Lumina de la Ierusalim - înşelăciune?

Informaţii, comentarii şi propuneri...
Este şi o subcategorie specială despre BOR.
Constantinos
Re: Lumina de la Ierusalim - înşelăciune?

Mesaj necititde Constantinos » 06 Mai 2016, 22:31

Fara legatura cu cele scrise mai inainte la acest subiect am postat doar ca sa aiba ce talcui scotienii in stil personal ; probabil dupa logica multora Biblia minte ca nu au ars 3 tineri in foc si nimic din urmatoarele nu este patristic ( chiar daca au ajutat de-a lungul timpului la pierderea ereziilor ; probabil au unii o " erezie " mai mare de anihilat acum prin tagaduirea harului ce izvoraste foc material ). Totusi unii din vremurile din urma ii depasesc in sfintenie pe cei dintai :

" Sfîntul ieşind deci din chilie , s-a înarmat pe sine cu crucea şi a încălecat pe drac şi s-a aflat într-acea noapte în sfînta cetate a Ierusalimului , lîngă biserica Sfintei Învieri , unde este mormîntul Domnului. Iar pe diavol l-a certat să nu se ducă de la locul acela , şi sta diavolul , neputînd nicidecum să se mişte din loc , pînă ce sfîntul a făcut închinăciune la mormîntul Domnului şi la cinstitul lemn al Sfintei Cruci. Mergînd la biserică şi-a plecat genunchile înaintea uşii şi s-a rugat şi îndată i s-au deschis uşile bisericii singure , de la sine , şi lumînările şi candelele la mormîntul Domnului s-au aprins. "
7 septembrie 1186 adoarme Sfantul Ioan de Novgorod .

" Plăcutul lui Dumnezeu cel ascuns, fericitul Nichita, care se numea Hartularie, s-a născut în Constantinopol, din părinţi de neam bun şi trecînd prin lume şi în taină slujind lui Dumnezeu, I-a plăcut Lui atîta, încît şi uşile bisericii i se deschideau singure cînd venea el în mijlocul nopţii la rugăciune şi sfeşnic aprins nu de mîini omeneşti îi lumina lui.
9 septembrie sec 12 "

"În aceaşi zi, după izgonirea Sfîntului Ioan, s-a aprins prestolul bisericii, nu din oarecare pricină omenească, ci din mînia lui Dumnezeu şi, deodată, focul s-a ridicat la înălţime şi s-a răspîndit prin toată biserica . Apoi , suflînd vînt puternic , a ieşit focul din biserică şi mergînd prin văzduh, a trecut prin tîrg, ajungînd la palat , unde se făcea sfatul boierilor , şi aprinzîndu-se şi acel palat , a ars pînă la temelii. Atunci era o vedere înfricoşată , căci focul ca în chipul unul şarpe însufleţit , umbla împrejur , arzînd casele cele mai depărtate , iar cele care erau mai aproape de biserică au rămas întregi , ca prin aceasta să fie cunoscut că nu din întîmplare , ci din mînia lui Dumnezeu s-a făcut arderea aceea , pentru izgonirea Sfîntului Ioan Gură de Aur.
13 noiembrie "

" Din această pricină s-a întîmplat să fie lăudat cuviosul de cei ce îl cunoşteau şi să se povestească despre dînsul către cei de departe , lăudîndu-se de toţi numele lui. Deci , îngreunîndu-se cuviosul - căci se temea ca nu cumva , pentru laudele cele de la oameni , să se lipsească de răsplata nevoinţelor sale de la Dumnezeu şi fără folos să se ostenească -, a socotit să fugă de acolo. De aceea , a ieşit noaptea din mănăstire şi s-a dus mai în grabă la Ierusalim , căci iubea să rămînă cîtva timp lîngă Mormîntul Domnului şi să se învrednicească a vedea Sfînta Lumină şi nu numai cu auzul, ci chiar cu ochii să se învrednicească a vedea minunea şi deplin a se încredinţa.
Viaţa şi minunile Cuviosului Părintelui nostru Meletie Mărturisitorul (9 februarie secolul 13 )"

Pomenirea sihastrului necunoscut, care s-a pocăit după căderea în păcat
(4 februarie)
" Acestea grăindu-le în noaptea Sfintei Învieri , cu multe lacrimi s-a sculat să vadă de s-a aprins candela şi , descoperind vasul , a văzut că nu se aprinsese. Apoi iarăşi căzînd pe faţa sa , se ruga , zicînd: "Ştiu, Doamne, că nevoinţa îmi era înainte ca să mă încununez şi n-am luat aminte la cărările mele , voind mai mult să mă arunc în calea celor necuraţi, prin dulceaţa trupească. Deci , miluieşte-mă , Doamne , că iată mărturisesc bunătăţii Tale a mea păcătoşenie înaintea tuturor îngerilor şi a drepţilor , şi de nu s-ar sminti oamenii , apoi înainte a toată lumea aş mărturisi căderea în păcat. Miluieşte-mă, Doamne, pe mine cel ce mă mărturisesc, ca şi pe alţii să-i învăţ ; aşadar, Doamne , înviază-mă".
............
Astfel , petrecînd el în mărturisire , s-a făcut ziuă şi , veselindu-se întru Domnul, a uitat de trupeasca hrană în ziua aceea de bucurie. Focul din candela aceea l-a păzit în tot timpul vieţii sale, punînd untdelemn într-însa, ca să nu se stingă , şi iarăşi a petrecut într-însul duhul lui Dumnezeu , fiind de toţi ştiut şi folositor. Iar cînd era să se ducă din viaţa aceasta , i s-a arătat de la Dumnezeu , mai înainte cu cîteva zile , ceasul sfîrşitului său şi s-a odihnit în pace, dîndu-şi sufletul în mîinile lui Dumnezeu."

Viaţa celui între sfinţi, Părintele nostru Alexie, Mitropolitul Kievului şi a toată Rusia,
făcătorul de minuni
(12 februarie 1378 )
Săvîrşind rugăciunile sale, acest mare arhiereu al lui Dumnezeu , s-a aprins o lumînare singură la mormîntul Sfîntului Petru, făcătorul de minuni şi priveau toţi. Din această întîmplare Sfîntul Alexie a luat încredinţare despre ajutorul lui Dumnezeu care îi gătea calea cea cu bună sporire.


Înapoi la “ASPECTE ŞI PROBLEME CONCRETE DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX