FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Aaaa, aţi avut în vedere impedimentele la hirotonie?
Păi atunci e mai simplu. În primul rând, în cazul celor care primesc tunderea monahală, ele trebuie văzute altfel (e mult de discutat)...

Ma iertati, ati putea dezvolta un pic subiectul? Stiu ca este amplu, dupa cum ati precizat.

Cred ca Parintele Petru se refera la tunderea in Schima Mica si la tunderea in Schima cea Mare (Ingereasca). In Athos si in Rusia se practica Schima cea Mare, din ce am auzit eu (Nu am ajuns niciodata acolo).

La Schima cea Mica se fac voturile:
-ascultarii
-fecioriei (sau castitatii, dupa caz)
-saraciei.

Pentru Schima cea Mare (ingereasca) se cere in plus un post mai aspru, tacere, rugaciuni, etc.
Se spune ca la Schima cea Mare se iarta toate pacatele anterioare.

Schima monahală (şi mare şi mică) este o înnoire a botezului (mai mult decât spovedania) şi deci iartă toată păcatele. Ambele schime sunt o imitaţie a chipului îngeresc, nu cum a spus Florina.
Se poate vorbi de un nou om, de aceea i se schimbă şi numele. Cu toate acestea, ca şi în cazul botezului, patimile continuă să lucreze în om, doar că relaţia cu Dumnezeu e alta...
Deci în plan formal (dar există şi excepţii subictive), după tunderea în monahism nu există impedimente la hirotonie, cu condiţia ca păcatele opritoare să fi fost săvârşite înainte chiar de a intra în mănăstire, adică înainte de alegerea vieţii monale (nu strict înainte de clipa tunderii, cum îşi închipuie unii).
Îmi cer iertare, nu am timp să dezlvolt prea mult aceste aspecte.

Inteleg ce spuneti, si sunt de acord. Insa am intampinat de la unii teologi si explicatia aceasta: botezul sterge fiintial (ontologic) pacatul, de aici si faptura cea noua in Hristos, pe cand schima monahala (ca semn al pocaintei desavarsite - renuntarea la tine si daruirea totala lui Hristos-) ar avea mai mult rol de constientizare a Botezului. Desi, pentru Sf. Simeon Noul Teolog, botezul lacrimilor (tunderea in monahism, asa cum am mai spus, fiind chipul pocaintei desavarsite) este mai important decat cel din pruncie. Insa Sf. Simeon ramane pentru Biserica, din cate am inteles, o "exceptie".
Ma iertati, nu vreau sa ma lungesc. Eu sunt de acord cu dvs. motiv pentru care v-am si intrebat. Este interesant faptul ca monahismul devine ceva "ontologic". Nu te mai poti desparti (canoanele anatematizeaza pe calugarii care se casatoresc si nu se pocaiesc), probabil pentru ca nu te poti "desparti" de pocainta. De asemenea, asa cum ati spus, in monahism primesti un nume nou, si ti se tunde parul, exact ca la Botez.
Doamne ajuta!

Astept si comentarii din partea celorlalti "forumisti".

Sunt curios să citesc, totuşi, şi o argumentaţie biblică referitoare la ceea ce spuneţi. Totuşi botezul, este poarta de intrare în creştinism, este "desăvârşit dar nu desăvârşeşte", cum spune Sf. Marcu Ascetul. După parerea mea, nu putem considera ca nici o tundere în orice schimă, e mai mare decât botezul. De asemenea, stergerea păcatelor se face prin pocăinţa creştinului, care se pregăteşte să între în monahism, imitând viaţa îngerească şi nu prin actul liturgic în fapt. Mă iertaţi !

Are dreptate parintele Petru cand spune: "în plan formal (dar există şi excepţii subictive), după tunderea în monahism nu există impedimente la hirotonie," caci exista in realitate situatii cand, oricat ar vrea monahul sa fie hirotonit, nu primeste dezlegare de pacatele sau de impedimentele facute inainte de a veni la manastire. Astfel este, printre alte situatii, si cazul parintelui Iosif Vatopedinul care a dorit foarte mult sa fie hirotonit in Muntele Atos, dupa ce a fost alungat din Cipru, dar nu a reusit acest lucru in toata viata lui si a ramas un simplu monah... In general, la greci se tine cont foarte mult de aceste impedimente pentru hirotonie, pe cand la noi, din pacate...

După parerea mea, nu putem considera ca nici o tundere în orice schimă, e mai mare decât botezul. De asemenea, stergerea păcatelor se face prin pocăinţa creştinului, care se pregăteşte să între în monahism, imitând viaţa îngerească şi nu prin actul liturgic în fapt. Mă iertaţi !

Dupa parerea dvs, iertarea de la spovedanie vine prin pocainta penitentului, sau prin rugaciunea de dezlegare a preotului duhovnic?

cazul parintelui Iosif Vatopedinul care a dorit foarte mult sa fie hirotonit in Muntele Atos, dupa ce a fost alungat din Cipru, dar nu a reusit acest lucru in toata viata lui si a ramas un simplu monah...

Unde ai citit aceasta?

protosinghel scrie:
Deci în plan formal (dar există şi excepţii subiective), după tunderea în monahism nu există impedimente la hirotonie, cu condiţia ca păcatele opritoare să fi fost săvârşite înainte chiar de a intra în mănăstire, adică înainte de alegerea vieţii monale (nu strict înainte de clipa tunderii, cum îşi închipuie unii).

Indiferent de ce fel de pacate ar fi fost facute inainte?
Care sunt excepţiile subiective ?

Deci în plan formal

Ce intelegeti ? Practic ,concret ?
Cunoasteti mai multe cazuri inafara de Moise etiopeanul si parca sf Nifon al Constantianei Ciprului ?

Cazuri sunt multe şi nu vreau să dau inclusiv nume cunoscute.
Când am vorbit de excepţii subiective, m-am referit la felul cum un monah candidat la hirotonie îşi vede trecutul şi cum trăieşte pocăinţa în prezent.
Mai degrabă hirotoneşti pe cineva care are impedimente, dar care se pocăieşte, decât unul care-şi închipuie cu viaţă curată, dar e plin de mândrie şi nici nu e potrivit pt o asemenea slujire. Nu trebuie să uităm nici faptul că "Dumnezeu pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le (îm)plineşte", cum se spune la hirotonie.

Multumesc mult pt raspuns! exact asa vad si eu...f important raspunsul !
Insa nu mi-ati raspuns la cea mai importanta intrebare : (indiferent de ce fel de pacate ar fi fost facute ?)după tunderea în monahism nu există impedimente la hirotonie?

Cazuri sunt multe şi nu vreau să dau inclusiv nume cunoscute.

Nu m-am referit la situatia actuala care si eu de alt fel o cunosc cit de cit, ci la cea din vechime la care ne putem raporta , daca cunoasteti ceva mai mult...!?
Astept raspuns, binecuvintati si iertati, sarut mina!

insa nu mi-ati raspuns la cea mai importanta intrebare : (indiferent de ce fel de pacate ar fi fost facute ?)

Dacă duhovnicul/stareţul constată că persoana în cauză s-a schimbat, adică a devenit realmente un om nou prin monahismul pe care şi l-a asumat, eu cred că acesta poate fi hirotonit, indiferent de păcatul săvârşit anterior.

după tunderea în monahism nu există impedimente la hirotonie?

Dacă păcatele au fost săvârşite înainte de venirea la mănăstire (nu doar înainte de tundere), atunci nu există.
Este important să mai înţelegem că dacă nu credem în asta, atunci însăşi esenţa acestei taine se clatină...

Parinte Petru,
In ce Biserica este calugaria considerata ca fiind taina !?
Daca dupa calugarie dispar impedimentele la hirotonie, nu suntem in dezacord cu Canoanele si invaratura Sf Vasile cel Mare ?
Stim bine ca sunt pacate care opresc cu desavarsire de la taina hirotoniei- asa inteleg eu cel putin- chiar dupa calugarie, si in pofida unei trairi duhovnicesti desavarsite.
Chiar si Sf Apostol Pavel reglementeaza in Epistola catre Timotei (sper ca nu ma insel) accesul la starea preoteasca.
Cred ca usa spre hirotonie este prea larg deschisa daca absolut toate pacatele premergatoare calugariei sunt sterse.
Cu siguranta ca acest lucru devine posibil doar dupa Taina Botezului la persoane adulte, chiar daca au existat pacate cu bariera inspre hirotonie.

Parinte Petru,
In ce Biserica este calugaria considerata ca fiind taina !?

În toate Bisericile (cu adevărat) ORTODOXE!

Tunderea în monahism nu este taină ci ierurgie.
Este pur și simplu un jurământ solemn de a păstra cele trei promisiuni și de schimbare a vieții după reguluile monahale.
Impedimentele sunt pentru toți la fel.
Păcatele se iartă doar la spovedanie și în mod excepțional, în cazul adulților, la botez.
Cel care intră la mânăstire ca și cel ce vine la hirotonie se spovedesc, li se face cercetarea canonică, și acolo primesc iertarea păcatelor și canonul de urmat în cazul călugărilor.

Discuţia despre Sfintele Taine şi numărul lor în Biserica Ortodoxă a fost mutată aici.
Mai departe discutăm doar la subiect.