FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Eu am primit o oferta de la o prietena ca sa le fim nasi. Eu si sotul meu santem cununati civil dar si logodna facuta de un preot.dar doar logodna nu si cununia.vreau sa stiu daca asa pot sa cunun.am mai citit undeva ca preotul daca accepta nasi necununati le face o mica slujba de logodna ca sa poata cununa la randul lor. eu am acea slujba. oare se poate? multumesc

Este o regulă generală: nu poţi da altora ceea ce nici tu nu ai. Deci în situaţia dvstră nu puteţi fi naşi de cununie.
Şi dacă aveţi logodna şi sunteţi căsătoriţi şi civil, de ce nu vă cununaţi? Care-i motivul sau argumentul?

Eu am niste prieteni (cuplu) care, alaturi de o alta pereche (casatoriti), au cununat! Tinerii necununati (cuplul) daca au nasit impreuna, se mai pot casatori, exista vreun canon care ar impiedica acest lucru? Multumesc!

Tinerii necununati (cuplul) daca au nasit impreuna, se mai pot casatori, exista vreun canon care ar impiedica acest lucru?

Desigur se pot căsători şi nu există nici un canon în care să scrie măcar o literă despre "naşii de cununie". Aşa noţiune pur şi simplu nu există în Dreptul Canonic şi e o practică exclusiv balcanică. Ruşii şi alţi ortodocşi nu au naşi la Cununie. Ei au doar "martori" (cel puţin 2) - postură care poate fi ocupată de creştin care a atins majoratul.
Noi însă vorbeam de practica românească, unde naşii se prezintă şi ca nişte îndrumători de viaţă a tinerei familii. Şi dacă aceştia înşişi neglijează rânduielile bisericeşti şi nu se cunună, cum Biserica îi poate binecuvânta ca îndrumători pt o altă familie. Asta era întrebarea...
Dar dacă aceştia nici nu sunt căsătoriţi, formal ei pot fi ca naşi, dar cine şi pe cine să mai îndrume în cazul ăsta?

Tinerii necununati (cuplul) daca au nasit impreuna, se mai pot casatori, exista vreun canon care ar impiedica acest lucru?

Desigur se pot căsători şi nu există nici un canon în care să scrie măcar o literă despre "naşii de cununie". Aşa noţiune pur şi simplu nu există în Dreptul Canonic şi e o practică exclusiv balcanică. Ruşii şi alţi ortodocşi nu au naşi la Cununie. Ei au doar "martori" (cel puţin 2) - postură care poate fi ocupată de creştin care a atins majoratul.
Noi însă vorbeam de practica românească, unde naşii se prezintă şi ca nişte îndrumători de viaţă a tinerei familii. Şi dacă aceştia înşişi neglijează rânduielile bisericeşti şi nu se cunună, cum Biserica îi poate binecuvânta ca îndrumători pt o altă familie. Asta era întrebarea...
Dar dacă aceştia nici nu sunt căsătoriţi, formal ei pot fi ca naşi, dar cine şi pe cine să mai îndrume în cazul ăsta?

Eu chiar m-am lovit de astfel de situatii in care simteam nevoia sa ma lamureasca cineva,acum vazind pozitia sf voastre pr Petru ,iar pe de alta parte ceea ce spune Floca care reflecta obiceiul,sunt cumva in incertitudine ,de aceea va rog pt o convingere in mai deplina siguranta, daca se mai poate detalia ceva,de ce va intreb? Că în România asta e o problema, mai ales unde sunt cite 20-30 de nasi la o cununie, si taman, uni acolo chiar cred ca devin rude,iar in dreptul canonic, I Floca, adauga niste explicatii in care parca incearca sa convinga de inrudire prin asemanare cu cea de la botez;mai jos expun ceea ce se gaseste in Dreptul Canonic cu intrebarea daca e necesar sa se tina obiceiul local, eventual consultarea episcopului,? Sau nu e necesar intrucit avem siguranta ca nu gresim luind ca exemlu bisericile surori? Mai exact din aceste 2 feluri de practici care e cea corecta?

Floca, Drept Canonic

La pg. 79 scrie:
Un alt act de natură religioasă, care determină naşterea înrudirii religioase între anumite persoane, este actul asistării la cununie din partea uneia sau din partea mai multor persoane, a unei perechi căreia i se oficiază cununia. Şi prin acest act persoanele care asistă,perechea în cauză, se situează tot în poziţia de tutori religioşi ai celor pe care îi asistă şi care la rîndul lor se află pe o poziţie filială faţă de cea paternă a tutorilor. Tutorii religioşi de la cununie se cheamă nuni sau naşi, iar cei pe care îi asistă cu acest prilej se cheamă fini, ca si cei pe care îi asistă naşii la botez. In fond nu este aproape nici o deosebire de natură între cele două acte şi nici între natura rudeniei religioase, pe care o creează unul sau celălalt dintre aceste două acte.Ambele generează aceleaşi raporturi de înrudire religioasă care se numeşte fie năşie, fie finie, după cum se socoteşte ea pornind de la naşi sau pornind de la fini.
în privinţa înrudirii religioase a năşiei de la cununie, este de observat însă că ea nu este socotită pretutindeni ca înrudire adevărată, cum este socotită aceea a năşiei de la botez. Astfel ea nu este socotită ca atare în Bisericile greceşti şi nici în toate Bisericile slave, dar este socotită ca atare în Biserica română, în cea sîrbă şi într-o parte din Biserica bulgară.

Iar la pg. 88 spune asa:
Cit priveşte celălalt sau al doilea fel de înrudire religioasă, care se intemeiază pe actul asistării la cununie, el nu este prevăzut în vechile rinduieli canonice ale Bisericii, dar s-a impus pe cale de obicei, înrudirea aceasta fiind asimilată cu aceia care se naşte din actul ţinerii la botez şi stabilindu-se, ca atare, că şi acest fel de înrudire, constitue- ca şi cel dintîi — un impediment la căsătorie, pînă în gradul trei exclusiv in toate cazurile, cu posibilitatea acordării de dispensă In gradul trei. Acestui obicei îi dă expresie şi glava 198 din Pravila cea Mare de la Tîrgovişte (an. 1652), care extinde impedimentul chiar pina in gradul IV.
De altfel, Pravila cea Mare asimilează înrudirea religioasă întemeiata pe actul ţinerii la Sf. Botez, cu cea de sînge, sub raportul întinderii impedimentului acestei înrudiri, socotind că ea trebuie sil fie egala cu aceea a înrudirii de singe, adica pina la gradul 7 inclusiv, Intre descendenţii naşului şi finului. Această rînduiala nu s-a observat in mod practic decît arareori şi ea a căzut în desuetudine.
Precum s-a mai amintit, acest al doilea fel de înrudire religioasă nu a rămas însă în practica tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, ci numai In practica generală a Bisericii Ortodoxe Române şi a celei Ortodoxe Sîrbe, pe cînd în alte Biserici ea reprezintă doar o practică parţială, restrînsă la unele regiuni, cum este cazul în Biserica Ortodoxl Bulgară.

Chestiunile astea mi se pare exagerate şi fără temei.
Nu se crează nici un fel de înrudire spirituală între naşi şi fini, iar dacă asta poate fi admisă (pentru spaţiul românesc), în nici un caz ea nu poate fi extinsă mai mult decât la familia naşilor principali. Restul sunt asistenţi. Exact aşa este şi la botez. Că dacă ar fi fost altfel, apoi prin Bucovina şi Nordul Basarabiei nimeni nu s-ar mai putea căsători unul cu altul, pt că nu doar în limitele unei localităţi, ci deja şi din alte localităţi toţi sunt naşi, fini, cumătri şi multe alte prostii de astea care nu au nimic dea face cu Ortodoxia şi chiar o batjocoresc, dând prilejuri în plus sectarilor să râdă de noi (şi aici le dau dreptate).
Canoanele Bisericii vorbesc de un singur naş, la Botez. Tradiţia locală mai vorbeşte de un naş la Cununie. "Ceea ce-i mai mult decât acestea, este osteneală şi durere..." Adică restul sunt asistenţi la săvârşirea liturgică a Tainei şi trebuie trataţi ca atare; adică la aceste evenimente ar trebui să participe toată Biserica, dar întrucât Tainele au devenit (în mod greşit) acte private, la ele sunt invitate rudele şi prietenii. Dar nu înseamnă că acestea devin rude spirituale.

Cer scuze pt expunere,dar cum am copiato asa am postato,insa chiar daca nu are spati ,respecta totusi semnele ortografice,dar va multumesc atit pt contributia la o mai buna incadrare in spatiu cit si pt raspuns.