Pravila pentru spovedanie şi pentru împărtăşanie

[Mirean]

De ceva timp, mergînd mai des la biserică, şi interesîndu-mă mai mult de cele duhovniceşti, mi-a apărut o întrebare: cum se face corect pravila înainte de spovedanie şi mai apoi cea pentru împărtăşanie. Dat fiind că pînă nu demult le făceam aşa cum ştiam eu din auzite, aş dori să se recomande careva cărţi în acest sens.

[Victor]

Pravila ,,corecta" este cea care ti-o stabilesti tu in consultare cu DUHOVNICUL tau (sau ti-o stabileste duhovnicul, in consultare cu tine. Merge si asa.). El este cel care trebuie sa te indrume. Nu cred ca exista o reteta standard.

[apologet]

I. Despre Spovedanie
În majoritatea cărţilor de rugăciune găsim într-adevăr o rînduială de pregătire pentru spovedanie, care conţine anumite îndrumări, rugăciuni, psalmi sau există anumite broşuri special dedicate pregătirii pentru spovedanie, care conţin pe lîngă cele amintite mai sus şi nişte "formulare" cu păcatele posibile şi imposibile pe care le săvîrşim noi oamenii. Însă, cu toate aceste mijloace care ne stau la dispoziţie, totuşi creştinii nu reuşesc de multe ori să facă o spovedanie adevărată şi corectă. Din modesta mea experienţă, vreau să semnalez cele mai importante detalii care sunt necesare pregătirii pentru spovedanie.
Înainte de a merge la spovedanie, cu cîteva zile mai înainte, este bine să ne reculegem puţin (mai ales dacă ne spovedim mai rar), să ne rugăm şi să vedem cu ce ne acuză conştiinţa, care este "glasul lui Dumnezeu din om" şi dacă este nevoie chiar să ne notăm pe foaie păcatele pentru a nu uita, din emoţie sau vreo ispită. Este important să ne asumăm integral vina pt păcate, să nu acuzăm împrejurările şi oamenii pt ce am greşit noi; de asemenea cînd mergem la spovedanie să nu obosim preotul cu tot felul de detalii legate de persoane, acuze, mofturi ş.a ci cu inima înfrântă şi zdrobită să ne mărturisim clar şi conştient păcatul. Să fim cu mare luare aminte la sfaturile şi îndemnurile ce ni le dă duhovnicul, deoarece cuvintele lui sunt insuflate de Dumnezeu, care "stă nevăzut primind mărturisirea noastră" şi pune în gura preotului exact ceea ce este de folos pentru sufletul nostru. În cadrul spovedaniei, duhovnicul poate rândui un anumit canon, în acord cu cel ce se mărturiseşte şi/sau la cerinţa lui. Împlinirea acestui canon, face parte şi din acea pregătire pentru Împărtăşanie. Evident, că şi acele rugăciuni înainte de spovedanie ne ajută să dobândim o stare de pocăinţă şi conştientizare şi este bine să le citim, dar să nu facem din asta o obişnuinţă seacă şi scrupuloasă, mai ales că preotul citeşte înainte de mărturisire anumite rugăciuni, pe care tb să le ascultăm cu atenţie deoarece cer mila şi îndurarea lui Dumnezeu faţă de noi şi iertarea păcatelor. Să nu uităm că şi după spovedanie ni se împărtăşeşte un anumit har, deoarece primim dezlegare de păcate, cuvântul preotului este ca "din gura lui Dumnezeu" şi să fim cu luare aminte! Putem pierde acest har dacă ne împotrivim, nu ne conformăm cu ceea ce ceea ce ne spune duhovnicul, şi dacă nu-l ascultăm cu credinţă. Se întâmplă exact ca în situaţia când mergem la medic, şi chiar aşa ar fi bine să percepem spovedanie - ca pe o consultaţie medicală (duhovnicească). De medic nu ascundem bolile, cauzele etc, nu ne împotrivim medicului ci din contra din dorinţa de a ne vindeca ascultăm şi îndeplinim totul cu supunere doar să ne facem sănătoşi. Dar oare cu sufletul nu trebuie să fim la fel de precauţi, care va merge în veşnicie cu sau fără boli?
II. Despre Sf. Împărtăşanie
În afară de acele rugăciuni şi canoane care fac parte din rânduiala Sf. Împărtăşanii şi pe care le găsim în toate cărţile de rugăciuni, de asemnea preotul duhovnic mai poate adăuga ceva, nu există un canon general valabil pentru toţi. Toţi însă trebuie, ţinând cont de ceea ce ne îndeamnă Sfinţii Părinţi ai Bisericii, să ne unim cu Hristos în chip duhovnicesc, să-l aducem în mintea şi inima noastră mai înainte de împărtăşirea reală din Trupul şi Sângele Domnului. Adică, să fim cu gândul la Hristos, să trăim şi să vorbim cu Hristos, să ne curăţim simţirile prin rugăciune şi mărturisire. Nu poate fi vorba de o împărtăşire conştientă şi care să aducă folos atunci când dintr-o anumită obişnuinţă, nevoie de a ne face "datoria" în fiecare post, sau în mod haotic ne împărtăşim cu Sfintele Taine.
Important !!! De obicei depunem un supra-efort de pregătire doar înainte de Împărtăşanie iar după aceasta ne culcăm pe-o ureche... să avem grijă să păzim harul ce ni s-a dat, sporind rugăciunea şi paza de a nu ne întoarce la cele mai dinainte rele, ca să nu ne facem batjocoritori de cele sfinte şi să ne fie nouă spre osîndă în loc de mântuire. Este un element foarte important, deoarece din aceasta neglijenţă de după Împărtăşanie se poate naşte o stare de orbire şi uscăciune a sufletului, nesimţind folosul unirii cu Hristos, toate devenind un formalism sec şi lipsit de sens.

[protosinghel]

Îi mulţumesc lui "apologet". La moment nu simt nevoia să mai adaug ceva. Totul e foarte clar scris.
Iar dacă sunt totuşi întrebări, aş putea să scriu şi eu ceva...

[Nuica Stefan]

Voiam sa va intreb ceva in legatura cu rugaciunile inainte si dupa Impartasire si despre Canonul de Impartasire. Cand au aparut, am vazut cateva informatii in cartea dumneavoastra. Dar intrebarea mea e mai mult de ordin practic. Cineva care se impartaseste saptamanal sau des, sa ii spunem, trebuie sa faca canonul tot si intreaga randuiala? Multumesc frumos si imi cer iertare

[protosinghel]

Voiam sa va intreb ceva in legatura cu rugaciunile inainte si dupa Impartasire si despre Canonul de Impartasire. Cand au aparut, am vazut cateva informatii in cartea dumneavoastra. Dar intrebarea mea e mai mult de ordin practic. Cineva care se impartaseste saptamanal sau des, sa ii spunem, trebuie sa faca canonul tot si intreaga randuiala? Multumesc frumos si imi cer iertare

1. O parte din rugăciunile înainte de împărtăşire sunt destul de vechi (aşa cum se vede după autorul lor), iar altele au apărut mai târziu. Cărţile greceşti au 10 rugăciuni, cele slavoneşti 11, iar cele româneşti 12. A 4-a rugăciune din cărţile româneşti nu se regăseşte nicăieri, şi de fapt este o rugăciune de pocăinţă, neavând nimic în comun cu împărtăşirea.
2. Canonul înainte de împărtăşire e de prin sec. 15 şi la greci el e puţin altfel. În cărţile româneşti, cu acele 2 stihuri din ps. 50 el a fost preluat din tradiţia slavo-rusă. Şi Rugăciunile şi Canonul ţin de rugăciunea particulară, iar Liturghia deja are în sine rugăciuni înainte şi după împărtăşire, chiar dacă sumare şi sobre.
3. Alte canoane care sunt recomandate înainte de împărtăşire trebuie citite doar de cei care nu asistă la Vecernia şi Utrenia zilei. Dublarea celor 3 canoane este un non sens. E mai bine să se citească din Scriptură şi să se facă Rugăciunea lui Iisus, decât acele Canoane atât de prost redactate.
4. Ce trebuie să facă fiecare înainte de împărtăşire, chiar şi dacă o face foarte des sau chiar zilnic, o poate hotărî doar duhovnicul fiecăruia. Nu o pot face eu la modul general pe forum.

[vasiun]

1. O parte din rugăciunile înainte de împărtăşire sunt destul de vechi (aşa cum se vede după autorul lor), iar altele au apărut mai târziu. Cărţile greceşti au 10 rugăciuni, cele slavoneşti 11, iar cele româneşti 12. A 4-a rugăciune din cărţile româneşti nu se regăseşte nicăieri, şi de fapt este o rugăciune de pocăinţă, neavând nimic în comun cu împărtăşirea.
2. Canonul înainte de împărtăşire e de prin sec. 15 şi la greci el e puţin altfel. În cărţile româneşti, cu acele 2 stihuri din ps. 50 el a fost preluat din tradiţia slavo-rusă. Şi Rugăciunile şi Canonul ţin de rugăciunea particulară, iar Liturghia deja are în sine rugăciuni înainte şi după împărtăşire, chiar dacă sumare şi sobre.
3. Alte canoane care sunt recomandate înainte de împărtăşire trebuie citite doar de cei care nu asistă la Vecernia şi Utrenia zilei. Dublarea celor 3 canoane este un non sens. E mai bine să se citească din Scriptură şi să se facă Rugăciunea lui Iisus, decât acele Canoane atât de prost redactate.
4. Ce trebuie să facă fiecare înainte de împărtăşire, chiar şi dacă o face foarte des sau chiar zilnic, o poate hotărî doar duhovnicul fiecăruia. Nu o pot face eu la modul general pe forum.

Aceasta e valabila si la preoti?daca preotul slujeste sf. Liturghie zilnic mai are nevoie sa faca aceasta pravila?

[protosinghel]

Aceasta e valabila si la preoti? daca preotul slujeste sf. Liturghie zilnic mai are nevoie sa faca aceasta pravila?

O anumită "pravilă" trebuie să facă şi preoţii şi mirenii. Ba preoţii chiar mai mult, pt că ei nu doar se împărtăşesc, ci şi slujesc Liturghia, nemaivorbind de faptul că spovedesc, ceea ce necesită o pregătire duhovnicească suplimentară.
Dar reguli generale cât şi cum trebuie să facă nu există şi nu pot exista. Depinde de starea duhovnicească şi trupească a omului, dar şi de anumite situaţii concrete care pot apărea pe parcurs, mai ales că, spre fericirea noastră, avem un Dumnezeu care nu este nici contabil şi nici procuror sau terorist.

[dumio]

Aceasta e valabila si la preoti? daca preotul slujeste sf. Liturghie zilnic mai are nevoie sa faca aceasta pravila?

O anumită "pravilă" trebuie să facă şi preoţii şi mirenii. Ba preoţii chiar mai mult, pt că ei nu doar se împărtăşesc, ci şi slujesc Liturghia, nemaivorbind de faptul că spovedesc, ceea ce necesită o pregătire duhovnicească suplimentară.
Dar reguli generale cât şi cum trebuie să facă nu există şi nu pot exista. Depinde de starea duhovnicească şi trupească a omului, dar şi de anumite situaţii concrete care pot apărea pe parcurs, mai ales că, spre fericirea noastră, avem un Dumnezeu care nu este nici contabil şi nici procuror sau terorist.

Corect! Spunea cineva ca cel mai mare contabil este chiar dracul care ne indeamna sa pacatuim, iar Dumneze ce cel mai "prost/slab" contabil, cautand cel mai mic pretext ca sa ne matuiasca.

[catehumen]

Alte canoane care sunt recomandate înainte de împărtăşire trebuie citite doar de cei care nu asistă la Vecernia şi Utrenia zilei.

1. Este permis, deci, ca un mirean să se împărtăşească în cadrul Liturghiei, fără a asista la slujbele Vecerniei, Utreniei, Ceasurilor? Nu mă refer la cazuri excepţionale: bolnavi, bătrîni, copii, femei însărcinate etc.
Întreb, pentru că am auzit pe mai mulţi preoţi spunînd că în cazuri ordinare, nu se permite acest lucru.

2. Un preot dacă nu a săvîrşit slujba Vecerniei şi Utreniei, poate să slujească Sf. Liturghie?

[protosinghel]

1. Este permis, deci, ca un mirean să se împărtăşească în cadrul Liturghiei, fără a asista la slujbele Vecerniei, Utreniei, Ceasurilor? Nu mă refer la cazuri excepţionale: bolnavi, bătrîni, copii, femei însărcinate etc.
Întreb, pentru că am auzit pe mai mulţi preoţi spunînd că în cazuri ordinare, nu se permite acest lucru.

Este vorba despre cazurile excepţionale. De exemplu, în diaspora, unde bisericile sunt la 70-100 de km, nu poţi să-l obligi pe om să vină şi la Vecernie şi chiar la Utrenie, dar te bucuri că poate ajunge cu familia (inclusiv copii mici) abia la Liturghie. Şi bineînţeles, dacă nu are alte impedimente, îi dai şi împărtăşanie.
De regulă însă, participarea la Vecernie şi Utrenie este obligatorie.

2. Un preot dacă nu a săvîrşit slujba Vecerniei şi Utreniei, poate să slujească Sf. Liturghie?

Doar în cazuri excepţionale. În nici un caz aceasta nu trebuie să devină regulă, deşi nu este nicio regulă sau canon al Bisericii care să lege Liturghia de celalte Laude. Este mai degrabă o tradiţie tipiconală, dar care nu trebuie călcată în picoare.

[catehumen]

Vă mulţumesc pentru răspuns.

[Dionysie]

I. Despre Spovedanie Să fim cu mare luare aminte la sfaturile şi îndemnurile ce ni le dă duhovnicul, deoarece cuvintele lui sunt insuflate de Dumnezeu, care "stă nevăzut primind mărturisirea noastră" şi pune în gura preotului exact ceea ce este de folos pentru sufletul nostru. În cadrul spovedaniei, duhovnicul poate rândui un anumit canon, în acord cu cel ce se mărturiseşte şi/sau la cerinţa lui. Împlinirea acestui canon, face parte şi din acea pregătire pentru Împărtăşanie. Evident, că şi acele rugăciuni înainte de spovedanie ne ajută să dobândim o stare de pocăinţă şi conştientizare şi este bine să le citim, dar să nu facem din asta o obişnuinţă seacă şi scrupuloasă, mai ales că preotul citeşte înainte de mărturisire anumite rugăciuni, pe care tb să le ascultăm cu atenţie deoarece cer mila şi îndurarea lui Dumnezeu faţă de noi şi iertarea păcatelor. Să nu uităm că şi după spovedanie ni se împărtăşeşte un anumit har, deoarece primim dezlegare de păcate, cuvântul preotului este ca "din gura lui Dumnezeu" şi să fim cu luare aminte! Putem pierde acest har dacă ne împotrivim, nu ne conformăm cu ceea ce ceea ce ne spune duhovnicul, şi dacă nu-l ascultăm cu credinţă. Se întâmplă exact ca în situaţia când mergem la medic, şi chiar aşa ar fi bine să percepem spovedanie - ca pe o consultaţie medicală (duhovnicească). De medic nu ascundem bolile, cauzele etc, nu ne împotrivim medicului ci din contra din dorinţa de a ne vindeca ascultăm şi îndeplinim totul cu supunere doar să ne facem sănătoşi. Dar oare cu sufletul nu trebuie să fim la fel de precauţi, care va merge în veşnicie cu sau fără boli?

Şi să înţeleg că asta este credinţa dumneavoastră ? Păi dacă biserica şi spitalul sunt asemănătoare din punctul de vedere pe care l-aţi menţionat, nu sunteţi dispus să credeţi că, aşa cum în spital un medic poate comite malpraxis, tot aşa într-un spital duhovnicesc, adică într-o biserică, preotul, mai mult sau mai puţin duhovnic, poate comite malpraxis pneumatic [adică spiritual] ?? Sau, de vreme ce cuvintele lui sunt insuflate de Dumnezeu, după zicerea dumneavoastră, iar Dumnezeu nu poate greşi, atunci implicit nici preotul duhovnic nu poate greşi, nu-i aşa ??

[protosinghel]

Eu cred că "părintele apologet" s-a referit la adevăraţii duhovnici, care sunt f.puţini...
Şi, până la urmă, regula ascultării de duhovnic rămâne valabilă, chiar dacă există suficiente excepţii care ne prezintă "duhovnici" ce vorbesc prostii. Excepţia nu desfiinţează regula, ci o întăreşte.