FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Practica de a pune bani pentru preot atunci cand te spovedesti este sau nu corecta?

unii preoti refuza de a primi bani la spovedanie altii din contra chiar asteapta sa fie remunerati ...

daca stie cineva sa dee si canoanele care opresc de a primi bani la aceasta Sf Taina

Mai ales în Basarabia, cei mai mulţi preoţi iau bani la spovedanie. Chiar dacă nu cer direct, aceştia pun o tavă pentru bani, sugerând credinioşilor că trebuie să pună ceva acolo. Unii chiar, ascultă şi dau sfaturi omului în funcţie de bancnota pusă pe tavă. Cei mai mulţi, abia aşteaptă posturile pt a face sume bunişoare în urma Spovedaniei.

Canonul 23 Trulan cateriseşte pe cel care cere bani pt Sfânta Împărtăşanie. Dar textul integral al acestui Canon vorbeşte indirect de toate Tainele Bisericii, comparând cererea de bani pentru împărtăşirea harului lui Dumnezeu pt bani cu "simonia". Deci nicio Taină, inclusiv Botezul şi Cununia, tot nu trebuie făcute pe bani.

În legătură cu Spovedania din Basarabia (în special, dar nu numai), aş atinge şi problema "spovedaniei formale", când oamenii doar trec şi primesc o dezlegare pe care eu (!) o consider nevalabilă în acest caz. Unii reuşesc să spună câteva ceva, dar preotul nu cercetează penitentul sau nu-i dă sfaturi şi măsuri de îndreptate. Nici din partea penitentului nu se observă pocăinţă sau hotărâre de a nu mai greşi. Ce ne facem cu acest tip de Spovedanie care văd că în Chişinău este aproape o regulă.
Eu, personal, nu recunosc o astfel de Spovedanie şi nu cred drept ortodoxă niciuna din abordările scolastice ale dezlegării de la Spovedanie.

fiind numit la o parohie in sat, incerc sa scot acest obicei de a veni cu cate un leu sucit la marturisire si intai iti pune banu dupa incepe marturisirea si parca te simti obligat sa ii dai dezlegare si sal lasi sa se impartaseasca....(dar asta ii altceva).

ideeea a fost intimpinata cu indignare de catre unii slujitori din biserica cat si de altii , motivanduse - pai din ce mai traim ca altfel nu iti mai da nimeni nici un leu , si ar fi bine de pastrat obisnuinta ca la ei asa a fost dintotdeauna,

acum apare intrebarea cum sa procedez ? sa scot sau nu aceasta obisnuinta !?

SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG, DESPRE MARTURISIRE SI DUHOVNIC

De aceea, frati si parinti ai mei, ma înfiorez si tremur si va rog pe voi toti, asigurându-ma si pe mine însumi prin chemarea mea adresata voua, sa nu fiti cu dispret fata de aceste taine dumnezeiesti si înfricosatoare pentru toti, sa nu va jucati cu cele care nu sunt de joaca, nici sa nu lucrati împotriva sufletului vostru din pricina slavei desarte, a iubirii de slava, a iubirii de câstig sau a nesimtirii; caci din pricina faptului ca sunteti numiti „rabi" si „parinti" se întâmpla sa primiti gânduri straine. Sa nu rapim — rogu-va! — fara rusine asa, pur si simplu, demnitatea Apostolilor, lasându-ne povatuiti de acest exemplu din lume: caci daca ar cuteza cineva cu îndrazneala sa se asemene reprezentantului împaratului pamântesc si ar fi prins ca tine si face în ascuns cele încredintate aceluia, ori va vesti si va face acestea în public, acesta si partasii si supusii lui vor fi supusi unor pedepse extreme spre înfricosarea altora si vor fi de râs la toti ca unii lipsiti de minte si simtire, ce vor pati atunci în viitor cei ce rapesc cu nevrednicie vrednicia [demnitatea] Apostolilor?
Caci nu trebuie sa vreti sa va faceti mijlocitori ai celorlalti înainte de a va fi umplut voi însiva de Duhul Sfânt si înainte de a fi cunoscut în simtirea sufletului ca sunteti iubiti ca niste prieteni de împaratul a toate, caci nu toti cei ce cunosc pe împaratul pamântesc pot sa mijloceasca la el pentru altii; foarte putini pot face aceasta: numai cei care au câstigat îndraznire catre el prin virtutea, sudorile si slujirile lor si n-au nevoie de un mijlocitor, ci graiesc cu împaratul gura catre gura. Dar la Dumnezeu, parintilor si fratilor, nu vom pazi oare aceasta rânduiala? nu vom cinsti pe împaratul ceresc macar la fel cu cel pamântesc? ci ne vom darui noua însine tronurile de-a dreapta si de-a stânga rapindu-le înainte de a le cere si a le primi? O, ce îndrazneala! Ce rusine ne va cuprinde! Caci daca nu vom fi învinuiti pentru altceva, atunci chiar si numai pentru aceasta vom fi lipsiti cu necinste de sederea pe tronurile din fata si vom fi azvârliti în focul cel nestins ca niste dispretuitori. Dar acestea sunt de ajuns spre povatuirea celor ce vor sa ia seama la ei însisi [Dt 15, 9], caci din aceasta pricina am facut acest cuvânt extins, macar ca el ne-a abatut de la tema noastra. Sa spunem însa acum, copile, ceea ce ne-ai cerut sa afli.
Ca e îngaduit unui monah care nu are preotie sa ne marturiseasca, acest lucru îl vei afla facându-se de toti de când a fost data de Dumnezeu mostenirii Lui haina si tinuta pocaintei si s-au numit monahi precum sta scris în de Dumnezeu insuflatele scrieri ale Parintilor, peste care aplecându-te vei gasi drept adevarate cele zise. Înaintea acestora însa numai arhiereii au primit puterea [autoritatea] de a dezlega si lega prin succesiune de la dumnezeiestii Apostoli; o data cu trecerea timpului arhiereii devenind netrebnici, aceasta înfricosatoare întreprindere a trecut la preoti care aveau o viata neprihanita si s-au învrednicit de harul dumnezeiesc; dupa care si acestia ajungând amestecati, si atât arhiereii, cât si preotii asemanându-se restului poporului si celor multi care cad, ca si acum, în duhul ratacirii si al grairii desarte si pier, ea a trecut, precum s-a zis, la poporul ales al lui Dumnezeu, adica la monahi, nu fiindca ar fi fost luata de la preoti sau arhierei, ci fiindca acestia s-au înstrainat pe ei însisi de ea; „caci orice preot e pus mijlocitor între Dumnezeu si oameni catre Dumnezeu" — cum zice Pavel — „si trebuie sa aduca jertfa pentru popor ca si pentru el însusi" [Evr 5, 1-3].


Asadar, nici monahilor numai cu haina, nici celor hirotoniti si înscrisi în treapta preotiei, nici celor cinstiti cu demnitatea arhieriei, adica patriarhilor, mitropolitilor si episcopilor nu li s-a dat de la Dumnezeu pur si simplu asa si numai din pricina hirotoniei si a demnitatii ei si puterea de a ierta pacatele — sa nu fie! —, ci li s-a îngaduit numai sa slujeasca cele sfinte, si socot ca multora din acestia nici macar aceasta — ca nu cumva, iarba fiind, sa fie arsi! — ci numai acelora care între preoti, arhierei si monahi se numara prin curatie împreuna cu corurile ucenicilor lui Hristos.

http://mantuire.50webs.com/snt_marturisire_preoti.html

Preotii primesc puterea de a ierta pacatele,IOAN,20,23,in dar de la Domnul, deci in dar sa se dea.