Sinodul Panortodox

[Petre C]

Cu prilejul vizitei PF Daniel la Patriarhia Ecumenica, s-a abordat si problema diasporei. PS Ciprian a oferit o sinteza a discutiilor:

[Victor]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

Exista tot felul de inconstienti care nici macar nu stiu care sunt tentintele acestui sinod, si isi dau cu parerea, atribuindu-i nejust decizii apocaliptice, despre care nici macar nu s-a pus problema, spre exemplu, ca desfiintarea monahismului iar calugarii sa se poata casatori. Acesti ,,crestini" fac foarte mult rau bisericii prin astfel de pareri aberante, pentru ca lumea se va indoi de corectitudinea deciziilor ce se vor lua.

Asa cum, din pacate, era de asteptat, spiritele se agita deja in legatura cu asteptatul Mare Sinod. Unul din cei de la care asteptam altceva este teologul Danion Vasile. Acesta, aproape inexplicabil, a devenit brusc un luptator impotriva calendarului nou.

Cazul Danion Vasile
Uite asa insala diavolul pe cei care vor sa se mantuiasca. Pe o parte ma surprind cuvintele acestui teolog apostat, dar stiind viclenia diavolului, ma gandesc ca nu ar trebui.
Alta viclenie este cea a calendaristilor. Dau o lista cu 4 sfini care nu au slujit pe calendarul vechi. Pai ar trebui sa le spun: Va dau eu o lista cu 5 sfinti / pe 4 ai vostri, care au slujit pe nou. Mare e viclenia diavolului si a calendaristilor.

[Petre C]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

Cazul Danion Vasile
Uite asa insala diavolul pe cei care vor sa se mantuiasca. Pe o parte ma surprind cuvintele acestui teolog apostat, dar stiind viclenia diavolului, ma gandesc ca nu ar trebui.
Alta viclenie este cea a calendaristilor. Dau o lista cu 4 sfini care nu au slujit pe calendarul vechi. Pai ar trebui sa le spun: Va dau eu o lista cu 5 sfinti / pe 4 ai vostri, care au slujit pe nou. Mare e viclenia diavolului si a calendaristilor.

Frate Visarion,
Dupa parerea mea, e o ispita sa abuzam de cuvinte ca "eretic", "apostat". Nu de alta, dar vedem ca tocmai cei ce au abuzat de aceste cuvinte (Danion Vasile, Claudiu Tarziu - cu recenta sa iesire sub orice critica la adresa Patriarhului) au ajuns sa aibe probleme ei insisi.
Pe de alta parte, problema vechiul calendar merge mult mai in adanc. Acum poate se culeg roadele, atat timp cat multi crestini au vanturat ideea ca Sinodul din 1923 a fost talharesc (de exemplu pr. Dan Badulescu, samd). Ca sa folosesc o expresie dostoievskiana, Danion nu face decat sa duca aceasta idee pana la ultimele consecinte.

[Pisoiu Fericit]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

Mai lasati si voi chestiile astea cu calendaru, ca innebunesc, sunt rusi aici care nu vor sa vina la romani la biserica....

Mai bine nu l-ar fi schimbat nimeni, ca nu a adus nimic bun schimbarea asta, tot atata era daca azi eram azi sau pe alta data...

[Petre C]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

Mai lasati si voi chestiile astea cu calendaru, ca innebunesc, sunt rusi aici care nu vor sa vina la romani la biserica....

Mai bine nu l-ar fi schimbat nimeni, ca nu a adus nimic bun schimbarea asta, tot atata era daca azi eram azi sau pe alta data...

Ai dreptate in sensul ca poate nu sunt ziditoare discutiile despre calendar. Insa nici interdictia de a vorbi (nu au fost decat 3-4 replici pe subiectul asta), in contextul in care totusi la Sinodul Pan-Ortodox se va discuta asta, nu stiu daca ar fi binevenita. Eu cred ca totusi e un subiect care poate fi tratat cu moderatie si bun simt, fara a insista prea mult pe el. Ceea ce si cred ca facem.

[protosinghel]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

1. Toţi oamenii de bună-credinţă (şi cel puţin în acest context îl putem încadra şi pe Danion Vasile, Rafel Udrişte ş.a.) trebuie să recunoască faptul că "reforma calendaristică" din 1923-24 a fost o greşeală. Deci nu atât calendarul este greşit, pt că şi cel vechi e relativ, cât reforma în sine şi dezbinarea care s-a produs.
2. Nu cred că Sinodul Pan-ortodox (pe care eu îl aştept cu mare nerăbdare) va reuşi să soluţioneze această problemă. BOR este gata să revină la calendarul vechi? Cred că NU. Ei bine, nici BO Rusă şi altele nu vor trece la calendarul nou.
3. Trebuie făcute eforturi pt a nu permite o dezbinare inter-ortodoxă pe marginea acestei probleme.

[Petre C]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

Biserica a îndreptat calendarul, nu oamenii

-Parinte, dar cum a fost indreptarea calendarului in Biserica noastra, caci stilistii zic ca patriarhul Miron Cristea a uitat de randuiala veche si a stricat calendarul nostru cel sfant?

Părintele Cleopa: Nu patriarhul Miron Cristea a indreptat calendarul, ci Biserica noastra dreptmaritoare de Rasarit, in frunte Cu patriarhul ecumenic de la Constantinopol si cu toti patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au fost acolo de fata, sau au trimis delegati si imputerniciti pentru a semna in locul lor.

— Dar cand s-a facut aceasta indreptare?

Părintele Cleopa: In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului Iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor Sfintilor Parinti si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul Iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum.

Hotararea a fost primita de toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vremea potrivita. Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul Iulian.

Iar Sfintele Pasti le serbam odata cu crestinii ce tin stilul vechi din celelalte tari, pentru unitatea si pacea Bisericilor noastre surori, care inca nu au indreptat calendarul, precum Biserica Rusa, Biserica Ierusalimului s.a. Caci asa s-a facut intelegerea la Moscova, in anul 1948, la Sinodul Panortodox, unde au fost de fata aproape toate Bisericile Ortodoxe, prin reprezentantii lor. (…)

“Calendarul este un ceas. Pentru el să ne sfădim?”

Părintele Cleopa: Calendarul a fost schimbat de cinci ori pana acum, si cand va fi nevoie iar o sa-1 schimbe. Calendarul este un ceas al vremii si daca tu ai calendar cu un ceas in urma sau cu doua, de-acum al tau este bun, ca a ramas in urma? Sau pentru calendar sa ne sfadim, sa ne dezbinam, sa ne uram ca nu mai suntem ortodocsi? Ai auzit vreodata zicand: ,,Sfinte mucenice calendare, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi?” Ai auzit nebunii de acestea? Calendarul daca ar fi sfant, ar trebui sa ne inchinam la calendar! Or calendarul este dogma? Toate dogmele sunt sintetizate in Crez.

1. Toţi oamenii de bună-credinţă (şi cel puţin în acest context îl putem încadra şi pe Danion Vasile, Rafel Udrişte ş.a.) trebuie să recunoască faptul că "reforma calendaristică" din 1923-24 a fost o greşeală. Deci nu atât calendarul este greşit, pt că şi cel vechi e relativ, cât reforma în sine şi dezbinarea care s-a produs. .

Imi pare o usoara contradictie intre ce spuneti si ce spune Pr. Cleopa (dar si Pr. Argatu)....

[danadoina]

intre

............ Deci nu atât calendarul este greşit, pt că şi cel vechi e relativ, ....

si

... Calendarul a fost schimbat de cinci ori pana acum, si cand va fi nevoie iar o sa-1 schimbe....

nu e absolut nici o contradictie... :P !


si aici

Deci nu atât calendarul este greşit, pt că şi cel vechi e relativ, cât reforma în sine şi dezbinarea care s-a produs.

(reforma in sine datorita dezbinarii pe care a generat-o !)
este pus clar punctul pe I... parerea mea !

[protosinghel]

1. Toţi oamenii de bună-credinţă (şi cel puţin în acest context îl putem încadra şi pe Danion Vasile, Rafel Udrişte ş.a.) trebuie să recunoască faptul că "reforma calendaristică" din 1923-24 a fost o greşeală. Deci nu atât calendarul este greşit, pt că şi cel vechi e relativ, cât reforma în sine şi dezbinarea care s-a produs. .

Imi pare o usoara contradictie intre ce spuneti si ce spune Pr. Cleopa (dar si Pr. Argatu)....

Pentru unii poate părea şocant, dar atât p. Cleopa cât şi ceilalţi care au făcut apologia stilului nou, au greşit. Ei de fapt, prin autoritatea pe care o aveau, îi îndemnau pe toţi să facă ascultare de Biserică - şi asta a fost f. bine, dar nu înseamnă că dacă p. Cleopa era pro- calendar nou, toţi trebuie să treacă la acest calendar pt că aşa a zis p. Cleopa. Nicidecum!

[Ioan Cr]

Eu cred ca Reforma din 1924 nu a reusit... Dupa parerea mea, nu am dat dovada atunci ca suntem un singur Trup - ori treceam la noul Calendar toti o data, ori nici unul. Urat exemplu de unitate. Inchipuiti-va ce se era daca la Ierusalim in anul 50 se proceda la fel: ori Calendarul nou este drept si cel vechi prost, ori invers, dar nu ambele adevarate in acelasi timp. Iar daca se considera un subiect irelevant - cu atat mai grava a fost tentativa de a-l impune (amintiti-va de Conferinta Panortodoxa de la Moscova, ceva mai tarziu, care a vrut sa estompeze cumva esecul, apeland la principiul ascultarii - dar in asa fel nu a facut decat sa consolideze dezbinarea).

Daca va fi un Sinod Panortodox, asi vea ca el sa precizeze o data si pentru totdeauna acest lucru: ori "cei pe vechi" au fost in greseala aproape un secol incapatanandu-se sa accepte un adevar impaciuitor, ori greseala a fost a "celor pe nou", pentru ca au introdus un adevar intr-un mod neconvingator si nesolidar.

Doamne ajuta

[Petre C]

@5. Stabilirea unui calendar comun pentru Praznice

1. Toţi oamenii de bună-credinţă (şi cel puţin în acest context îl putem încadra şi pe Danion Vasile, Rafel Udrişte ş.a.) trebuie să recunoască faptul că "reforma calendaristică" din 1923-24 a fost o greşeală. Deci nu atât calendarul este greşit, pt că şi cel vechi e relativ, cât reforma în sine şi dezbinarea care s-a produs.

Daca a devenit de bun simt sa vorbesti de "apostazia Patriarhei Ecumenice"....

Iata titlu de postare pe blog:

Apostazia Patriarhiei Ecumenice – Enciclica din 1920

Daca "reforma calendaristică" a fost o greseala,de ce atunci Bisericile Ortodoxe au continuat sa adopte calendarul indreptat? Puteti numi un Sinod care sa condamne "reforma" ? Ce veti spune daca Sinodul Pan-Ortodox va reafirma indreptarea calendarului, lasand la latitudinea bisericilor locale adoptarea lui sau nu (si aceasta a fost atitudinea de pana acum la nivel inter-ortodox).

Va atrag atentia ca in Biserica Rusa, cu prilejul scandalului codului de identificare fiscala, niste manastiri au amenintat ca se despart de Patriarhie daca ierarhii vor primi codurile fiscale (care contin un cod de bare). Daca as urma rationamentul dvs, ar trebui sa consider vinovat de dezbinare Sinodul BO Ruse si hotararile sale care nu au osandit codurile fiscale.

Some monks at Russia's biggest monastery, Holy Trinity Saint Sergius Lavra, 50 kilometers from Moscow, have threatened to leave if the church's leaders accept INN. "The Holy Scriptures are the highest authority for us," a monk, who declined to give his name, told ENI. "We have the right and the duty to disobey the hierarchy if it detracts from Orthodoxy."

[protosinghel]

Puteti numi un Sinod care sa condamne "reforma" ? Ce veti spune daca Sinodul Pan-Ortodox va reafirma indreptarea calendarului, lasand la latitudinea bisericilor locale adoptarea lui sau nu (si aceasta a fost atitudinea de pana acum la nivel inter-ortodox).

Nu e chiar aşa.
În mod indirect, Sinodul de la Moscova din 1948 (care a fost chiar Sinod şi nu Conferinţă ca aia din 1923), a condamnat reforma, obligând toate Bisericile să ţină cel puţin Paştile pe vechi. Desigur asta a fost spus foarte diplomatic, iar unii chiar au interpretat textul în favoarea lor. Citiţi totuşi presa bisericească a timpului şi veţi vedea cum delegaţia română s-a întors "cu buza umflată" de la Moscova.
Şi în prezent Ierusalimul, Moscova, Georgia şi Athosul a condamnă reforma, dar păstrează comuniunea cu Bisericile care au căzut pradă ei.

Eu zic să nu ne uităm la gogoaşele care le spun victimile reformei calendaristice. Aşa-zisele studii ale lui Branişte sau alţii, inclusiv textele p. Cleopa la această temă, au fost scrise şi răspândire pt a justifica decizia luată de patriarhul Miron, precum şi pentru a stopa sciziunea în Biserică. Teologic acele texte nu au nici o valoare. Pastoral ele au fost binevenite. Venea nu de la ierahi, ci de la profesori, preoţi de mir şi duhovnici.
Scrie clar Nae Ionescu (şi nu numai el) că erau mari scandaluri între creştiniii de atunci şi că reforma a fost impusă cu forţa de către jandarmi.

Pe de altă parte, nu trebuie să adoptăm o retorică radicală. Nu trebuie să întrăm în logica diavolului, care a căutat să dezbine creştinii prin acest calendar, iar Biserica cu multă înţelepciune a păstrat. Mă refer la unitatea Bisericii care e mai presus de diferenţele calendaristice.

Iar acum nişte chestiuni mai profunde:
După sec. 15 şi mai ales 17 (căci până atunci cultul era mult mai divers în fiecare regiune), în toate Bisericile Ortodoxe, dar mai ales cea Rusă şi cele Balcanice, s-a pus un mare accent pe uniformizarea cultului şi pe tot felul de rituri şi gesturi care, în măsura posibilităţilor, chiar şi dacă nu erau tocmai corecte, erau generalizate în toată Ortodoxia. Bineînţeles asta e o prostie. Dar ea în parte s-a realizat şi bine că doar în parte. Iar atunci când a venit reforma calendaristică, această "unitate liturgică exterioară" (nu e vorba aici de comuniunea liturgică) a fost zdruncinată din temelii. De aceea au şi apărut aceste reacţii.

[Petre C]

Multumesc pentru raspunsul pe larg.

[Petre C]

@1. Problema diasporei, ceea ce necesita si definirea juridisctiilor asupra popoarele ortodoxe de peste granitele nationale;


Mitropolitul Ilarion a declarat intr-un interviu ca intarirea diasporelor ortodoxe poate duce la aparitia unor noi Biserici locale.

Interviul: engleza si rusa.

[Petre C]

Iata si comunicatul final al celei de-a IV-a Conferinţe Panortodoxe Presinodale de la Geneva: franceza, rusa.

[Victor]

Iata si comunicatul final al celei de-a IV-a Conferinţe Panortodoxe Presinodale de la Geneva: franceza, rusa.

Dupa traducerea lui Google Translation, se vrea sa se creeze niste structuri de genul SCOBA din SUA, dar cu autoritatea unui sinod. Un fel precum conferinta episcopilor din Australia sau Franta, etc. Presedinte al sinodului sa fie in functie de ordinea bisericilor autocefale din diptice.
Problema e ca ordinea bisericilor autocefale diptice difera.
PS: traducerea din Google Translation este destul de rudimentara.

[Victor]

Asa am inteles si eu. Oricum, ordinea in diptice e urmatorul lucru care se va discuta. Am inteles insa ca prima ar fi Patriarhia Ecumenica, ceea ce o sa ii deranjeze putin pe ortodocsii americani, vezi si discutiile de mai sus.

Ortodocsii americani ar trebui sa se uite putin si pe statistici. Patriarhia ecumenica detine 2/3 din ortodoxia americana (parohii, manastiri, credinciosi). Ar fi si putin nepotrivit sa nu detina intaietatea in sinod. Ce e drept asta ii va supara pe rusi.
Ce nu am eu lamurit este gradul de autonomie, fata de ,,bisericile mama", al acestor sinoade.

[Petre C]

Basilica:

În perioada 6-12 iunie 2009, la centrul ortodox al Patriarhiei de Constantinopol din Chambesy, în apropierea oraşului Geneva, au avut loc şedinţele celei de-a IV-a Consfătuiri panortodoxe presinodale, convocată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu acordul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale, exprimat în cadrul Întâlnirii Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale din 10-12 octombrie 2008, la Fanar, şi confirmat în cadrul schimburilor ulterioare de scrisori.

Consfătuirea a început cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii din sărbătoarea Cincizecimii şi s-a desfăşurat sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit Ioan de Pergam, din cadrul Patriarhiei Ecumenice, cu sprijinul secretarului pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Ieremia de Elveţia. La Consfătuire au participat reprezentanţii tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care au primit invitaţiile corespunzătoare de la Sanctitatea Sa Bartolomeu, patriarhul Ecumenic.

Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale au salutat participanţii consfătuirii prin intermediul mesajelor sau al reprezentanţilor. Participanţii la consfătuire au transmis telegrame tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Locale, cerând rugăciunile lor şi binecuvântarea pentru sesiunile de lucru care urmau.

Conform dorinţei Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe Locale, menţionată în Mesajul participanţilor la Întrunirea amintită, de la Fanar, în octombrie 2008, tema Consfătuirii presinodale a fost legată de organizarea diasporei ortodoxe. Hotărârea legată de ordinea de zi a fost luată de participanţi la începutul lucrărilor.

Consfătuirea, în duh de dragoste frăţească şi încredere, a analizat documentele pregătite la întrunirile Comisiei panortodoxe pregătitoare din 10-17 noiembrie 1990 şi 7-13 noiembrie 1995, la Chambesy. În documente au fost introduse completări, corectări şi explicaţii, adoptate în baza consensului.

Consfătuirea a recunoscut că toate Sfintele Biserici Ortodoxe doresc rezolvarea chestiunii organizării diasporei ortodoxe în baza tradiţiei şi a practicii eclesiologice şi canonice a Bisericii Ortodoxe. Consfătuirea a luat hotărârea creării de noi adunări episcopale în unele regiuni ale lumii, pentru reglementarea situaţiei diasporei, adică a credincioşilor care locuiesc în afara graniţelor Bisericilor Ortodoxe Locale. Preşedinţii acestor adunări sunt primii dintre episcopii Patriarhiei Ecumenice din zona respectivă, iar în lipsa acestora, următorii [ierarhi], în conformitate cu ordinea din Dipticele Bisericilor. Participanţii acestor adunări sunt toţi episcopii canonici, recunoscuţi de către toate Bisericile Ortodoxe şi care păstoresc comunităţi în fiecare din aceste regiuni. Activitatea adunării episcopale este îndreptată spre manifestarea şi confirmarea unităţii Bisericii Ortodoxe, slujirea pastorală comună a locuitorilor ortodocşi din regiune şi mărturia comună a acestora în faţa lumii. Hotărârile din cadrul adunării episcopale se vor lua în baza unanimităţii Bisericilor, episcopii cărora sunt reprezentaţi în adunare.

Consfătuirea a aprobat, de asemenea, un proiect de regulament care să definească bazele activităţii adunărilor episcopale în diaspora ortodoxă.

Celelalte puncte de pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod, şi anume metoda de proclamare a autocefaliei şi autonomiei, precum şi ordinea dipticelor, vor fi analizate la următoarele şedinţe ale comisiilor presinodale pregătitoare şi prezentate pentru aprobare următoarelor consfătuiri panortodoxe presinodale.

Chambesy, Geneva, 12 iunie 2009

Semnează, preşedintele Consfătuirii,
Mitropolitul Ioan de Pergam

[Petre C]

SĂ FOLOSIM LIBERTATEA PENTRU A SPORI COOPERAREA PANORTODOXĂ

Interviul Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, acordat revistei „Spre unitate” (nr. 3/2009) a Fundaţiei internaţionale pentru unitatea popoarelor ortodoxe:

1. Preafericirea Voastră, Biserica Ortodoxă Română, care a primit lumina credinţei de la Sf. Ap. Andrei cel întâi chemat, de la ucenicii Sf. Ap. Pavel şi mai târziu de la Sf. Niceta de Remesiana, îşi desfăşoară misiunea nu doar în patrie, ci şi în Canada, SUA, Anglia, Franţa, Italia, Spania şi alte ţări. Către sfinţii cinstiţi de atâtea veacuri, printre care amintim pe Sfinţii Dimitrie din Basarabi, Nicodim de la Tismana sau Paisie Velicicovschi, îşi pleacă genunchii, cu nădejdea în ajutor, nu numai credincioşii ortodocşi români, ci şi credincioşii din alte părţi ale lumii. Activitatea misionară istorică, exemplele de asceză, luminare, precum şi tradiţiile şcolii isihaste sunt, fără îndoială, meritul Bisericii Române. Cât de bine şi de folositor, pentru popor şi Biserică, se dezvoltă astăzi practica religioasă şi se formează sistemul ştiinţei şi educaţiei teologice?

Avându-se în vedere că Biserica a jucat un rol considerabil în formarea culturii române, una dintre cele mai importante reparaţii morale care s-a realizat după colapsul regimului comunist a fost reintroducerea educaţiei religioase în şcolile publice, potrivit tradiţiei româneşti de dinainte de perioada comunistă (1945). În 1992, a urmat reintegrarea şcolilor teologice, facultăţi şi seminarii, în sistemul educaţiei publice, cu scopul de a facilita dialogul dintre credinţă şi ştiinţă, spiritualitate religioasă şi cultura laică. Merită să menţionăm că, la unul din sondajele de opinie, în 1992, 90% dintre cetăţeni şi-au afirmat credinţa în Dumnezeu. Toţi profesorii de religie şi teologie ai cultelor recunoscute oficial de Statul român sunt remuneraţi de la bugetul de stat.

O importanţă particulară este acordată în România restaurării monumentelor istorice şi artei sacre, deşi criza economică şi financiară cu care se confruntă şi România face ca finalizarea lucrărilor de restaurare şi conservare deja începute să fie dificilă. Noile secţii de restaurare, conservare şi creaţie de artă religioasă din cadrul unor Facultăţi de Teologie Ortodoxă din ţară au ca scop evidenţierea universului spiritual românesc şi european, care au motivat şi inspirat arta sacră. Astăzi descoperim că arta sacră poate deveni un limbaj teologic util misiunii Bisericii în educaţie şi în dialogul dintre credinţă şi cultură, în special în rândul intelectualilor, artiştilor şi oamenilor sensibili la frumuseţea artistică, inspirată de frumuseţea sfinţeniei sufletului în comuniunea de iubire cu Dumnezeu.
Ridicarea de noi biserici şi capele, mănăstiri şi schituri, care pot fi întâlnite astăzi în România, este permanent însoţită de crearea de unităţi social-filantropice, cum ar fi cantinele pentru săraci, case pentru copii orfani sau abandonaţi, azile de bătrâni, cabinete medicale, farmacii etc. Criza economică, şomajul, problemele de sănătate, migraţia, singurătatea şi suferinţa îndeamnă Biserica noastră să fie mai dinamică în activitatea pastorală şi social - filantropică.

2. După cum bine ştiţi, prin hotărârea Fundaţiei internaţionale pentru unitatea popoarelor ortodoxe Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care îşi desfăşoară activitatea sub omoforul de Întâistătător al Preafericirii Voastre, a fost premiată „Pentru activitate deosebită spre întărirea unităţii popoarelor ortodoxe. Pentru promovarea valorilor creştine în viaţa societăţii” - premiu pe anul 2008. Ce particularităţi ale dezvoltării gândirii teologice, ale educaţiei spirituale, cât şi ale realizărilor Facultăţii aţi remarca în mod deosebit? Cât de mare este interesul tinerilor contemporani pentru educaţia religioasă?

Ne bucură o astfel de decizie, care vine să confirme, o dată în plus, valoarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti care, de aproape un veac şi jumătate pregăteşte tinerii români pentru a păstori sufletele credincioşilor, din altare, de pe amvon, de la catedra şcolară sau din instituţiile cu scop filantropic.

Şcolile de teologie, 11 facultăţi de teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi, 33 seminarii teologice ortodoxe liceale, 3 licee teologice ortodoxe si 3 licee pedagogice cu clase de profil teologic au o importantă vocaţie misionară pentru viaţa şi activitatea Bisericii Ortodoxe Române, deoarece aceste instituţii formează slujitori şi misionari ai Bisericii pentru românii ortodocşi din ţară şi cei din diaspora, mai ales acum când numărul românilor din afara graniţelor României a crescut fără precedent.

În această lucrare deosebit de necesară, profesorii, conferenţiarii, lectorii, asistenţii şi preparatorii de teologie sunt, în acelaşi timp,preoţi şi diaconi ai Bisericii,iar mai mulţi ierarhi sunt profesori la teologie, în diferite facultăţi ale Patriarhiei Române.

Pe parcursul secolului al XX-lea, la Facultatea de Teologie din Bucureşti au predat mari profesori universitari, care au marcat, prin scrierile lor, teologia ortodoxă românească şi s-au făcut cnuoscuţi dincolo de graniţele României. Amintim dintre aceştia pe vrednicul de pomenire Patriarhul Iustin (Moisescu), specialist în Noul Testament, pe Mitropolitul Irineu Mihălcescu, profesor de Dogmatică şi Apologetică, pe părintele Ioan G. Coman, patrolog, Teodor M.Popescu, istoric, Ene Branişte, liturgist, dar mai ales părintele Dumitru Stăniloae, a cărui teologie ar putea fi caracterizată prin trei expresii: teologie mărturisitoare, filozofie filocalică şi hristologie cosmică. Unii dintre aceşti profesori au fost adevăraţi mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul comunismului.

În zilele noastre, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti studiază aproape două mii de studenţi, cu specializările (Teologie Pastorală, Teologie Didactică, Teologie socială şi Artă Sacră). Facultatea are cursuri de master şi doctorat pentru absolvenţii doritori să se specializeze în domeniul teologic, prin studii postuniversitare. Conferinţele teologice internaţionale, organizate la Facultatea de Teologie din Bucureşti, schimbul de bursieri cu alte facultăţi din Europa, precum şi implicarea studenţilor în proiecte culturale şi sociale, vădesc interesul tinerilor studenţi teologi pentru viaţa şi misiunea Bisericii. Desigur, foarte mulţi absolvenţi ai Facultăţii de Teologie din Bucureşti studiază acum în Grecia şi în Occident.

3. Care sunt problemele actuale ale Ortodoxiei mondiale şi ce se întreprinde de către Bisericile Ortodoxe Locale pentru rezolvarea acestora? Ce măsuri, după părerea Preafericirii Voastre, trebuie luate astăzi în vederea întăririi unităţii Ortodoxiei?

Un element esenţial îl constituie continuitatea şi intensificarea relaţiilor interortodoxe. Avem nevoie de mai multe întruniri panortodoxe, cu regularitate, ritmice; nu cred că trebuie să ne întâlnim doar atunci când un Întâistătător trece la Domnul sau atunci când este instalat un nou Patriarh. În acest sens, noi am propus de mai multe ori ca, o dată la trei ani, toţi Întâistătătorii de Biserici Autocefale să se întrunească nu în şedinţe aniversare sau comemorative, ci în şedinţe de lucru, pentru a arăta că în Ortodoxie sinodalitatea este un exerciţiu al comuniunii frăţeşti şi al coresponsabilităţii, nu numai la nivel naţional, ci şi universal. Este necesar să afirmăm atât libertatea autocefaliei, cât şi coresponsabilitatea sinodalităţii panortodoxe. În acelaşi timp, se impune o manifestare mai concretă şi mai organizată a solidarităţii panortodoxe, prin ajutorare reciprocă, deoarece Bisericile Ortodoxe sunt în situaţii foarte diferite din punct de vedere economic şi social. O consultare periodică şi o cooperare mai eficientă ar da mai multă credibilitate Ortodoxiei atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional. O asemenea iniţiativă a fost propusă de Biserica Ortodoxă Română în anul 2005, când Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a fost prezent la Bucureşti, dar şi cu alte ocazii. În principiu nimeni nu e împotrivă, dar în realitate exerciţiul ritmic, cu regularitate, al sinodalităţii panortodoxe este mai dificil din cauza unei polarizări excesive între tentaţia de a înţelege primatul ca hegemonie şi tentaţia de a înţelege autocefalia ca autarhie sau autosuficienţă. De aceea, e nevoie de reguli clare ale funcţionării sinodalităţii panortodoxe ritmice (periodice), pe de o parte şi relaţia sinodalităţii panortodoxe a primaţilor cu sinodalitatea din interiorul Bisericilor locale. Mai precis, legătura între sinodul panortodox al primaţilor şi sinodul autocefal local. Trebuie evitată deodată ispita unui primat de jurisdicţie universală şi a unui autocefalism autarhic, întrucât ambele sunt contrare comuniunii trinitare.

Noi considerăm că aceste întruniri sinodale panortodoxe ritmice ar trebui să fie organizate în diferite ţări, nu în acelaşi loc; potrivit disponibilităţilor practice, pentru ca ele să fie şi evenimente misionare, şi manifestări de frăţietate între Bisericile Ortodoxe surori. Avem nevoie de un ritm mai intens al consultării şi al cooperării. În acest sens, s-ar impune crearea unei reviste, a unui institut pastoral, misionar şi liturgic panortodox, care să cultive conştiinţa panortodoxă şi să stimuleze cooperarea practică panortodoxă.

4. Sentimentele religioase şi naţionale ale omului au un aport hotărâtor la definirea identităţii sale şi la formarea personalităţii sale spirituale şi a demnităţii. Se întâmplă însă ca elementul conştiinţei naţionale să le reprime pe celelalte şi să împiedice dezvoltarea completă a personalităţii spirituale. Cum trebuie să învingem această contradicţie, deoarece, în final, ea ajunge să împiedice unitatea Ortodoxiei?

Nu considerăm că sentimentele naţionale sincere ale vreunui popor ar putea dăuna unităţii Ortodoxiei. Sentimentul de apartenenţă la un popor, care are o limbă şi o cultură aparte, este unul firesc, dat de Dumnezeu, iar ţara în care te-ai născut reprezintă ceva aparte pentru fiecare om. Nu ne putem dezice de identitatea noastră naţională, căci aceasta ar însemna să ne renegăm părinţii şi strămoşii. În cazul nostru, poporul român s-a născut creştin, din daci şi romani, adică s-a botezat lent, treptat, pe când se forma ca popor nou în istorie, începând cu secolul al II-lea d.Hr., ca urmare a predicii Sf. Apostoli Andrei şi Filip. Demnitatea naţională, apartenenţa la un popor creştin-ortodox, de limbă română, a fost liantul principal între românii din voievodatele medievale de o parte şi de alta a curburii Carpaţilor, care a asigurat şi rezistenţa Ortodoxiei în faţa migraţiei atâtor popoare războinice păgâne.

Vecinătatea cu popoarele slave, venite mai târziu în Europa (sec. VII) şi creştinate în sec. IX şi X, explică şi unele influenţe slave la români. Pe de altă parte, deformarea sentimentului naţional firesc într-o atitudine de superioritate faţă de alte naţiuni, precum şi tendinţa de a domina asupra altora creează, ca reacţie, un naţionalism defensiv izolaţionist. Înglobarea forţată a popoarelor în structuri supranaţionale şi desfiinţarea identităţii lingvistice şi culturale sub pretextul unităţii creează tensiuni şi resentimente greu de vindecat. Ortodoxia sănătoasă nu uniformizează diversitatea etnică, ci o pune în comuniune, adică în unitatea care cultivă libertatea persoanei şi a popoarelor în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Prin aceasta, adevărata Biserică se deosebeşte de Imperiul politic totalitar. Împărăţia lui Hristos este Împărăţia libertăţii şi a iubirii sfinte. Iar iubirea sfântă este iubire pacificată,adică eliberată de patimile egoiste, individuale şi colective. Din acest motiv nicio ideologie de putere nu poate înlocui o spiritualitate profundă bazată pe pocăinţă (convertire), smerenie şi iubire frăţească.

5. Preafericirea Voastră, ce probleme trebuie să fie discutate în cadrul întâlnirilor, ale dialogului dintre culturi şi religii în lumea contemporană, pentru a surmonta problema conflictelor de natură naţională şi religioasă?

Sfinţii lui Dumnezeu ne învaţă că pacea interioară a omului şi cultivarea sinceră a păcii între oameni sunt manifestări ale darurilor Duhului Sfânt, cultivate de om prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune. Astfel, când manifestăm blândeţe şi bunătate faţă de toţi oamenii, simţim prezenţa lui Hristos în noi şi în jurul nostru, vedem în chipul fiecărui om lumina chipului lui Dumnezeu în el şi rămânem în comuniune de dragoste cu Dumnezeu. Când însă un om se manifestă în mod violent şi agresează un alt om, agresivul se dezumanizează, iar relaţia interumană dintre el şi alţii se degradează. De aceea, pe baza sfintelor canoane ale Bisericii nu pot fi justificate nici dictatura, nici anarhia, nici dominaţia asupra altora, nici separarea de alţii, ci numai respectul reciproc şi ajutorarea reciprocă, ascultarea reciprocă şi cooperarea pastorală sau misionară. Astfel, reponsabilitatea noastră pastorală trebuie să învingă deodată ideologia puterii individualiste şi colectiviste, naţionaliste şi imperialiste, adică atât izolarea identităţii noastre, cât şi dizolvarea identităţii noastre.

Prin urmare, datoria noastră este să cerem permanent de la Dumnezeu darul păcii şi al iubirii frăţeşti, pe care să îl cultivăm în sufletul nostru şi în relaţia noastră cu oamenii; să promovăm legi, instituţii şi programe care să protejeze lumea de violenţă, hegemonie şi de anarhie; să dezvoltăm constant şi consecvent atât un dialog între Biserici şi popoare ortodoxe, cât şi o educaţie sau o civilizaţie a păcii între toţi oamenii, nu a o cultură a violenţei, a profitului material obsesiv sau a afirmării noastre agresive asupra altora. În această privinţă, trebuie să urmăm cu prioritate lumina sfinţilor rugători şi făcători de pace, care au biruit în ei înşişi răul cu binele, violenţa cu blândeţea, lucrând apoi pentru pace şi frăţietate între persoane şi între popoare. Este o lucrarea dificilă, dar totuşi posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu.

6. Cum reuşeşte Biserica Ortodoxă Română să pună în practică activitatea sa de peste hotare? Ce este particular şi ce anume afectează viaţa diasporei româneşti? Ce fel de greutăţi sunt întâmpinate de către aceasta?

Fiecare Biserică Ortodoxă autocefală are datoria pastorală de a se îngriji de credincioşii ei care sunt plecaţi în afara graniţelor ţării şi pe care, ca o mamă spirituală, nu-i poate abandona sau preda altcuiva. În acest sens, în conformitate cu noul său Statut de organizare şi funcţionare, Biserica Ortodoxă Română, ţinând cont de noile realităţi social-politice şi economice în care trăiesc credincioşii săi, emigranţi, a înfiinţat în diaspora mai multe eparhii organizate în mitropolii, în funcţie de densitatea românilor din anumite zone ale lumii, pentru a-i păstori pe cei ce se află înafara graniţelor României. Românii din diaspora, stabiliţi definitiv sau temporar în străinătate, se adună mai ales în jurul unui preot de parohie, căruia îi spun în limba maternă nu doar păcatele la spovedanie, ci şi problemele cotidiene. S-a observat o mai mare apropiere faţă de biserică la credincioşii români care sunt departe de Patrie şi de rudele din ţară, ceea ce ne confirmă nevoia de pastoraţie intensă şi de strânsă legătura cu Biserica Mamă.

Astfel, Biserica Ortodoxă Română trimite preoţi în diaspora sa şi îi susţine spiritual şi material, după posibilităţi. Credincioşii ortodocşi români din diaspora se confruntă mai ales cu lipsa spaţiilor liturgice ortodoxe în care pot să participe la slujbe. Construcţia unor biserici noi, ortodoxe, necesită resurse financiare considerabile şi, de aceea, românii ortodocşi recurg la închirierea pentru anumite ore în duminici şi sărbători a bisericilor aparţinând altor confesiuni creştine (catolici, protestanţi sau anglicani).

Legat de subiectul discutat, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului să fie dedicată emigranţilor români, ca dovadă a permanentei griji pastorale a Bisericii Ortodoxe Române faţă de românii plecaţi în străinătate pentru muncă sau studii, dar care vin în România să-şi petreacă concediul în luna august. Rugăciunile pentru emigranţi şi convorbirile cu ei sunt foarte utile. Dsigur, este nevoie de o cooperare ortodoxă mai intensă în diaspora, între ierarhii din diferite jurisdicţii, însă în această fază legătura emigranţilor cu Biserica Mamă este prioritară, pentru menţinerea identităţii culturale, etnice şi ecleziale ortodoxe.

7. Realizările contemporane ale biologiei, biotehnologiei şi ingineriei genetice intră în contradicţie tot mai des cu înţelesurile evanghelice ale vieţii, ca dar al lui Dumnezeu către om, cu sensul creştin al drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale. Care este poziţia Bisericii referitoare la aceste probleme complicate ale lumii contemporane?

Ştim că Biserica Ortodoxă Rusă a adoptat deja un document în care descrie pe larg atitudinea Ortodoxiei faţă de problemele ridicate de ingineria genetică, în special şi de medicina contemporană, în general. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înfiinţarea unei Comisii de bioetică, formată din specialişti medici şi teologi, care elaborează documente privind necesitatea respectării moralei creştin-ortodoxe în condiţiile noilor descoperiri ştiinţifice din domeniul medicinii. Comisia de bioetică formulează principii orientative pentru îndrumarea medicilor şi pacienţilor ortodocşi. Totuşi, o cooperare interortodoxă în acest domeniu este foarte necesară şi utilă.


Felicităm încă o dată, Preafericirea Voastră, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti pentru premiul pe care îl primeşte, dorindu-i, sub oblăduirea râvnei apostolice a Preafericirii Voastre, succes pe viitor în educaţia teologică.

Vă mulţumim pentru premiul acordat Facultăţii noastre de Teologie din Bucureşti şi vă felicităm şi noi pentru contribuţia pe care Fundaţia internaţională pentru unitatea popoarelor ortodoxe şi revista Spre unitate o aduc astăzi la intensificarea comuniunii şi cooperării ortodoxe.

[Victor]

Basilica:

În perioada 6-12 iunie 2009, la centrul ortodox al Patriarhiei de Constantinopol din Chambesy, în apropierea oraşului Geneva, au avut loc şedinţele celei de-a IV-a Consfătuiri panortodoxe presinodale, convocată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu acordul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale, exprimat în cadrul Întâlnirii Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale din 10-12 octombrie 2008, la Fanar, şi confirmat în cadrul schimburilor ulterioare de scrisori.

Consfătuirea a început cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii din sărbătoarea Cincizecimii şi s-a desfăşurat sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit Ioan de Pergam, din cadrul Patriarhiei Ecumenice, cu sprijinul secretarului pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Ieremia de Elveţia. La Consfătuire au participat reprezentanţii tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care au primit invitaţiile corespunzătoare de la Sanctitatea Sa Bartolomeu, patriarhul Ecumenic.
............

Chambesy, Geneva, 12 iunie 2009

Semnează, preşedintele Consfătuirii,
Mitropolitul Ioan de Pergam

Pacat ca nu s-a mers mai departe cu discutia si sa se caute rezolvari la situatii in care nu este implicata in mod direct diaspora:
1 Cunoscuta problema a bisericiilor din Moldova, Estonia si mai nou Georgia, unde BORu doreste ca patriarhia Georgiei sa ii dea jurisdictia asupra Abhaziei si Osetiei. Rusii au mers pana intr-acolo incat au creat si un exarhat al Abhaziei, cu tot cu preoti si biserici.
2 Situatiile din tari unde exista misiuni ortodoxe, ca Indonezia, Filipine, Kenya, si altele, unde au sarit mai multe jurisdictii pe ,,vanat” credinciosi.

Citisem o stire interesanta. Mitropolitul Iona an OCA-i a spus ca jurisdictia sa ar fi dispusa sa cedere autocefalia, pentru a intra intr-o singura jurisdictie Americana. E un pas inainte, pentru ca aceasta autocefalie era un impediment in calea unitatii.