Re: Lumina de la Ierusalim - înşelăciune?
Scris: 06 Mai 2016, 22:31
Fara legatura cu cele scrise mai inainte la acest subiect am postat doar ca sa aiba ce talcui scotienii in stil personal ; probabil dupa logica multora Biblia minte ca nu au ars 3 tineri in foc si nimic din urmatoarele nu este patristic ( chiar daca au ajutat de-a lungul timpului la pierderea ereziilor ; probabil au unii o " erezie " mai mare de anihilat acum prin tagaduirea harului ce izvoraste foc material ). Totusi unii din vremurile din urma ii depasesc in sfintenie pe cei dintai :
" Sfîntul ieşind deci din chilie , s-a înarmat pe sine cu crucea şi a încălecat pe drac şi s-a aflat într-acea noapte în sfînta cetate a Ierusalimului , lîngă biserica Sfintei Învieri , unde este mormîntul Domnului. Iar pe diavol l-a certat să nu se ducă de la locul acela , şi sta diavolul , neputînd nicidecum să se mişte din loc , pînă ce sfîntul a făcut închinăciune la mormîntul Domnului şi la cinstitul lemn al Sfintei Cruci. Mergînd la biserică şi-a plecat genunchile înaintea uşii şi s-a rugat şi îndată i s-au deschis uşile bisericii singure , de la sine , şi lumînările şi candelele la mormîntul Domnului s-au aprins. "
7 septembrie 1186 adoarme Sfantul Ioan de Novgorod .
" Plăcutul lui Dumnezeu cel ascuns, fericitul Nichita, care se numea Hartularie, s-a născut în Constantinopol, din părinţi de neam bun şi trecînd prin lume şi în taină slujind lui Dumnezeu, I-a plăcut Lui atîta, încît şi uşile bisericii i se deschideau singure cînd venea el în mijlocul nopţii la rugăciune şi sfeşnic aprins nu de mîini omeneşti îi lumina lui.
9 septembrie sec 12 "
"În aceaşi zi, după izgonirea Sfîntului Ioan, s-a aprins prestolul bisericii, nu din oarecare pricină omenească, ci din mînia lui Dumnezeu şi, deodată, focul s-a ridicat la înălţime şi s-a răspîndit prin toată biserica . Apoi , suflînd vînt puternic , a ieşit focul din biserică şi mergînd prin văzduh, a trecut prin tîrg, ajungînd la palat , unde se făcea sfatul boierilor , şi aprinzîndu-se şi acel palat , a ars pînă la temelii. Atunci era o vedere înfricoşată , căci focul ca în chipul unul şarpe însufleţit , umbla împrejur , arzînd casele cele mai depărtate , iar cele care erau mai aproape de biserică au rămas întregi , ca prin aceasta să fie cunoscut că nu din întîmplare , ci din mînia lui Dumnezeu s-a făcut arderea aceea , pentru izgonirea Sfîntului Ioan Gură de Aur.
13 noiembrie "
" Din această pricină s-a întîmplat să fie lăudat cuviosul de cei ce îl cunoşteau şi să se povestească despre dînsul către cei de departe , lăudîndu-se de toţi numele lui. Deci , îngreunîndu-se cuviosul - căci se temea ca nu cumva , pentru laudele cele de la oameni , să se lipsească de răsplata nevoinţelor sale de la Dumnezeu şi fără folos să se ostenească -, a socotit să fugă de acolo. De aceea , a ieşit noaptea din mănăstire şi s-a dus mai în grabă la Ierusalim , căci iubea să rămînă cîtva timp lîngă Mormîntul Domnului şi să se învrednicească a vedea Sfînta Lumină şi nu numai cu auzul, ci chiar cu ochii să se învrednicească a vedea minunea şi deplin a se încredinţa.
Viaţa şi minunile Cuviosului Părintelui nostru Meletie Mărturisitorul (9 februarie secolul 13 )"
Pomenirea sihastrului necunoscut, care s-a pocăit după căderea în păcat
(4 februarie)
" Acestea grăindu-le în noaptea Sfintei Învieri , cu multe lacrimi s-a sculat să vadă de s-a aprins candela şi , descoperind vasul , a văzut că nu se aprinsese. Apoi iarăşi căzînd pe faţa sa , se ruga , zicînd: "Ştiu, Doamne, că nevoinţa îmi era înainte ca să mă încununez şi n-am luat aminte la cărările mele , voind mai mult să mă arunc în calea celor necuraţi, prin dulceaţa trupească. Deci , miluieşte-mă , Doamne , că iată mărturisesc bunătăţii Tale a mea păcătoşenie înaintea tuturor îngerilor şi a drepţilor , şi de nu s-ar sminti oamenii , apoi înainte a toată lumea aş mărturisi căderea în păcat. Miluieşte-mă, Doamne, pe mine cel ce mă mărturisesc, ca şi pe alţii să-i învăţ ; aşadar, Doamne , înviază-mă".
............
Astfel , petrecînd el în mărturisire , s-a făcut ziuă şi , veselindu-se întru Domnul, a uitat de trupeasca hrană în ziua aceea de bucurie. Focul din candela aceea l-a păzit în tot timpul vieţii sale, punînd untdelemn într-însa, ca să nu se stingă , şi iarăşi a petrecut într-însul duhul lui Dumnezeu , fiind de toţi ştiut şi folositor. Iar cînd era să se ducă din viaţa aceasta , i s-a arătat de la Dumnezeu , mai înainte cu cîteva zile , ceasul sfîrşitului său şi s-a odihnit în pace, dîndu-şi sufletul în mîinile lui Dumnezeu."
Viaţa celui între sfinţi, Părintele nostru Alexie, Mitropolitul Kievului şi a toată Rusia,
făcătorul de minuni
(12 februarie 1378 )
Săvîrşind rugăciunile sale, acest mare arhiereu al lui Dumnezeu , s-a aprins o lumînare singură la mormîntul Sfîntului Petru, făcătorul de minuni şi priveau toţi. Din această întîmplare Sfîntul Alexie a luat încredinţare despre ajutorul lui Dumnezeu care îi gătea calea cea cu bună sporire.
" Sfîntul ieşind deci din chilie , s-a înarmat pe sine cu crucea şi a încălecat pe drac şi s-a aflat într-acea noapte în sfînta cetate a Ierusalimului , lîngă biserica Sfintei Învieri , unde este mormîntul Domnului. Iar pe diavol l-a certat să nu se ducă de la locul acela , şi sta diavolul , neputînd nicidecum să se mişte din loc , pînă ce sfîntul a făcut închinăciune la mormîntul Domnului şi la cinstitul lemn al Sfintei Cruci. Mergînd la biserică şi-a plecat genunchile înaintea uşii şi s-a rugat şi îndată i s-au deschis uşile bisericii singure , de la sine , şi lumînările şi candelele la mormîntul Domnului s-au aprins. "
7 septembrie 1186 adoarme Sfantul Ioan de Novgorod .
" Plăcutul lui Dumnezeu cel ascuns, fericitul Nichita, care se numea Hartularie, s-a născut în Constantinopol, din părinţi de neam bun şi trecînd prin lume şi în taină slujind lui Dumnezeu, I-a plăcut Lui atîta, încît şi uşile bisericii i se deschideau singure cînd venea el în mijlocul nopţii la rugăciune şi sfeşnic aprins nu de mîini omeneşti îi lumina lui.
9 septembrie sec 12 "
"În aceaşi zi, după izgonirea Sfîntului Ioan, s-a aprins prestolul bisericii, nu din oarecare pricină omenească, ci din mînia lui Dumnezeu şi, deodată, focul s-a ridicat la înălţime şi s-a răspîndit prin toată biserica . Apoi , suflînd vînt puternic , a ieşit focul din biserică şi mergînd prin văzduh, a trecut prin tîrg, ajungînd la palat , unde se făcea sfatul boierilor , şi aprinzîndu-se şi acel palat , a ars pînă la temelii. Atunci era o vedere înfricoşată , căci focul ca în chipul unul şarpe însufleţit , umbla împrejur , arzînd casele cele mai depărtate , iar cele care erau mai aproape de biserică au rămas întregi , ca prin aceasta să fie cunoscut că nu din întîmplare , ci din mînia lui Dumnezeu s-a făcut arderea aceea , pentru izgonirea Sfîntului Ioan Gură de Aur.
13 noiembrie "
" Din această pricină s-a întîmplat să fie lăudat cuviosul de cei ce îl cunoşteau şi să se povestească despre dînsul către cei de departe , lăudîndu-se de toţi numele lui. Deci , îngreunîndu-se cuviosul - căci se temea ca nu cumva , pentru laudele cele de la oameni , să se lipsească de răsplata nevoinţelor sale de la Dumnezeu şi fără folos să se ostenească -, a socotit să fugă de acolo. De aceea , a ieşit noaptea din mănăstire şi s-a dus mai în grabă la Ierusalim , căci iubea să rămînă cîtva timp lîngă Mormîntul Domnului şi să se învrednicească a vedea Sfînta Lumină şi nu numai cu auzul, ci chiar cu ochii să se învrednicească a vedea minunea şi deplin a se încredinţa.
Viaţa şi minunile Cuviosului Părintelui nostru Meletie Mărturisitorul (9 februarie secolul 13 )"
Pomenirea sihastrului necunoscut, care s-a pocăit după căderea în păcat
(4 februarie)
" Acestea grăindu-le în noaptea Sfintei Învieri , cu multe lacrimi s-a sculat să vadă de s-a aprins candela şi , descoperind vasul , a văzut că nu se aprinsese. Apoi iarăşi căzînd pe faţa sa , se ruga , zicînd: "Ştiu, Doamne, că nevoinţa îmi era înainte ca să mă încununez şi n-am luat aminte la cărările mele , voind mai mult să mă arunc în calea celor necuraţi, prin dulceaţa trupească. Deci , miluieşte-mă , Doamne , că iată mărturisesc bunătăţii Tale a mea păcătoşenie înaintea tuturor îngerilor şi a drepţilor , şi de nu s-ar sminti oamenii , apoi înainte a toată lumea aş mărturisi căderea în păcat. Miluieşte-mă, Doamne, pe mine cel ce mă mărturisesc, ca şi pe alţii să-i învăţ ; aşadar, Doamne , înviază-mă".
............
Astfel , petrecînd el în mărturisire , s-a făcut ziuă şi , veselindu-se întru Domnul, a uitat de trupeasca hrană în ziua aceea de bucurie. Focul din candela aceea l-a păzit în tot timpul vieţii sale, punînd untdelemn într-însa, ca să nu se stingă , şi iarăşi a petrecut într-însul duhul lui Dumnezeu , fiind de toţi ştiut şi folositor. Iar cînd era să se ducă din viaţa aceasta , i s-a arătat de la Dumnezeu , mai înainte cu cîteva zile , ceasul sfîrşitului său şi s-a odihnit în pace, dîndu-şi sufletul în mîinile lui Dumnezeu."
Viaţa celui între sfinţi, Părintele nostru Alexie, Mitropolitul Kievului şi a toată Rusia,
făcătorul de minuni
(12 februarie 1378 )
Săvîrşind rugăciunile sale, acest mare arhiereu al lui Dumnezeu , s-a aprins o lumînare singură la mormîntul Sfîntului Petru, făcătorul de minuni şi priveau toţi. Din această întîmplare Sfîntul Alexie a luat încredinţare despre ajutorul lui Dumnezeu care îi gătea calea cea cu bună sporire.