Divorţul şi recăsătorirea

Tot ce e legat de domeniile de mai sus...
Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde maria_andreea » 10 Aug 2011, 10:43

Eu nu înţeleg de ce oamenii divorţează. Pornesc ei greşit în viaţă, adică nu pun la temelia familiei principii morale sănătoase, o concepţie de viaţă creştină etc !? Dacă e aşa înseamnă că nici la slujba Cununiei "nu au subscris" pt că ei nu pornesc la drum mişcaţi de rosturile pe care Taina Cununiei le învie prin cuvintele ei. Taina Cununiei dacă nu e trăită în noua familie, înseamnă că nici nu devine izvor de putere, viaţă pt a depăşi greutăţile putem spune deci că ea atâta timp cât nu dă roade, e ca şi inexistentă !? O Taină săvârşită inconştient, e valabilă !? Şi totuşi preoţi o permit, tinerilor inconştinţi :x3 , pt că altfel nu se explică divorţul lor ulterior :x3 .
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Claudiu68

Re: Divortul

Mesaj necititde Claudiu68 » 29 Oct 2011, 20:06

Uitati-va la celalalt cuvant pentru "casatorie": casnicie, adica "tortura", "cazna". E un sens (neplacut dar pedagogic) al casatoriei.
"Casnicie" poate veni si de la a face casa impreuna, nu neaparat de la cazna, desi presupune jertfa si renuntarea la ego-ul propriu si la trupul prorpiu.
Casnic, -i: Mt.10:25; 36, 1Tim.3:8. etc. Deci, nu greşim când înţelegem prin căsnicie împreună-vieţuire. Deşi, în limba noastră eu nu am auzit ca acest termen să fie folosit cu un alt înţeles decât strâns legat de acela al căsătoriei.
Tortura, cazna este o altă latură a vieţii de căsătorit. Nimeni nu poate evita lupta cu patimile, indiferent de calea pe care o urmează aici: căsătorit ori necăsătorit.
Lenea spre exemplu, dacă este o patimă ce mă stăpâneşte încă, ea va ieşi la iveală şi prin modul de viaţă specific căsătoriei. Lenea mea o va chinui pe soţie prin faptul că va trebui să muncească mai mult, făcând şi lucrurile pe care eu din lenevie nu le fac: să-mi spăl vasul din care mănânc, să fac curat prin cameră (-e), să fac pachetul la copii dimineaţa, etc., etc...
Un aspect al căsniciei care reduce la minimum posibil cazna, şi pe care eterodocşii nu-l pot înţelege (obiectiv vorbesc), este harul primit prin Taina Cununiei. Printre altele, acest har ne face posibilă desăvârşirea şi prin acest mod de vieţuire.
Pe lângă acestea, ....:
"1. Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră.
2. Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire." Rom.15
În orice caz, de caznă nu putem scăpa pe aici, de vrem să ne mântuim.


Divortul crestin este aprobat doar din doua motive pe care le stim cu totii : moartea unuia dintre soti si fornicatia . Toate celelalte sunt motive lumesti cu care unii incearca sa le ,,fenteze" pe cele scrise in evanghelie , dupa bunul lor plac producind grave deraieri de la adevarata credinta . Preotii nu ar trebui sa recasatoreasca pe nimeni in afara de cele doua motive enumerate mai sus , sa nu accepte la cununie femei cu burta la gura , sau mai rau sa faca si cununia si botezul deodata GRAVE ERORI DE DRAGUL LUMIII ( ,, eu nu fac parte din lume si de aceea lumea ma uraste") greu de respectat nu-i asa?
Ultima oară modificat 29 Oct 2011, 20:49 de către protosinghel, modificat 1 dată în total.
Motiv: Userului i s-a blocat tasta cu semnul întrebării, încât a trebuit să şterg vreo 30 de caractere care erau în plus la sfârşitul frazei.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5376
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde protosinghel » 16 Noi 2011, 02:26


niceta
Mesaje: 42
Membru din: 10 Oct 2011, 10:20
Confesiune: ortodox
Preocupări: Liturgică, IBOR, IBU, Patrologie
Localitate: Cluj-Napoca

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde niceta » 16 Noi 2011, 20:57

Din păcate cele mai multe dispense în BOR sunt eliberate indirect de către episcopi, dosarele nu ajung niciodată la episcopi pentru a fi studiate si a se lua o hotărâre, ci aceasta se ia de către consilieri sau părintele vicar. Am constatat că există acte în alb semnate de episcop, care ulterior se completează de consilieri pentru a soluționa diferite cazuri, chiar și dispensă pentru a doua cununie. Deci supraveghetorul (episcopul) ori este ignorant, ori nu-l interesează această problemă și o lasă pe seama consilierilor. În BOR se obține ușor dispensă pe motivul: să nu trăiască în desfrânare, chiar daca și înainte și după, cei care solicită dispensa au fost și sunt desfrânați. Aceste fapte spun că a slăbit credința sau dreapta socoteală a ierarhiei noastre (este părerea mea).
Nu mai spun că dacă un preot dacă nu acceptă să facă a doua cununie sau a treia fără dispensă, se găsesc cel puțin 10 preoți în acel oraș care o vor face, chiar fără sa fie necesară dispensa......motivația nu vreau să o discutăm...........!!!!!!!!!!!
Ce părere aveți?
PS. Prin ce am afirmat nu vreau să generalizez....

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 579
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde presviter » 17 Noi 2011, 18:47

În BOR se obține ușor dispensă pe motivul: să nu trăiască în desfrânare, chiar daca și înainte și după, cei care solicită dispensa au fost și sunt desfrânați. Aceste fapte spun că a slăbit credința sau dreapta socoteală a ierarhiei noastre (este părerea mea).
Aţi atins foarte bine miezul problemei. Cununarea celor desfrînaţi, nu doar a 2-a sau a 3-a, ci mai ales prima, nu e nicidecum o premisă sau o întemeiere a familiei creştine, ci o amăgire spirituală cu consecinţe tragice.

Aş vrea să completez în privinţa desfrînării pre-maritale, care este rădăcina adulterului de mai târziu. Cîţi din tinerii care se cunună vin curaţi înaintea sfîntului altar ? Nu se poate spune procentual, dar cred că fiecare intuieşte realitatea.
Însă este cunoscut faptul că doar 10 la sută din cei care îşi încep viaţa sexuală în liceu ajung să se căsătorească cu persoana cu care au început. Restul trec prin cîteva relaţii provizorii, cu efecte nefaste asupra fidelităţii într-o viitoare căsătorie. Acumularea diferitelor experineţe la acest nivel îi predispune spre alternative şi în cadrul familiei.
Pe de altă parte, chiar dacă doi tineri încep din liceu, continuă ani buni împreună şi la un moment dat se căsătoresc, ei sunt tot în adulter, pentru că se înşală unul pe altul: băiatul se foloseşte de dragoste ca să primească sex, iar fata se foloseşte de sex ca să primească dragoste. Ei se folosesc unul de altul şi se înşală reciproc prin ceea ce îşi permit să facă în cadru intim, departe de ochii părinţilor şi ai societăţii. Ascunzîndu-se la început de ceilalţi, vor fi predispuşi ca mai târziu să se ascundă unul de altul, în numele iubirii sau al nevoii de a fi înţeles. Şi astfel, într-un cadru de fidelitate, tulpina adulterului persistă, deoarece are rădăcini adînci.

Porunca lui Dumnezeu (a 6-a în clasificare occidentală, de unde termenul sex, sau a 7-a la noi) stă la baza iubirii adevărate, sinonimă cu o familie binecuvîntată, aşa cu desfrînarea este sinonimă cu adulterul.

Eu văd o mare problemă în faptul că pentru majoritatea clericilor desfrînarea de după căsătorie este gravă (preadesfrînare) în timp ce cea de dinainte (numită inocent prietenie) este trecută cu vederea. Mulţi refuză, şi bine fac, pe cei care, fugind de responsabilităţile dragostei adevărate, solicită Logodna, argumentînd că Logodna nu le dă dreptul să consume relaţia trupească. Ei însă o consumă demult şi continuă să o facă, iar când solicită Cununia, aceasta li se acordă fără probleme.

De ce să le refuzi Logodna şi să îi încurajezi să se cunune, privind Cununia ca o intrare în legalitate a concubinajului, când am putea să ar trebui să-i încurajăm ca mai întîi de toate să se pocăiască, adică s-o rupă cu păcatul, iar apoi şi Logodna, şi Cununia şi-ar atinge rostul lor duhovnicesc.
Să nu ne amăgim vazînd Cununia ca un echivalent al Pocăinţei. Chiar dacă le cerem celor ce se cunună să se spovedească înainte, aceasta este adeseori o formalitate care nu schimbă nimic din otrava cu efect întîrziat a desfrînării. Cununarea nu şterge păcatul, aşa cum parfumul nu şterge mizeria.
Cine nu-i vrednic de Logodnă nici de Cununie nu e, iar cine e vrednic de Cununie este şi de Logodnă.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

vadictot
Mesaje: 2
Membru din: 23 Aug 2011, 18:16
Confesiune: ortodox

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde vadictot » 12 Dec 2011, 23:41

Eu nu înţeleg de ce oamenii divorţează. Pornesc ei greşit în viaţă, adică nu pun la temelia familiei principii morale sănătoase, o concepţie de viaţă creştină etc !? Dacă e aşa înseamnă că nici la slujba Cununiei "nu au subscris" pt că ei nu pornesc la drum mişcaţi de rosturile pe care Taina Cununiei le învie prin cuvintele ei. Taina Cununiei dacă nu e trăită în noua familie, înseamnă că nici nu devine izvor de putere, viaţă pt a depăşi greutăţile putem spune deci că ea atâta timp cât nu dă roade, e ca şi inexistentă !? O Taină săvârşită inconştient, e valabilă !? Şi totuşi preoţi o permit, tinerilor inconştinţi :x3 , pt că altfel nu se explică divorţul lor ulterior :x3 .
Păi ca să înţelegi de ce divorţează lumea trebuie să încerci să înţelegi cei viaţa de familie, ce vor soţii unul de la altul şi care scopul că sau unit unul cu altul!
Unii se căsătoresc din dragoste (eros) şi atât, nemaicătând alte lucruri care săi unească şi peste o perioadă văd minusurile lor şi neavând o bună înţelegere în familie a lucrurilor şi lucrărilor lor, ţinând mai mult la EUL lor ei nu ţin cont de jertfire şi de aci şi se porneşte drumul spre divorţ!

elenamladin
Mesaje: 1
Membru din: 10 Feb 2012, 19:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: teologie

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde elenamladin » 10 Feb 2012, 20:13

Sau altii pornesc de la premise diferite de ale sentimentelor, bani, avutie, situatie materiala, pozitie sociala, fara a avea vreun sentiment, nemaipomenind de mantuire, iar dupa un timp, cand in ciuda averii, pozitiei, samd, se vad de fapt cam cum sunt, doua persoane singure, diferite in orice i-ar putea uni sau apropia, isi gasesc fiecare sau cate unul poate - iubirea, adica intervine vreun sentiment care le lipsise la intemeierea primei uniuni, traiesc in pacat si desfrau cu alesul/ aleasa, dar poate ca cum prin mila lui Dumnezeu se trezesc si doresc cu adevarat mantuire si traire in Dumnezeu, este corect in astfel de cazuri ca biserica sa acorde sansa unei noi taine a cununiei?

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 579
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde presviter » 13 Feb 2012, 12:19

Biserica le poate da această şansă, dar nu cu nădejdea că poate mai târziu vor trai în Hristos, ci dacă acum trăiesc în Hristos şi se pocăiesc de păcatele lor, în situaţia în care căsătoria anterioară chiar s-a rupt irevocabil.

Dacă eşti căsătorit şi vrei să te căsătoreşti cu altcineva care cu adevărat te iubeşte, mă tem că nu se poate, pentru mai mare decît această iubire pe care ai găsit-o este ascultarea de Dumnezeu şi de Biserică, şi aceasta este calea mântuirii.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Nicoleta123
Mesaje: 89
Membru din: 28 Feb 2012, 09:37
Confesiune: ortodox
Preocupări: lectura, muzica, florile, filmele bune

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde Nicoleta123 » 23 Mar 2012, 21:37

Eu am gasit undeva un raspuns de ce nu este permis divortul si recasatorirea: Cand omul este departe de Dumnezeu si nu a gasit linistea duhovniceasca, este nefericit. Si da vina pe cel de langa el (sot/sotie). Se desparte, se recasatoreste, dar tot nu are fericire, pentru ca nu Il are pe Dumnezeu. Si asa va da vina toata viata pe celalalt. In schimb, daca te ocupi de starea duhovniceasca proprie si iti vezi de pacate, harul lui Dumnezeu iti da pace, iar pe celalalt il iubesti. Cu aspiratiile si neajunsurile lui. Iubirea dintre soti nu moare. Poate scade in intensitate uneori, dar poate fi reaprinsa. Casatoria de 48 de ani dintre parintii mei este o dovada.
Imi place foarte mult răspunsul tău. Simplu şi adevărat!

Nicoleta123
Mesaje: 89
Membru din: 28 Feb 2012, 09:37
Confesiune: ortodox
Preocupări: lectura, muzica, florile, filmele bune

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde Nicoleta123 » 23 Mar 2012, 21:47

Eu nu înţeleg de ce oamenii divorţează. ... :x3 .

A fost o vreme în care îmi puneam aceeaşi întrebare, devenise deja un chin, că nu înţelegeam, dar mai târziu am primit şi răspunsul. Dacă dispare iubirea, înseamnă că nici n-a fost, că dacă era, nu dispărea. Aşa răspunde pr. Constantin Necula la întrebarea aceasta.
Unde este iubirea adevărată şi nu o ''idee'' despre ce-i iubirea, acolo n-are cum să dispară. Am văzut atâtea fete care s-au aruncat cu capul înainte într-o căsnicie şi au avut o viaţă de iad lângă oameni pe care nu-i cunoşteau cu adevărat, ci doar li se părea că sunt oarecum după capul lor. Oameni bolnavi.
E valabil şi invers, chiar la pr. Paisie citeam despre un soţ care avea un copil şi i se plângea că soţia lui e bolnavă psihic ţipând mereu că e bolnav copilul, iar copilul nu avea nimic. E doar un exemplu. Mai cunosc un teolog care s-a recăsătorit după multe certuri cu prima lui soţie. Numai Dumnezeu ştie ce-a fost acolo, bine că n-a mai fost hirotonit.
Divorţează pentru că nu se cunosc sufleteşte cu adevărat unul pe altul, dar nici pe ei înşişi.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde maria_andreea » 23 Mar 2012, 22:56

Divorţează pentru că nu se cunosc sufleteşte cu adevărat unul pe altul, dar nici pe ei înşişi.
Dacă nu mă cunosc, dacă nu-l cunosc pe celălalt adică acţionez inconştient nici nu se poate vorbi de căsătorie (de valabiliatea ei) care este un act conştient pentru a da roade. De aceea nu înţeleg eu de ce oamenii divorţează; este un nonsens: din nimic ei ajung să rupă, ce... nimicul!?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Nicoleta123
Mesaje: 89
Membru din: 28 Feb 2012, 09:37
Confesiune: ortodox
Preocupări: lectura, muzica, florile, filmele bune

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde Nicoleta123 » 23 Mar 2012, 23:04

Divorţează pentru că nu se cunosc sufleteşte cu adevărat unul pe altul, dar nici pe ei înşişi.
Dacă nu mă cunosc, dacă nu-l cunosc pe celălalt adică acţionez inconştient nici nu se poate vorbi de căsătorie (de valabiliatea ei) care este un act conştient pentru a da roade. De aceea nu înţeleg eu de ce oamenii divorţează; este un nonsens: din nimic ei ajung să rupă, ce... nimicul!?

Ehe...câţi oameni inconştienţi nu s-au căsătorit!...

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde maria_andreea » 23 Mar 2012, 23:24

Ehe...câţi oameni inconştienţi nu s-au căsătorit!...
Nu ştiu la ce te referi Nicoleta, însă trebuie să mai fac o specificaţie, părere personală. "Conştient" consider pe toţi creştinii care se căsătoresc din iubire în numele căreia sunt gata oricând să ocrotească, să jertfească, să apere pe celălalt şi nu exclusiv pe cei care se căsătoresc duminica la Liturghie, se împărtăşesc, nu fac "chef" mare etc., slavă Lui Dumnezeu ptr ei, însă şi prima categorie deşi nu au o purtare exterioară "ca la carte", au o idee interioară, incoştientă sau mai bine zis subconştientă bine fundamentată despre căsătorie.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Nicoleta123
Mesaje: 89
Membru din: 28 Feb 2012, 09:37
Confesiune: ortodox
Preocupări: lectura, muzica, florile, filmele bune

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde Nicoleta123 » 24 Mar 2012, 07:45

Ehe...câţi oameni inconştienţi nu s-au căsătorit!...
Nu ştiu la ce te referi Nicoleta, însă trebuie să mai fac o specificaţie, părere personală. "Conştient" consider pe toţi creştinii care se căsătoresc din iubire în numele căreia sunt gata oricând să ocrotească, să jertfească, să apere pe celălalt şi nu exclusiv pe cei care se căsătoresc duminica la Liturghie, se împărtăşesc, nu fac "chef" mare etc., slavă Lui Dumnezeu ptr ei, însă şi prima categorie deşi nu au o purtare exterioară "ca la carte", au o idee interioară, incoştientă sau mai bine zis subconştientă bine fundamentată despre căsătorie.
E simplu, priveşte doar în jurul tău. Sunt mulţi creştini ortodocşi căsătoriţi care după câţiva ani divorţează. Nu mă refer la cei pe care îi aminteşti tu, că ei nu divorţează decât cu mari excepţii, ci la oamenii care au idealizat iubirea, n-au trăit-o şi nici nu o cunosc măcar. La aceasta mă refer eu când spun că sunt inconştienţi, că nu se cunosc cu adevărat unul pe altul şi nici pe ei înşişi.
Câte fete nu se căsătoresc cu gândul că îl vor schimba pe cel cu care vorbesc şi ''din iubire pentru ea'' va renunţa la băutură sau va merge la biserică? Sunt foarte multe. După ce se căsătoresc, nu numai că nu renunţă la băutura, dar se apucă şi ele, sau nu doar că ei nu merg la biserică, dar le îndepărtează şi pe ele.
Dacă înainte de căsătorie băieţii/bărbaţii se mai comportau urât cu ele, apoi îşi cereu scuze, după căsătorie urmează bătăi şi scandaluri. Cine e de vină?
Dumnezeu mereu le lumineaza mintea şi ei pot observa multe semnale că ceva nu merge, dar le trec cu vederea, merg orbeşte înainte, că ''dragostea e mare''. Dar aceea nu-i iubire, căci iubirea nu e oarbă, cum greştit se spune, că dragostea e oarbă, dimpotrivă, iubirea adevărată pe toate le dezvăluie în adevărata lor lumină.
De ce merg la căsătorie fetele care au prieteni violenţi, imaturi, necrescuţi, leneşi? La fel, reciproca e valabila.
Să nu ne miram că vine apoi divorţul. Vine din lipsa iubirii celei adevărate, nu celei idealizate. Iubirea idealizată atrage după ea divorţul.

GeorgeChirita
Mesaje: 52
Membru din: 18 Apr 2012, 20:00
Confesiune: ortodox
Preocupări: Dumnezeu si oamenii
Localitate: Piatra Neamt

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde GeorgeChirita » 23 Apr 2012, 20:51

Biserica iarta a doua si a treia casatorie. Ca orice iertare, se da in anumite conditii. Toate Tainele au anumite conditii care trebuie indeplinite ca harul sa lucreze. Nu vorbim despre minim, pentru ca apartine Duhului Sfant si celor duhovnicesti, care pe toate le judeca. Iertam si canonisim pe cei care se despart, si pe cei care se recasatoresc, le aratam ce au pierdut, ce pierd si ce au de facut. Pe unii ii intoarcem din drum, pe altii ii speriem ca doar-doar si-or da seama unde au ajuns, pe cativa ii indemnam sa o ia de la capat. Mostenim ce n-au facut ei insisi, parintii, nasii, preotii si mai-marii celor din urma. Scoatem cat mai mult dintr-o situatie data.
As vrea sa arat cateva lucruri pe care le urmaresc personal in parohia mea numai si numai de tineri: au lasat pe tatal si pe mama, ca sa formeze un nou organism? se unesc sau inca negociaza, se protejeaza, se invart unul in jurul altuia? desfraneaza chiar in cadrul casatoriei? refuza nasterea de prunci? isi ordoneaza viata dupa preceptele Bisericii sau negociaza dupa prppriile placeri, tabieturi? exista iubire (stiu, este un element greu masurabil)? se doreste ajutorul lui Dumnezeu daca lipseste "vinul"? au incredere sa toarne ceea ce Biserica le pune in vase? cer ajutor de la Maica Domnului, Sf. Iuliana, sau ma rog, isi asuma o pravila si au rabdare sa-i vada efectul? Barbatul este barbat si femeia, femeie, sau merg dupa modele egalitariste, sau moderniste (Oprah, Cristian Andrei, etc.)? Daca sunt disfunctionalitati la acest nivel, inseamna ca harul Tainei nu mai lucreza, partial sau total. Daca unul e necredincios si celalat nu este dispus la o munca de vreo 15 ani gen mama fer. Augustin (dar ea era mama, nu prea ai cum sa divortezi de copil), chiar ca nu ai ce sa le mai faci. Daca nu au puterea de a lupta (si culmea, lupta mai mult familiile afectate de adulter), nu vad ce efect ar avea sa-i tii uniti de dragul statisticii.
Cateva ganduri am si eu, nu le consider definitive, dar ma framanta zilele astea.
Mai adaug ca daca e vorba sa se desparta saunu sunt sigur ca ar trebui sa se mai chinuie, ii trimit pentru confirmare la un parinte duhovnicesc contemporan

anastasys
Mesaje: 82
Membru din: 17 Aug 2012, 16:50
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicina (profesie), carti, pelerinaje

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde anastasys » 18 Aug 2012, 16:20

Doamne, ajuta!
As vrea sa relatez cazul unei fete care in acest moment nu stie in ce situatie se afla. A fost cununata religios de un preot care e divortat si recasatorit. In momentul cununiei ea nu stia acest lucru. Si mai grav e ca si "sotul" i-a ascuns faptul ca si el era divortat. La fel, a aflat asta dupa cununie. Nestiind daca acea cununie e valida sau nu, fiind celebrata de un preot recasatorit, s-a dus sa ceara sfatul la mai multi preoti, de mir sau monahi, primind diverse raspunsuri care au bulversat-o si mai mult.
Intrebarea ar fi: e valida sau nu acea cununie sau traieste in desfranare cu "sotul"?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5376
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde protosinghel » 18 Aug 2012, 16:58

Intrebarea ar fi: e valida sau nu acea cununie sau traieste in desfranare cu "sotul"?
Cununia e validă şi indizolvabilă.
Iar dacă trăieşte sau nu în desfrânare cu soţul, eu nu ştiu, întrebaţi-i pe ei, căci există şi noţiune de "desfrânare în cadrul căsătoriei".
Iar de preot să nu-şi facă probleme. Răspunde el şi ierarhi care-l lasă să slujească în această situaţie. Nu înseamnă că toate spovedaniile, botezurile, cununiile şi mai ales Liturghiile săvârşite de el nu sunt valabile.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 579
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde presviter » 11 Dec 2012, 17:20

1.
Scriptura permite divorţul în cazul adulterului (pt demnitate / conştiinţă), dar nu şi recăsătorirea. După Noul Testament, recăsătorirea e permisă doar în cazul văduviei! Cred că acest lucru trebuie să ne pună mai mult pe gânduri...
2.
recăsătorirea este îngăduită de Biserică doar pentru persoanele văduve (de obicei, după un an de la moartea soţului/soţiei) şi pentru cei care au rămas singuri după ce soţul/soţia şi-a abandonat familia împreunându-se cu altcineva.
3.
Deci dacă un bărbat şi o femeie mai întâi au divorţat (din anumite motive, dar altele decât săvârşirea de către ei a adulterului) şi abia după o anumită perioadă s-au cunoscut şi doresc să se căsătorească, Biserica poate binecuvânta o astfel de căsătorie
Părinte Petru,
toate cele 3 afirmații vă aparțin. Însă prima intră în contradicție cu următoarele. Prima reprezintă poziția Noului Testament, și ați afirmat adesea că nici Sinoadele nu pot legifera în divergență cu Evanghelia. Mai mult, prima afirmație este confirmată de toți Sfinții Părinți, cel puțin pînă la Ioan Gură de Aur inclusiv.
În schimb, afirmațiile 2. și 3. reprezintă practica actuală.


Întrebarea mea: cine a umblat la setările evanghelice și patristice ale Tainei Căsătoriei, astfel încît recăsătorirea a devenit posibilă ca excepție (în teorie) și necesară (în realitate) ? Cine a dezlegat Sfînta Unire ? Inconștinența creștinilor sau ”înțelepciunea” lui Leon al VI-lea ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5376
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde protosinghel » 11 Dec 2012, 19:19

Eu nu văd nici o contradicţie între cele 3 afirmaţii. Ideea este că Biserica nu poate legifera adulterul, cununând pe cineva care şi-a lăsat soţul/soţia doar pentru patima împreunării cu altcineva. Dar cei văduvi şi lăsaţi de alţii, dacă după un timp cunosc pe cineva şi vor "să-şi refacă viaţa" neputând să trăiască singuri, aceştia cred că se pot recăsători, "ca să nu ardă".

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 579
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Divorţul şi recăsătorirea

Mesaj necititde presviter » 11 Dec 2012, 23:09

Eu nu văd nici o contradicţie între cele 3 afirmaţii.
Hai să le mai citim odată. Și să mergem la textele N.T. cu pricina:
Oricine își va lăsa femeia sa, în afară de pricină de desfrînare, o face să săvârșească adulter, și cel ce-o va lua pe cea lăsată săvârșește adulter. Matei V,32
Femeia este legată de lege cîtă vreme trăiește bărbatul ei. I Cor. VII,39

Pe acestea le comentează sf. Ioan Gură de Aur în omilia cu același nume:
Să ne încredem în această bună legiuire şi să lepădăm de la noi înşine orice ruşine, şi nici pe femeile noastre să nu le alungăm, nici pe cele alungate de alţii să nu le primim. Cu ce ochi va privi bărbatul pe femeie, cu ce ochi se vor uita la ea prietenii aceluia şi slugile? Căci dacă moare soţul şi cineva ia femeia aceluia, şi dacă numai văzând chipul celui [mort], ce nu pătimeşte şi suferă, cefei de viaţă va mai avea dacă bărbatul ei trăieşte? Ştiind [cel ce o ia] că este soaţa aceluia, cum va veni acasă, cu ce dispoziţie a voinţei, cu ce ochi o va privi pe soţia aceluia ca fiind a sa? Ba mai mult, nici a unuia, nici a celuilalt nu va putea spune cineva că este pe drept una ca aceasta. Căci adultera este femeia nimănui. Fiindcă a călcat şi legămintele cu acela şi nici la tine nu a venit prin legiuirea cuvenită.
Căci ce vom spune Celui Ce ne va judeca atunci când, aducând legea în mijloc şi citindu-o, va zice: „Am poruncit ca pe femeia lepădată să nu o iei, pentru că fapta este adulter. Cum, dar, ai îndrăznit să o iei printr-o nuntă oprită?”. Ce vom zice şi cum vom da răspuns? Căci acolo nu e de trebuinţă să se aducă înainte legile cele din afara, ci silite sunt să tacă şi pe cei înfricoşaţi îi leapădă în focul gheenei dimpreună cu adulterii şi cu cei ce au nedreptăţit căsniciile altora. Cel ce s-a despărţit de femeie fără pricină – în afară de cea de desfrânare – şi cel ce s-a însurat cu cea divorţată, trăindu-i încă bărbatul, vor fi la fel pedepsiţi, dimpreună cu cea divorţată. P.G. 51, 218-226

Astfel de comentarii tranșante sunt destule la Sf. Părinți. Recăsătorirea este permisă doar celor văduvi, nu și celor părăsiți.

Apoi, oamenii nu se despart doar din pricină de adulter, iar vinovatul este greu de stabilit. Fiecare dă vina pe celălalt, și se consideră îndreptățit la încă o șansă. Omenește îi putem înțelege. Dar cu Legea ce facem ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63


Înapoi la “CANOANE şi REGULI BISERICEŞTI”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron