Mai am o nedumerire vs de acest subiect. De ce este trecut in cartea de marturisire a pacatelor, ca daca mananci mai inainte mere de 2 august (Sf.Proor.Ilie), este pacat? Unde a luat fiinta aceasta porunca, ca presupun in vreo manastire? Nu consider normal ca pana in sec 17 nu era pacat, iar dupa, este pacat. Este vre-un canon care are aceasta referinta?
In ce carte scrie?
Nu contează în ce carte scrie. Greşesc cei care nu ard aceste cărţi înainte de a le citi.
Prin formularele noastre de spovedanie există scrie o serie întreagă de prostii.
Eu anul ăsta deja am mâncat mere şi struguri. Înainte de a le gusta am spus "Mulţumesc, Doamne pentru această roadă nouă" şi am împărţit darul cu cei din jur.
Nu mă mustră conştiinţa absolut deloc.
Eu nici nu ma gindeam la mustrari de constiinta pt ca in zona la noi faptul acesta nu e cunoscut, dar am intrebat pt ca e o noutate si pt mine si nu dispretuiesc ceva pina nu cunosc bine.
Eu cred ca acest fapt are radacini adinci in traditie si chiar biblice ale VT , cind se aducea Lui Dumnezeu pirga din roade(Levetic c 27 v 30;Deuteronom Cap 26),preluata in NT ca un fel de ''prisos al dreptatii '', in comparatii cu cei din vechime , adica, facindu-se in fiecare an. Dar cu timpul dintr o virtute sa transformat intr-o prostie, cind n-a mai avut cine sa o inteleaga si sa o explice.
Prostie mi-se pare, cind aceasta recomandare s-a transforme intr o interdictie aplicata tuturor, pe cind recomandarea a fost data pt cei ce ofera darul Lui Dumnezeu.
Prostie mi-se pare, fixare timpului (2 august) fara o explicatie anume, dar care cred, este in raport de coacerea merelor care cam pe atunci este timpul lor. Insa fiecare fel de fructe are timpul lui si se considera pirga buna de adus cind s-a ajuns la maturitate(coacerea) ,nu primul rod.
Practicarea sau nepracticarea acestui fapt, cred ca trebuie pus aproape in acelasi raport de intelegere ca fecioria si casatoria:
Bine este fecioarei sa se marite, dar mai bine este sa ramina asa.
Bine este pt cei care au aceasta posibilitate(gradini, fructe, etc)sa nu aiba nici un fel de obligatie (constringere a constiintei) din acest punct de vedere, dar mai bine este daca tin cont si de acest fapt, sa ofere mai intii Lui Dumnezeu pirga roadelor, ostenelilor lor . Daca mai intii, bineinteles ,viata lor este curata.
Nu este un pacat asa de mare, cine nu face asa ,dar cine o practica este o virtute, pt ca si prin aceste marunte fapte noi intarim si sfintim zi de zi legatura noastra cu Dumnezeu.
A te infrina pt Dumnezeu si a nu gusta dintr-un anumit fel de rod inainte de ai oferi Lui ,este un semn /davada a dragostei, pe care , cred, Dumnezeu nu o va lasa nerasplatita.
Asa cum observam din continutul rugaciunii, cind se aduce pirga de poame, in care scrie:
Stapine Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit fiecaruia dintre noi sa-Ti aducem tie, dupa putinta, ale Tale din ale Tale; Care daruesti ca rasplatire pt aceasta bunatatile Tale cele vesnice; Cel ce cu buna placere ai primit darul cel dupa putere al vaduvei, primeste cele ce s-au adus acum de robul tau (N) si-l invredniceste ca acestea sa fie socotite in vistieriile Tale cele vesnice, iar lui daruindu-i inbelsugata desfatare a bunatatilor Tale din acesta lume, impreuna cu toate cele ce-i sunt de folos.
Deci ce observam? Rasplata vesnica si binecuvintere si in acesta viata, pt ca printr-un mic dar se binecuvinteza tot intregul, dupa cum spune Sf Nicodim Aghioritul intr-o scriere de a sa, Si ce mai observam ? Ca este totusi o porunca...de unde rezulta ideea ca neinplinirea ei este totusi un pacat.
Dar parerea mea este ca, acesta este un fapt care nu se impune si nici macar nu se recomanda pt a nu da prilej de poticnire si cirtire ,dar daca tot veni vorba despre el, e bine de stiut cam si ce fel de obligatii mai avem noi fata de Dumnezeu.
Intelegerea asta mi-a venit in minte, daca stie cineva mai bine il rog sa ma lamuresca si pe mine.