxă
Localitate: altă lume

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde arhivar » 25 Ian 2013, 14:01

Am 3 întrebări către Lukianos, la care vreau să-mi răspunde în ordine şi cât mai scurt:
- Ce este calendarul?
- Când sărbătoreşti matale, de exemplu, Adormirea Maicii Domnului?
- De unde ştii că data la care o sărbătoreşti este cea corectă din punct de vedere calendaristic?

Mulţumesc.

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde Lukianos1 » 16 Feb 2013, 04:52

Am 3 întrebări către Lukianos, la care vreau să-mi răspunde în ordine şi cât mai scurt:
- Ce este calendarul?
- Când sărbătoreşti matale, de exemplu, Adormirea Maicii Domnului?
- De unde ştii că data la care o sărbătoreşti este cea corectă din punct de vedere calendaristic?

Mulţumesc.
Nu stiu daca aici este locul potrivit pentru o astfel de discutie, dar, daca totusi vrem sa divagam, atunci mai inainte de toate trebuie sa lamurim un lucru: calendarul in sine, ca mod de organizare a timpului nu a fost dogmatizat de nimeni. Sfinta noastra Biserica dupa citeva secole de la inceputuri a hotarit ca este bine ca toti crestinii sa tina sfintele slujbe in aceeasi zi pe cit posibil si pentru aceasta a fost adoptat in mod natural calendarul iulian folosit la acea vreme in intreaga lume romana. In functie de acest calendar s-a hotarit sa fie pascalia (calculul zilei Sfintelor Pasti) si toate slujbele au fost asezate in ordinea lor urmind organizarea zilelor din an dupa acel calendar, ceea ce a dus la aparitia Menologhionului care este manualul Bisericii dupa care stim ce sfinti se cinstesc in fiecare zi si ce se citeste. Acest manual in 12 volume (si nu calendarul!) a devenit parte a Traditiei pe care noi, ortodocsii, o numim sfinta pentru ca este lucrarea Duhului Sfint care i-a inspirat pe Sfintii Parinti ai Bisericii.

In 1582 romano – catolicii, la putini ani dupa ce au hotarit sa se inchine de la stinga spre dreapta si nu de la dreapta spre stinga cum facusera pina atunci, au schimbat si calendarul pe motiv ca cel existent (iulian) introducea erori cu privire la data echinoctiului de primavara.

La 1583 parintii Bisericii s-au adunat la Constantinopol in sinod ecumenic si au ajuns la concluzia ca nu se poate face schimbarea calendarului fara a afecta Menologhionul, adica Sfinta Traditie. Acest lucru se poate vedea foarte clar din chiar textul anatemei (si atentie pentru ca se vehiculeaza pe Internet traduceri romanesti care sint gresite!):

“Orisicine nu ar urma traditia Bisericii asa cum cele Sapte Soboare Ecumenice au hotarit si Pascalia si Menologhionul pe care au facut bine sa le puna lege ce se cuvine sa o urmam, si care vrea sa urmeze Pascalia nou inventata si Menologhionul astronomilor ateisti ai Papei si care se opune tuturor acelor lucruri si doreste sa rastoarne si sa distruga dogmele si traditia Bisericii pe care noi le-am mostenit de la parintii nostri, anatema unora ca acestia si sa fie indepartati din Biserica lui Hristos si de impartasirea credintei.” (pt. conformitate http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1583, punctul 7)

Nicaieri nu se vorbeste de calendar, ci despre Sfinta Traditie, cea care, asa cum au hotarit Sfintii Parinti la cel de-al Saptelea Sobor Ecumenic, nu se cuvine a fi schimbata.

Deci, aceasta chestiune a calendarului care a aparut ca urmare a introducerii calendarului gregorian este o falsa problema, fiind doar cauza, fara importanta in sine, care determina problema: schimbarea Sfintei Traditii. Apologetii Stilului Nou stiu insa perfect acest lucru, dar pentru ca nu gasesc nici un fel de justificare in Sfinta Traditie, bagatelizeaza aceasta chestiune transferind-o in afara Bisericii si reducind-o, astfel, la discutie fara noima pe tema de calendar.

Anatema de la 1583 a fost ulterior re-confirmata de doua ori in sinoade ecumenice (pentru ca au fost adunari ale intregii Biserici a lui Hristos), a treia oara de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 chiar in urmatoarele cuvinte:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” (http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

Chiar si atunci cind se vorbeste de calendar trebuie sa se inteleaga prin aceasta Pascalia si Menologhionul, Sfinta Traditie, asa cum foarte clar arata si Sfintul Sinod BOR la 1903:

”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere şi propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl foloseşte de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”

“Ce este calendarul?” (sau in ce mod influenteaza acesta viata Bisericii) nu-i o intrebare care sa merite sa ne preocupe prea mult atentia pentru ca au fost atitia parinti ai Bisericii care cu siguranta au gindit si dezbatut mult inainte de a-i da raspunsul. Pentru noi este insa important daca credem sau nu ca Duhul Sfint lucreaza in Biserica si daca acceptam consencintele acestui fapt. Deci sintem pusi in situatia de a admite ca “pascalia si menologhionul sint lege”, asa cum au afirmat si confirmat parintii Bisericii intr-un singur glas vreme de aproape 500 de ani, sau de a urma teologia protestanta de dupa 1923 a celor care au schimbat calendarul (Sfinta Traditie), care neaga seriozitatea si chiar obiectul pozitiei Bisericii cu privire la calendar, pe care il explica in fapt ca o reactie la hotarirea unilaterala a Bisericii romano – catolice de a pune in aplicare deciziile unioniste ale consiliului de la Florenta si de a impiedeca, mai tirziu, raspindirea greco – catolicismului.

Biserica nu avea nici un motiv serios pentru a schimba calendarul dupa 1582, iar ce s-a intimplat la 1923 si 1924, introducerea samavolnica a calendarului reformat in ciuda tuturor anatemelor si recomandarilor atitor sinoade vreme de aproape 500 de ani, a insemnat de fapt deschiderea Bisericii pentru erezia ecumenista, ceea ce s-a si urmarit de catre puterile lumesti prin cozile lor de topor din Biserica. Documentele vremii, cum se vede si din primul mesaj in acest fir, si ceea ce s-a intimplat mai departe, ridicarea in 1965 a anatemelor puse pe parasinagoga papei, recunoasterea “tainelor” romano – catolicilor si monofizitilor confirma din plin aceasta afirmatie.


Adormirea Maicii Domnului cade in fiecare an la data de 15 august dupa Calendarul Bisericii, adica la 28 august pe calendarul lumesc.

Stiu precis pentru ca noi tinem Sfinta Traditie neschimbata.

Anthropos
Mesaje: 99
Membru din: 05 Apr 2008, 14:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: teologie, stiinte politice
Localitate: Republica Moldova

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde Anthropos » 16 Feb 2013, 11:00

In 1582 romano – catolicii... au schimbat si calendarul pe motiv ca cel existent (iulian) introducea erori cu privire la data echinoctiului de primavara.
Păi şi ăsta vi se pare un motiv neserios, din moment ce data echinocţiului influenţează data Paştelui? Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.

În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Adormirea Maicii Domnului cade in fiecare an la data de 15 august dupa Calendarul Bisericii, adica la 28 august pe calendarul lumesc.
Asta e o chestiune convenţională, ca şi întreg calendarul. Şi-atunci de ce convenţia noastră condamnă convenţia altora? Şi se pare că uneori băgăm Duhul Sfânt în chestiuni pe care El le-a lăsat la latitudinea noastră, că doar nu Duhul Sfânt a rânduit ca lunile iulie şi august să fie numite în cinstea unor împăraţi păgâni şi să rămână aşa chiar şi după Constantin cel Mare.

prmihai
Mesaje: 25
Membru din: 12 Noi 2009, 00:34
Confesiune: ortodox

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde prmihai » 16 Feb 2013, 12:12

Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."

... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde dimitrie » 16 Feb 2013, 23:17

Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."

... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.
Ba încă mai avem și Sfinți cu moaște întregi. Cardinalul Humbert a aruncat odinioară anatema asupra Bisericii de Răsărit (greu blestem!), dar i s-a întors la cap; așa obișnuiește blestemul, se întoarce pe capul cui îl rostește dacă destinatarul nu-i "vrednic".
Am văzut în Sf. Munte la Prdromu (în 2004), în gropnița mănăstirii, un cap mai înnegrit, și am întrebat pe ieromonahul care era de față ce este cu acel cap. El mi-a răspuns:"Nu-i de la noi. Un părinte l-a adus din altă parte aici; este al unui monah zelotist (stilist). De obicei așa arată capetele lor la deshumare - înnegrite." Ieromonahul acela trăiește; puteți să-l întrebați.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde anastasys » 19 Feb 2013, 00:41

Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.

În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Biserica ortodoxă "încalcă" regula a-2-a, dar respectă Canoanele chiar şi cu această mică excepţie, care apare menţionată şi în V.T. la Numeri 9, 7-11. E mai important de respectat regulile 1 şi 3.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde dimitrie » 19 Feb 2013, 01:01

Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.

În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Biserica ortodoxă "încalcă" regula a-2-a, dar respectă Canoanele chiar şi cu această mică excepţie, care apare menţionată şi în V.T. la Numeri 9, 7-11. E mai important de respectat regulile 1 şi 3.
Auziți, luminăția voastră, dar Sfinții Părinți și Apostolii încălcau a doua regulă? Sau au spus ca vreuna din cele 3 reguli sunt la F.F. (Fără Frecvență)? Ooo, dar aceia nu aduceau un omagiu calendarului, nefiind hronolatri!
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde Lukianos1 » 21 Feb 2013, 04:41

In 1582 romano – catolicii... au schimbat si calendarul pe motiv ca cel existent (iulian) introducea erori cu privire la data echinoctiului de primavara.
Păi şi ăsta vi se pare un motiv neserios, din moment ce data echinocţiului influenţează data Paştelui? Cu toţii ştim că există 3 reguli pt stabilirea datei Paştilor:
1. Să fie în zi de duminică
2. În prima lună plină după echinocţiul de primăvară
3. După paştele iudaic.

În anul 2013 ortodocşii vor încălca regula a 2-a, pentru că Paştele va fi în a doua lună plină după echinocţiul de primăvară, iar romano-catolii o vor încălca pe a 3-a, pentru că vor face paştele înaintea evreilor.
Adormirea Maicii Domnului cade in fiecare an la data de 15 august dupa Calendarul Bisericii, adica la 28 august pe calendarul lumesc.
Asta e o chestiune convenţională, ca şi întreg calendarul. Şi-atunci de ce convenţia noastră condamnă convenţia altora? Şi se pare că uneori băgăm Duhul Sfânt în chestiuni pe care El le-a lăsat la latitudinea noastră, că doar nu Duhul Sfânt a rânduit ca lunile iulie şi august să fie numite în cinstea unor împăraţi păgâni şi să rămână aşa chiar şi după Constantin cel Mare.
Rigurozitatea astronomica (stiintifica), precum si calendarul in sine, asa cum am aratat mai sus, nu sint relevante, nu fac obiectul discutiei. Problema, dupa cum indica parintii Bisericii, este modificarea Sfintei Traditii.

Sfintele Pasti cad in a doua luna dupa echinoctiu numai daca ne raportam la 21 martie dupa calendarul nou (si nici data aceasta nu este fixa: putea fi la fel de bine 19 sau 20 martie!), ceea ce, din punct de vedere al modului in care s-a facut calculul, este lipsit de sens pentru ca intrega pascalie se bazeaza numai pe calendarul iulian. Dar, bineinteles, iti inteleg si iti accept teoretic argumentul, insa nu pot sa o fac si in contextul ortodox. Parintii Bisericii stiau de intirzierile pe care le introduce calendarul iulian si cu toate acestea nu s-au arata ingrijorati, ba mai mult au condamnat dupa 1582 in mod repetat, ferm si unitar schimbarea calendarului si orice incercare de schimbare sau reformare a acestuia. De aici se intelege clar ca data echinoctiului folosita in pascalie nu mai are mare relevanta astronomica, ci doar una mai mult istorica, si, daca nu ma insel, o asemenea abordare este chiar in spiritul schimbarii facute de Sfintii Parinti la Nicaea, cind s-au despartit de modul de interpretare si calcul evreiesc bazat pe observatie. De asemenea, prin schimbarea calendarului se produc dereglari grave care nu pot sa nu aiba urmari in viata Bisericii. De exemplu, BOR a schimbat calendarul in octombrie 1924 scotind din calendar zilele 1 (marti) – 13 (duminica), ceea ce face ca 14 octombrie, zi de luni sa devina marti dupa noul calendar. S-a produs, astfel, un soc (disparitia a 13 zile din calendar in acel an) si o defazare permanenta a corespondentei zilelor in saptamina. Un asemenea efect poate fi comparat cu cel al schimbarii orbitei unui satelit. Si-atunci, in concluzie, apelind la bunavointa, putem spune ca ritmul vietii Bisericii ca urmare a schimbarii calendarului n-a devenit nici mai bun, nici mai rau, ci cu totul altceva.

Apologetii Stilului Nou minimalizeaza sau chiar neaga traditia Bisericii de pina la 1923, care este fara exceptie impotriva schimbarii calendarului, explicind-o ca expresie a politicii mundane a Bisericii in confruntare cu romano – catolicismul. O asemenea interpretare este cu siguranta neortodoxa findca ortodocsi fiind sintem intotdeauna chemati sa cinstim si sa pastram traditia neschimbata, iar in nici un caz nu avem mandat sa o revizuim in functie de nevoi sau dupa criterii dictate astazi de interesele vremurilor de apostazie pe care le traim. Perioada de la 1582 la 1923 nu poate fi comparata cu nici o alta perioada din istoria Bisericii in care a existat confuzie sau incertitudine, cum ar fi perioada iconoclasta la care unii fac trimitere, pentru ca pozitia Bisericii in tot acel interval (si continua sa fie!) a fost una de claritate, fermitate si constanta fara disidenta. Metaxakis, patriarhul ecumenic, intelegea perfect la 1923 ca nimic nu putea schimba traditia, pentru ca, altfel, nu i-ar fi fost deloc greu sa convoace un sinod ecumenic in care sa se asigure ca toti reprezentantii bisericilor locale sint desemnati doar cu acordul fratilor masoni, numai ca orice hotarire care sa contrazica sau sa puna in paranteza traditia necontestata a Bisericii ar fi avut cu siguranta viata efemera. Si-atunci a preferat sa organizeze un simulacru de “congres” si sa impuna schimbarea de calendar prin minciuna si violenta cu sprijinul puterilor lumesti.

(S. Troitsky, teolog si specialist in canoane, care a analizat aspectul ecleziastic legal al reprezentarii in ceea ce s-a pretins a fi acea comisie de la 1923 a concluzionat ca membrii comisiei nu aveau nici un drept sa exprime opiniile Bisericilor pe care le reprezentau atita timp cit Bisericile locale inca nu isi formulasera deciziile asupra chestiunilor care au facut obiectul lucrarilor pretinsului “congres”. In circumstantele date delegatii puteau cel mult sa-si exprime parerile personale sau opiniile sinoadelor locale pe care le reprezentau si in nici un caz nu aveau dreptul sa decida chestiuni bisericesti de interes general, canonice sau chiar dogmatice. Profesorul Troitsky defineste acest “congres” pan-ortodox din punct de vedere eclesiologic ca “o sedinta privata a unor persoane pe a caror agenda s-a aflat examinarea unor chestiuni care preocupau Biserica Ortodoxa la acea vreme si in legatura cu care si-au exprimat opiniile”.

In nota sa din 14 noiembrie 1929 catre Sinodul Arhiepiscopal al B.O. (oficiala, ecumenista) a Greciei, Mitropolitul Irineu de Kassandria (apartinind sinodului) scrie urmatoarele: “Ce drept are parvenitul ala de a chema un congres pan-ortodox fara sa se consulte cu mitropolitii Tronului Ecumenic? Care lege sau canon ii da dreptul unei Biserici locale sa schimbe deciziile Patriarhilor Estului cu privire la chestiunea calendarului si a pascaliei asa cum au fost ele exprimate de ilustrii patriarhi Ioachim III al Constantinopolului, Meletie Pigas al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei si Sofroniu al Ierusalimului? Cind s-a mai pomenit ca in materie de drept civil o instanta inferioara sa intoarca decizia unei curti superioare?”

Si iata care au fost urmarile imediate ale hotaririi “congresului” de la 1923:

La 1 iunie 1923 o multime formata din cler si mireni ataca palatul patriarhal din Constantinopol cu scopul de a-l inlatura pe Mataxakis si a-l alunga din oras. Scopul a fost atins.

La 8 iunie 1923, Patriarhul Demetriu al Serbiei comunica ca va primi reforma numai cu conditia ca schimbarea “sa fie acceptata simultan de catre toate Bisericile Ortodoxe”.

La 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei in epistola sa catre Patriarhul Grigore IV al Antiohiei caracterizeaza reforma calendarului in urmatorii termeni: “fara sens, necanonica si daunatoare” si afirma ca rezolutiile “congresului” “miros a erezie si schisma”.

Patriarhul Damian al Ierusalimului ii telegrafiaza lui Metaxakis ca Biserica Ierusalimului nu accepta schimbarea calendarului.

La 10 iulie 1923, Metaxakis ii scrie Arhiepiscopului Serafim al Finlandei aducindu-i la cunostiinta schimbarea de calendar “in acord cu opiniile generale si rezolutiile Bisericilor Ortodoxe” [minciuna sfruntata].

In Rusia, Patriarhul Tihon, inselat in aceeasi maniera, publica un ukaz prin care introduce noul calendar in intreaga jurisdictie a Patriarhiei Moscovei. Poporul respinge categoric schimbarea si rezolutia patriarhala este retrasa.

Mitropolitul Anton al Kievului, face urmatoarea declaratie in numele ierarhilor rusi din diaspora: “Reforma calendarului nu poate fi acceptata de Biserica Rusa pentru ca contrazice sfintele canoane si Traditia Bisericii sfintita prin Sinoadele Ecumenice.”

Arhiepiscopul Kiril al Cretei, la 23 august 1923 trimite o telegrama prin care cere “aminarea aplicarii deciziei pina cind toate Bisericile ajung la consens ca sa se evite schisma in Biserica Ortodoxa”.

La 17 decembrie 1923, Mitropolitul Miron (Cristea) anunta printr-o scrisoare ca BOR accepta decizia “congresului” si o va pune in aplicare incepind cu 1924.

Ca Bisericile locale au fost presate de autoritatile lumesti sa acepte reforma reiese si din afirmatiile Arhiepiscopului Chrysostom (Papadopoulos) al Atenei: “Ambasadorii Romaniei si Serbiei reveneau in mod constant cu intrebari referitoare la intirzierea punerii in aplicare a rezolutiilor congresului.” Mai mult, intr-un raport al BO a Greciei de dupa introducerea reformei (si aici tot in 1924) se spune: “din pacate aceasta schimbare nu s-a facut prin analiza si pregatire, ci mai degraba sub influenta unor factiuni extreme”. Interventia foarte dura a autoritatilor civile in favoarea adoptarii noului calendar in Grecia si Romania este dovedita de binecunoscutele valuri de violenta care s-au abatut asupra acelor crestini ortodocsi care au indraznit sa ramina fideli credintei parintilor lor.)

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde Lukianos1 » 21 Feb 2013, 04:48

Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."

... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.
Ba încă mai avem și Sfinți cu moaște întregi. Cardinalul Humbert a aruncat odinioară anatema asupra Bisericii de Răsărit (greu blestem!), dar i s-a întors la cap; așa obișnuiește blestemul, se întoarce pe capul cui îl rostește dacă destinatarul nu-i "vrednic".
Am văzut în Sf. Munte la Prdromu (în 2004), în gropnița mănăstirii, un cap mai înnegrit, și am întrebat pe ieromonahul care era de față ce este cu acel cap. El mi-a răspuns:"Nu-i de la noi. Un părinte l-a adus din altă parte aici; este al unui monah zelotist (stilist). De obicei așa arată capetele lor la deshumare - înnegrite." Ieromonahul acela trăiește; puteți să-l întrebați.
Si care ar fi invatatura de aici? Ca patriarhul ecumenic Chiril al V-lea cu tot clerul, precum si ceialalti semnatari ai Sigilionului de la 1756, patriarhul Matei al Alexandriei si patriarhul Partenie al Ierusalimului, care sint in ceea ce priveste calendarul intr-un glas cu toti cei de dinainte si cu toti cei de dupa pina la 1923 au fost “nevrednici”? Iar daca au fost cu adevarat “nevrednici”, ce anume ii face “vrednici” pe cei care “au atins cu mai mult decit un deget hotaririle stravechi care insemneaza slava Bisericii noastre”?

Blestemul patriarhului Chiril V ii vizeaza pe cei care au schimbat calendarul. Majoritatea celor din BOR nu se fac vinovati in nici un fel pentru aceasta. De aceea ar fi interesant de dezgropat un numar de 10-15 masoni din lautrul si din afara Bisericii, adica pe cei care au infaptuit lucrarea. Se stie ca Metaxakis, patriarhul ecumenic Meletie IV, si Papadopoulos, arhiepiscopul Atenei, n-au avut parte de moarte crestineasca, ambii murind in chinuri, iar despre Miron Cristea stiti prea bine ca folclorul zice ca trupul nu i-ar fi putrezit si ca i-ar fi crescut coarne inainte de a muri…

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde dimitrie » 21 Feb 2013, 08:44

Conform anatemei date de patriarhul ecumenic Chiril al V-lea la 1756 reprodusă mai sus de Lukianos:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată..."

... ar trebui ca trupurile tuturor credincioşilor BOR care au fost înmormântate în cimitire după schimbarea din 1924, să fie acum neputrezite. Şi totuşi în practică, se constată că nu e aşa. Înseamnă că blestemul nu s-a lipit de ei. De ce oare? Întrebarea e retorică. Eu nu am nevoie de răspuns.
Ba încă mai avem și Sfinți cu moaște întregi. Cardinalul Humbert a aruncat odinioară anatema asupra Bisericii de Răsărit (greu blestem!), dar i s-a întors la cap; așa obișnuiește blestemul, se întoarce pe capul cui îl rostește dacă destinatarul nu-i "vrednic".
Am văzut în Sf. Munte la Prdromu (în 2004), în gropnița mănăstirii, un cap mai înnegrit, și am întrebat pe ieromonahul care era de față ce este cu acel cap. El mi-a răspuns:"Nu-i de la noi. Un părinte l-a adus din altă parte aici; este al unui monah zelotist (stilist). De obicei așa arată capetele lor la deshumare - înnegrite." Ieromonahul acela trăiește; puteți să-l întrebați.
Si care ar fi invatatura de aici?
Învățătura trasă de aici este aceea că extremele nu-s bune - nici ecumenismul, nici stilismul. Poziția adoptată de Patriarhii, de Bisericile surori între ele este cea corectă, nu aceea adoptată de grupările radicale (ecumeniste ori stilist-zelotiste), deoarece ambele greșesc doctrinar.

Mie mi-a plăcut lămurirea aceasta:
Ne povestea Părintele Cleopa si o minune petrecută cu staretul său, Protosinghelul Ioanichie Moroi:

În anul 1925, după îndreptarea calendarului, egume-nul Sihăstriei era în mare îndoială. Nu stia dacă este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a închis în chilie si a început să postească si să se roage ca Dumnezeu să-i dea un semn cum să tină calendarul, pe stil vechi sau pe stil nou.

După aproape 20 de zile de post, văzând călugării că egumenul nu mai dă nici un semn de viată, s-au gândit ca nu cumva să moară din cauza postului. Atunci s-au sfătuit să strice usa si să-i salveze viata.

Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, fiind mai curajos, a scos usa chiliei din balamale cu tapina si l-a aflat pe egumenul Ioanichie căzut jos, foarte slăbit, cu Psaltirea lângă el.

Apoi, întărindu-se cu Preacuratele Taine si cu putină hrană, în trei zile si-a revenit si a spus fiilor săi duhovnicesti cât de multe si grele ispite a pătimit de la diavoli în aceste timp de post aspru si de rugăciune. Uneori îl amenintau că îl omoară. Alteori îl băteau cu toiege de foc. Odată, a văzut o ceată de diavoli cu culioane rosii, zicând:

- Hai să tăiem pe bătrânul acesta, că vrea să se facă sfânt! Apoi au strigat cu mânie asupra lui:

- Cine ti-a spus tie că astăzi se mai fac sfinti?

- Dar vouă cine v-a spus că nu se mai fac? le-a răspuns egumenul.

În altă zi iarăsi l-au amenintat:

- Degeaba mai postesti, că tot în mâinile noastre o să cazi! Iar el le-a zis:

- Eu am nădejde în mila lui Dumnezeu si în rugăciu-nile Maicii Domnului, că mă voi izbăvi de mâinile voastre!

După mai multe zile de post, a văzut deasupra sa în văzduh trei sfinti îmbrăcati arhiereste, care semănau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel din mijloc i-a zis cu glas ca de trâmbită:

- Ioanichie, de ce te îndoiesti si nu faci ascultare? Nu stii că neascultarea moarte lucrează? Sau nu ai citit că este mai mare ascultarea decât jertfa? Deci ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calenda-rului!

Apoi, binecuvântându-l toti trei deodată, s-au urcat spre cer si nu i-a mai văzut. Din ziua aceea, bătrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.
Că anatemele unui sinod local n-au prins, e limpede din faptul că Duhul Sfânt lucrează în ambele Biserici (de stil nou și de stil vechi).
Apoi nu știi frate că un sinod local nu reprezintă Biserica? Dar din mândrie și din lenevie s-au dedat unii cu stilismul zelotist, iar alții cu ecumenismul. Nici unii nici alții nu au urmat exemplul Protosinghelului Ioanichie Moroi.
Dar poate nu știi că dacă acuzi o Biserică de apostazie, însă Duhul Sfânt lucrează evident în ea, te faci vinovat de hulă împotriva Duhului Sfânt? Nu vei putea scăpa de vina aceasta când vezi moaștele Sfinților de la Aiud ori ale Pr. Ilie Lăcătușu.
Ce zici de asta?
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista

Mesaj necititde Lukianos1 » 26 Feb 2013, 04:09

[
Învățătura trasă de aici este aceea că extremele nu-s bune - nici ecumenismul, nici stilismul. Poziția adoptată de Patriarhii, de Bisericile surori între ele este cea corectă, nu aceea adoptată de grupările radicale (ecumeniste ori stilist-zelotiste), deoarece ambele greșesc doctrinar.

Mie mi-a plăcut lămurirea aceasta:


Că anatemele unui sinod local n-au prins, e limpede din faptul că Duhul Sfânt lucrează în ambele Biserici (de stil nou și de stil vechi).
Apoi nu știi frate că un sinod local nu reprezintă Biserica? Dar din mândrie și din lenevie s-au dedat unii cu stilismul zelotist, iar alții cu ecumenismul. Nici unii nici alții nu au urmat exemplul Protosinghelului Ioanichie Moroi.
Dar poate nu știi că dacă acuzi o Biserică de apostazie, însă Duhul Sfânt lucrează evident în ea, te faci vinovat de hulă împotriva Duhului Sfânt? Nu vei putea scăpa de vina aceasta când vezi moaștele Sfinților de la Aiud ori ale Pr. Ilie Lăcătușu.
Ce zici de asta?
Va indepartati mult de la subiect, asa ca va raspund incercind sa fiu cit mai succinct.

Extremele nu sint, intr-adevar, bune, insa pozitia vechilor patriarhii nu este in nici un caz una de mijloc, ci una declarat ecumenista. Ridicarea anatemelor in 1965 de pe parasinagoga papei si recunoasterea tainelor monofizitilor s-au facut prin decizii sinodale si nu sint expresiile personale ale unor ierarhi izolati. Iata ce spun cler si mireni despre gravitatea situatiei ecumenismului in bisericile dumneavoastra, care este departe de a fi un fenomen intimplator si particular:

“Această panerezie [ecumenismul] a fost primită de mulţi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi şi laici dintre ortodocşi. O învaţă „cu capul descoperit", o aplică şi o impun în practică, împărtăşindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugăciuni în comun, schimb de vizite, colaborări pastorale, aşezându-se radical pe ei înşişi în afara Bisericii. Poziţia noastră inspirată de hotărârile canonice sinodale şi de exemplul Sfinţilor este evidentă. Fiecare trebuie să-şi ia în serios responsabilităţile sale.” (http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx)

Din pacate semnatarii acestei marturisiri de credinta refuza si ei “sa-si ia in serios responsabilitatile” neducind analiza pina la capat (din motive evidente, pentru a nu se condamna si pe dinsii) si nepunind concluziile firesti: 1. ecumenismul nu este rezultatul indisciplinei clerului, chiar daca exista si exceptii, ci urmare a politicii ecumeniste constante si sustinute a sinoadelor prin declaratiile lor oficiale si prin participarea activa in Consiliul Mondial al Bisericilor si in alte miscari si activitati de promovare a sincretismului religios, si 2. pastrind comuniunea cu cei care “s-au asezat radical in afara Bisericii” prin marturisirea ecumenismului nu fac altceva decit sa se scoata si pe ei insisi din Biserica. Odata ce vezi ca erezia este propovaduita “cu capul descoperit” si o condamni, nu mai poti face rezistenta din launtru, ci trebuie sa faci separarea cea buna rupind comuniunea, altfel impartasesti nu numai erezia, ci si osinda care i se cuvine ereticului.

Mai spuneti si ca stilismul greseste doctrinar. Mi-ar place sa dezvoltati putin ca sa inteleg si de ce.


Anatemele impotriva schimbarii calendarului nu sint ale unui sinod local (si chiar daca ar fi fost tot ar fi avut putere), ci ale unor sinoade ecumenice (pentru ca au fost ale intregii Biserici a lui Hristos).

Zicerile si facerile protosinghelului Ioanichie Moroi nu tin de invatatura ortodoxa, mai ales atunci cind si vorbesc impotriva acesteia. Ascultarea este mai mare decit jertfa numai exact in sensul biblic, adica ascultare a “glasului Domnului” care nu poate fi compensata partial sau total prin aducere de jertfe si arderi de tot (1 Imparati 15:22), pentru ca nimeni si niciodata nu l-a invatat pe om ca ascultarea este mai buna decit pastrarea predaniei, adica persistenta in Adevarul lui Hristos.

Despre moastele de care pomeniti nu am de spus nimic atita timp cit nici macar BOR nu se pronunta.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde dimitrie » 26 Feb 2013, 10:51

Frate Lukianos, nu cumva câțiva ierarhi și teologi reprezintă Biserica? Nu cumva restul ierarhilor, preoților, călugărilor, laicilor sunt trecuți cu vederea? Uitați că grecii au avut vreo sută de ani patriarhi și nu puțini ierarhi iconoclaști? Dar tocmai grecii (zelotiștii) închid ochii la acestea.

Atâta vreme cât într-o Biserică se găsește și se va găsi măcar un ierarh care să mărturisească adevărul de credință în totalitate de-a-lungul existenței acelei Biserici, aceea este dovada că acea Biserică este vie, adică Duhul Adevărului este prezent lucrător (sfințitor) în ea, prin aceasta adeverindu-se cuvintele Mântuitorului:
"Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti."Ioan.16:13

(Cazul Bisericii Ortodoxe, când cu Sinodul unionist de la Ferrara - Florența, în care un singur ierarh a ținut Ortodoxia, este de notoriu în acest sens.)

Și iarăși,

Atâta vreme cât într-o Biserică nu se găsește măcar un ierarh care să mărturisească adevărul de credință în totalitate, acea Biserică face dovada că Duhul Adevărului nu mai este prezent lucrător (sfințitor) în ea, și deci, este minciuno-biserică.

(Notoriu este aici cazul Bisericii Catolice din cadrul aceluiași Sinod unionist de la Ferrara - Florența.)

- Așa se face că hirotoniile făcute de patriarhii iconoclaști au fost valide. Asemeni acelora sunt și ecumeniștii și stiliștii zelotiști de azi (care fac dogmă din calendar), din Bisericile de pe stilul nou și vechi.

- Așa se face că nu putem concepe ca având Taine valide biserici ca: Biserica R-C, Biserica Anglicană, etc. Căci ar însemna să călcăm în picioare cuvintele Mântuitorului care nu vor trece (cf.Lc.21:33), conform celor subliniate cu albastru de mine mai sus.

Mă mir cum de treceți cu vederea mari sfinți contemporani care nu au făcut dogmă din calendar și au rămas în comuniune cu BO de pe stilul nou, sau au făcut parte din Biserici Ortodoxe care au comuniune cu cele de pe stilul nou, sau chiar sunt din Biserici de stil nou, între care enumăr: Siluan Athonitul, Porfirie, Paisie Aghioritul, Ioan Maximovici, Nicolae Velimirovici, Iustin Popovici, Gheron Iosif, Gheorghe Karslidis, Iacov Tsalikis, Ieronim Simonopetritul, Noul mucenic Ioan din Santa Cruz, Evghenie Rodionov, etc. Nu mai vorbesc de cei de la noi, din România (neo-martiri, mărturisitori, cuvioși, etc.).
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde Lukianos1 » 05 Mar 2013, 03:43

Frate Lukianos, nu cumva câțiva ierarhi și teologi reprezintă Biserica? Nu cumva restul ierarhilor, preoților, călugărilor, laicilor sunt trecuți cu vederea? Uitați că grecii au avut vreo sută de ani patriarhi și nu puțini ierarhi iconoclaști? Dar tocmai grecii (zelotiștii) închid ochii la acestea.
De ce “citiva”? Ierarhi, monahi, cler si mireni din bisericile dumneavoastra, asa cum am aratat mai sus, vorbesc de “multi”, dar si acela nu este decit jumatate din adevar, pentru ca ecumenismul a fost si este introdus si impus prin decizii sinodale, adica cu acceptul si semnatura tuturor ierarhilor, indiferent de ce unii dintre ei or fi vorbind pe la colturi.

Biserica n-a avut niciodata patriarhi iconoclasti. Unul, Anastasie, a devenit iconoclast dupa ce din ordinul imparatului a fost biciuit si i s-au scos ochii. Altul a fost iconodul in ascuns, motiv pentru care i s-a taiat capul. Un al treilea, tot pus de imparat, nu s-a remarcat prin absolut nimic altceva decit ca a fost vocea imparatului vreme de vreo 4 ani. Al patrulea a fost si el iconodul in ascuns pina spre sfirsitul vietii cind a devenit pe fata…
Atâta vreme cât într-o Biserică se găsește și se va găsi măcar un ierarh care să mărturisească adevărul de credință în totalitate de-a-lungul existenței acelei Biserici, aceea este dovada că acea Biserică este vie, adică Duhul Adevărului este prezent lucrător (sfințitor) în ea, prin aceasta adeverindu-se cuvintele Mântuitorului:
"Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti."Ioan.16:13
(Cazul Bisericii Ortodoxe, când cu Sinodul unionist de la Ferrara - Florența, în care un singur ierarh a ținut Ortodoxia, este de notoriu în acest sens.)
Aveti grija de unde citati pentru ca afirmatia de mai sus (in rosu) nu este numai neortodoxa, ci de-a dreptul satanica. Nu exista ierarh care sa marturiseasca drept atita timp cit se impartaseste cu ereticii, pentru ca paharul comun in aceasta situatie sta chiar impotriva invataturii Domnului nostru Iisus Hristos si a Duhului Sfint prin gurile Sfintilor Parinti.

In ce-l priveste pe Sf. Marcu (Eugenicul) al Efesului, va dau dreptate, el a tinut Biserica Ortodoxa, dar nu marturisind “drept” si pastrind comuniunea cu episcopii eretici, ci marturisind drept si facind separarea cea buna despre care vorbeste Sf. Ioan Gura de Aur, dupa cum reiese foarte clar din cuvintarea din ziua mortii sale (23 iunie 1444):
Doresc sa-mi exprim opiniile in mod si mai detaliat, acum, cind moartea mi se apropie, asa incit sa dau dovada de consecventa de la inceput si pina la sfarsit, ca nimeni sa nu creada ca am gindit unele lucruri, dar am si ascuns altele, pentru ca m-as face de ocara acum, la ceasul mortii.

Cu privire la Patriarh spun asa, ca nu cumva sa se intimple sa vrea sa arate anumita consideratie trupului meu la ingropaciune sau sa trimita la mormantul meu pe oricare din ierarhii si clerul sau, sau, in general, pe oricare din cei care se afla in comuniune cu el, ca sa ia parte la rugaciune sau sa se alature preotilor invitati din rindurile noastre, socotind ca vreodata sau probabil in secret am permis impartasirea cu el. Si ca nu cumva tacerea mea sa dea ocazie celor care nu-mi cunosc conceptiile bine si complet sa suspecteze vreo oarecare forma de reconciliere, prin aceasta afirm si marturisesc in fata atator oameni de valoare prezenti aici ca nu doresc, in nici un fel si categoric, si ca nu accept impartasire cu el sau cu cei care sint de partea sa, nici in aceasta viata, si nici dupa moarte mea, asa cum nu accept nici unirea sau dogmele latinilor, pe care el si acolitii sai le-au acceptat si pentru implementarea carora el a ocupat acest cin de conducere cu scopul de a rasturna dogmele adevarate ale Bisericii. Sunt absolut convins, cu cat mai departe ma tin fata de el si cei care ii seamna, cu atat mai aproape sunt de Dumnezeu si de toti sfintii, si cu cat mai mult ma despart de el, cu atat mai mult sunt in unire cu Adevarul si cu Sfintii Parinti, teologii Bisericii; si de asemenea sunt convins ca cei care se socotesc de partea lui sunt departe tare de Adevar si de binecuvantatii invatatori ai Bisericii. Si din aceasta cauza va spun: asa cum in cursul intregii mele vieti am fost separat de ei, tot asa si in momentul despartirii, ba chiar dupa moartea mea ma tin departe de a avea legatura si impartasire cu ei si ma jur, si va pretind, ca nici unul dintre ei sa nu vina pe-aproape la inmormintarea sau mormintul meu si, de asemenea, sa nu se apropie de nici unul dintre voi cu scopul de a incerca sa vi se alature si sa faceti impreuna Dumnezeiestile slujbe; pentru ca aceasta ar insemna sa amestecam ceea ce nu poate fi amestecat, dar lor li se cuvine sa stea complet despartiti de noi pina cind Dumnezeu va aduce indreptare si pace Bisericii Sale. (Orthodox Word, Vol III, p. 89)
Asemeni acelora sunt și ecumeniștii și stiliștii zelotiști de azi (care fac dogmă din calendar), din Bisericile de pe stilul nou și vechi.
Stilistii nu fac dogma din calendar, ci, daca vreti, din imuabilitatea Sfintei Traditii (vedeti mesajele mele de mai sus), dar care, pina la urma, este chiar dogma facuta de Sfintii Parinti la cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic.
- Așa se face că nu putem concepe ca având Taine valide biserici ca: Biserica R-C, Biserica Anglicană, etc. Căci ar însemna să călcăm în picioare cuvintele Mântuitorului care nu vor trece (cf.Lc.21:33), conform celor subliniate cu albastru de mine mai sus.
Oare chiar asa sa fie? Haideti sa le luam pe rind:

Biserica Anglicana
  • - in 1922 Patriarhia Ecumenica admite ca ierarhia anglicana “are aceasi validitate ca acelea ale Bisericilor romana, vechi – catolica si armeana prin aceea ca toate cele esentiale se regasesc in dinsele, care sint indispensabile din punct de vedere ortodox pentru recunosterea harului preotiei derivat din succesiunea apostolica” (intr-alte cuvinte, o recunoastere a preotiei in toate cele patru biserici pomenite).

    - recunoasteri similare au facut si Biserica Ciprului in 1923, Patriarhia Ierusalimului tot in 1923, Patriarhia Alexandriei in 1930 si Patriarhia Romana in 1936 (pentru conformitate vezi http://archive.episcopalchurch.org/eir/ ... NG_HTM.htm)

    - ca lucrurile nu s-au schimbat in timp, iata ce avea de spus arhiepiscopul Metodie (Fouyas) al Patriarhiei Ecumenice in 1972:
    “[Biserica Angliei] continua sa marturiseasca credinta catolica [ortodoxa] care a fost data Sfintilor odata pentru totdeauna” si “[Biserica Anglicana] a tinut fara intrerupere succesiunea apostolica a misiunii sale”. (http://philorthodox.blogspot.ca/2009/06 ... hodox.html)

    - (In timpurile mai recente Biserica Anglicana s-a pornit rau pe aratura prin hirotonirea femeilor si consacrarea femeilor si homosexualilor la episcopat in America, dar vechile patriarhii ortodoxe tot nu s-au dezis categoric de afirmatiile facute anterior, probabil si datorita existentei, inca, a curentului mai traditionalist, a ceea ce este cunoscut sub numele de “High Church Anglicanism “.)
Biserica Romano – Catolica
  • - Papa este primit la Patriarhia Ecumenica ca si episcop ortodox: http://www.youtube.com/watch?v=vzSuXSAP ... r_embedded#

    - 2007, Ips Vsevolod, Patriarhia Ecumenica:
    “Sint optimist in ceea ce priveste unitatea. Probabil nu in timpul vietii mele – o sa am 80 de ani anul acesta, dar in curind! Cred ca ortodocsii si catolicii au ajuns sa realizeze destul de bine ca singura zona problematica care a mai ramas este aceea a rolului Episcopului Romei care implica chestiuni privind jurisdictia universala, primatul si infailibilitatea. Ne recunoastem unii altora tainele; ne acceptam succesiunea apostolica; avem aceeasi credinta in Eucharist si in prezenta reala a lui Hristos; promovam un echilibru intre Scriptura si Traditie. Avind teren comun in proportie de 98% putem cu siguranta gasi solutii pentru acel 2% care a mai ramas cu ajutorul si indrumarea Duhului Sfint. Trebuie doar sa implinim poruncile lui Hristos sa ne punem dorintele si preocuparile personale deoparte si sa ne dedicam vietile raspindirii Evangheliei Lui peste tot pamintul.” (The Catholic World, nr. 7-8, 2007)

    - 17 octombrie 2009, in cadrul programului TV “Biserica si Lumea” al postului “ Russia ” Ips Ilarion, vicar al Prea Fericirii Sale Patriarhul Moscovei si Seful Departamentului pentru relatii externe al Bisericii Ruse:
    “Practic, exista deja recunoastere mutuala a Tainelor fiecaruia dintre noi. Nu avem comuniune in taine, dar ne recunoastem tainele unii altora.”

    “Daca un preot romano-catolic se converteste la ortodoxie, il primim ca si preot, noi nu il re-hirotonim. Si aceasta inseamna, ca recunoastem de facto tainele Bisericii Romano-Catolice.” (http://eirenikon.wordpress.com/2009/10/ ... acraments/)

    - Der Spiegel, nr. 51, 2009, acelasi Ips Ilarion:
    “… diferentele dintre ortodoxie si catolicism nu sint fundamentale. Recunoastem tainele Bisericii Catolice. Daca un preot catolic vine la ortodoxie il acceptam ca preot.” (http://www.mospat.ru/en/2009/12/14/news10180/)
Mă mir cum de treceți cu vederea mari sfinți contemporani care nu au făcut dogmă din calendar și au rămas în comuniune cu BO de pe stilul nou, sau au făcut parte din Biserici Ortodoxe care au comuniune cu cele de pe stilul nou, sau chiar sunt din Biserici de stil nou, între care enumăr: Siluan Athonitul, Porfirie, Paisie Aghioritul, Ioan Maximovici, Nicolae Velimirovici, Iustin Popovici, Gheron Iosif, Gheorghe Karslidis, Iacov Tsalikis, Ieronim Simonopetritul, Noul mucenic Ioan din Santa Cruz, Evghenie Rodionov, etc. Nu mai vorbesc de cei de la noi, din România (neo-martiri, mărturisitori, cuvioși, etc.).
Sf. Ioan Maximovici in lista dumneavoastra?! Atunci iata ce avea sfintul de spus despre calendar, Patriarhia Ecumenica si Biserica din Rusia:
Autoritatea morala a patriarhilor Constantinopolului a decazut de asemenea foarte mult datorita instabilitatii lor extreme in problemele bisericesti. In acest sens, Patriarhul Meletie IV a pus la cale un “congres pan – ortodox” cu reprezentati din diferite biserici care a decretat introducerea Noului Calendar. Acest decret, recunoscut numai de o parte a Bisericii a produs o schisma infricosatoare intre crestinii ortodocsi. Patriarhul Grigore VII a acceptat deciziile consiliului Bisericii Vii [biserica renovationista sprijinita de bolsevici in Russia pentru a le servi interesele] cu privire la inlaturarea Patriarhului Tihon [al Bisericii Ortodoxe Ruse], pe care nu cu mult timp mai inainte Sinodul din Constantinopol il declarase “marturisitor al credintei”, intrind mai apoi in comuniune cu “renovationistii” din Rusia si raminind asa pina astazi.

In concluzie, Patriarhia Ecumenica, care in teorie cuprinde aproape intreg universul, dar care in fapt isi extinde autoritatea numai asupra citorva episcopii, iar in unele parti are doar atributii superficiale de control care ii aduc anumite venituri, persecutata acasa de stat si fara sprijin guvernamental in strainatate, pierzindu-si semnificatia de stilp al adevarului si devenind ea insasi o sursa de diviziune si care, in acelasi timp, fiind posedata in extrem de dragoste pentru putere, reprezinta un spectacol jalnic care aduce aminte de cele mai rele perioade din istoria Episcopiei Constantinopolului. (Sf. Ioan Maximovici, Declinul Patriarhiei Constantinopolului, in Orthodox Word, vol.8, nr. 4(45), iulie – august 1972, p. 174 – 175)
(Este drept ca nu odata Sf. Ioan Maximovici a aplicat iconomie larga in ce priveste primirea celor de stil nou inapoi la Biserica, fapt speculat de multi pentru a-l adopta pe acest sfint cu moaste intregi si facator de minuni (in viata si dupa moarte) in bisericile lor, dar in ciuda iesirilor sale “excentrice” Sf Ioan a ramas fidel ortodoxiei si Bisericii, prin si in ROCOR, pina la capat.)

protopsalt
Mesaje: 171
Membru din: 11 Dec 2008, 02:49
Confesiune: ortodox

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde protopsalt » 05 Mar 2013, 22:37

Pun si eu o intrebare, ca unul mai prost ce ma aflu... care e Biserica Ortodoxa care pastreaza "ADEVARUL"? Ca vad ca ni se indica (a se citi ca ni se tin lectii de corectitudine eclesiologic-dogmatica) dar... nu se indica decat personajul "negativ", nu si cel "pozitiv".

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde Lukianos1 » 09 Mar 2013, 03:10

Pun si eu o intrebare, ca unul mai prost ce ma aflu... care e Biserica Ortodoxa care pastreaza "ADEVARUL"? Ca vad ca ni se indica (a se citi ca ni se tin lectii de corectitudine eclesiologic-dogmatica) dar... nu se indica decat personajul "negativ", nu si cel "pozitiv".
Habar nu am care o fi Biserica Ortodoxa care pastreaza “ADEVARUL”.

Lukianos1
Mesaje: 27
Membru din: 16 Feb 2013, 04:40
Confesiune: ortodox "stilist"
Preocupări: Adevarul

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde Lukianos1 » 09 Mar 2013, 03:20

Revenind la calendar, Metaxakis, patriarhul ecumenic, vorbeste la un moment dat in scrisoarea de convocare a congresului pan – ortodox (vezi primul mesaj in acest fir) despre un asa zis “al treilea calendar”. In incheierea deciziei de adoptare a calendarului reformat apar detalii care ne fac sa intelegem ca “Bisericile Crestine” discutau la acea vreme despre posibilitatea introducerii unui alt calendar, probabil “mult mai stiintific” decit cel al papei Grigore:

“Aceasta reformare a calendarului iulian nu este piedica in calea schimbarii pe mai departe a calendarului daca celelalte Biserici Crestine s-ar putea sa vrea sa o faca.”…”Congresul pan – ortodox tinut in Constaninopol… roaga Patriarhia Ecumenica sa anunte, dupa ce se va fi facut un schimb de opinii cu celelalte Biserici Ortodoxe, ca ortodocsii isi doresc cel mai mult sa adopte in viitor un calendar nou in care numarul zilelor din saptamina [adica sapte] sa fie pastrat, dar ca nu vor conditiona astfel schimbarea daca celelalte biserici ajung la intelegere sa adopte un calendar nou care sa renunte la numarul de zile obisnuit din saptamina.” Iar cu privire la Sfintele Pasti, acelasi document mai afirma ca Biserica Ortodoxa, in accord cu “celelalte Biserici Crestine”, este pregatita si pentru sarbatorirea Pastelui la o data fixa, intr-o anumita duminica, cu dorinta ca “aceasta duminica fixa sa corespunda datei istorice a Invierii Domnului, ceea ce trebuie stabilit prin metode stiintifice”. (Pentru conformitate: Batistos, D., Proceedings and Decisions of the Pan-Orthodox Council in Constantinople, Athens , 1982, p. 214-215.)

Dincolo de ecumenismul declarat al acestui congres de la 1923 cred ca nu poate trece neobservata si disponibilitatea totala a acestuia de a impinge reforma pina acolo unde numai spiritele cele mai intunecate si mintile bolnave ale unor atei au dus-o vreodata din dorinta de a-l scoate pe Dumnezeu cu totul din timp, limba si istorie: iacobinii francezi si bolsevicii rusi care au inventat si impus ceasuri noi si saptamini de 10, 5 si 6 zile.

Constantinos
Mesaje: 446
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Chestiunea calendarului - o creatie ecumenista?

Mesaj necititde Constantinos » 09 Mar 2013, 08:32

Majoritatea celor din BOR nu se fac vinovati in nici un fel pentru aceasta.

Acesta este adevarul , ca nu se fac vinovati pentru modificarea neinspirata a greselilor calendaristice sau pentru ecumenism . " Despre moastele de care pomeniti nu am de spus nimic atita timp cit nici macar BOR nu se pronunta." - Este o fraza folosita de catre multi " episcopi " ( printre ei si Flavian de Bucuresti ) care demonstreaza un satanism curat . Atat timp cat nu au Duhul Sfant care sa le marturiseasca despre cine este sfant si cine nu , au nevoie de ajutor de la altii. Biserica Rusa a canonizat mucenicii prigoniti in timpul comunismului . Zelotistii ar fi putut sa zica ca este exact ca in intamplarea din " Dialoguri despre moarte " , ca prin moastele acelor mucenici vindeca Dumnezeu dar sufletele lor sunt la loc de chin din cauza unor greseli obtinute prin comuniune , ca Biserica nu inseamna doar impartasirea virtutilor intre sfinti ci si impartasirea greselilor pe care nu au apucat sa le indrepte ( si fiindca Ioan Hrisostom a spus ca Maica Domnului sa mandrit , toti sfintii din cer zic acum la fel ) . Ar fi contrazisi de faptul ca unii dintre acesti mucenici au venit cu sufletul lor
pentru faptuirea minunilor si ajutor dat celor din nevoi si ca nu ar avea trebuinta de ajutor pentru iertarea greselilor lor si iesirea dintr-o stare mica de iad. Nu au ramas marturii ca ar fi existat o alta biserica cu alta denumire pe timpul Sfantului Marcu sau Fotie , exista despartire si fara facere de bisericute sectante . Eu sunt ortodox , nu recunosc nici-un sinod si pentru aceasta marturisire pe fata facuta in fata " bostaneilor " simt ca as putea fi prigonit de catre toti episcotii din Bor , Rocor sau alte denumiri mai ciudate.


Înapoi la “ASPECTE ŞI PROBLEME CONCRETE DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron