1. Ce este rasoforia, cînd şi de ce o primesc fraţii/sororile din mănăstire, şi ce haine primesc?
Este o făgăduinţă înaintea Lui Dumnezeu premergătoare călugăriei. Numele de rasofor vine de la purtător de rasă.
Rasoforului i se dă hainele călugăreşti până la rasă, culion şi camilafcă .
Fraţii şi surorile din mănăstire primesc rasoforia deoarece îndrăgesc viaţa îngerească dusă de marii sfinţi în monahism, apoi o dată cu taina se dă şi un har nou în urma rugăciunilor preoţilor aşa cum vedem şi în rânduială.
Întru jugul Tău Stăpâne primeşte pe robul Tău(N) , şi-l învredniceşte pe dânsul să se unească cu turma aleşilor Tăi. Îmbracă-l în veşmântul sfinţeniei; încinge mijlocul lui cu puterea adevărului; arată-l pe dânsul nevoitor la toată înfrânarea şi învredniceşte să rămână întru dânsul şi întru noi darul cel desăvârşit al harurilor Tale cele duhovniceşti.
O primesc rasoforia atunci când duhovnicul sau stareţul găsesc de cuviinţă că cel care o doreşte merită, dând dovadă de statornicie şi dorinţă de viaţă de nevoinţă după poruncile Lui Hristos.
2. Care sunt hainele călugăreşti, şi care este istoria şi semnificaţia fiecăruia?
Hainele sunt :
1 .Cămasă; se îmbracă cu haina veseliei.
2. Crucea; spre nevoinţă a urma Pe Hristos în patimile Sale, scuipări, defăimări, răni, loviturile peste obraz, până la răstignirea şi moartea care le-a răbdat pt noi.
3. Paramanul, spre logodire marelui şi îngerescului chip.
4. Dulama( antereul, tunica lungă).
5. Brâul; încinge mijlocul cu puterea adevărului spre omorârea trupului şi înoirea duhului.
6. Sandalele; spre vestirea evangheliei păcii.
7. Rasa; se îmbracă în haina mântuirii şi în platoşa dreptăţii spre a se ferii de toată nedreptatea, de toate gândurile cele rele şi de cugetele voii sale, iar gândul morţii totdeauna să-l aibă în mintea lui.
8. Potcapul; se acoperă cu coiful, nădejdea mântuirii.
9. Mantia; spre logodirea marelui şi îngerescului chip, spre îmbrăcăminte de nestricăciuneşi de curăţire.
10. Camilafca; semnul luării logodirii marelui şi îngerescului chip.
11. Metaniile; primeşte sabia duhului care este cuvântul Lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea de tot ceasul către Mântuitorul Hristos. Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine păcătosul.
12. Crucea; lepădare de sine, luarea crucii personale şi urmarea Lui Hristos.
13. Făclia( lumânarea); aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune.
Istoria îmbrăcămintei merge până la Proorocii cei de demult, dar este specificată lămurit de către îngeri şi sf Pahomie cel mare, care pe lângă alte rânduieli, a primit şi felul îmbrăcămintei monahilor.
Vedeţi cartea,
Rânduielile vieţii monahale, a sf Pahomie Cel Mare, şi altor părinţi incluşi.
Despre semnificaţii, un pic mai pe larg.
Capitolul 273, Tratat al sf Simeon al Tesalonicului
Ce însemnează haina cinului călugăresc
întâi zice: "Imbracă-se în haina bucuriei şi a veseliei", în locul goliciunii şi a ruşinii aceleia, în locul stricăciunii morţii şi a scârbei care a venit din neascultare şi pe care le strică sfântul chip cel călugăresc prin ascultare şi prin viaţa cea cu curăţie, ca un semn al acoperământului Lui Dumnezeu, care prin viaţa cea cu cuviinţă dăruieşte viaţă veşnică celui ce-l ia, încă şi întru dumnezeiasca îmbrăcare, pe care o dă darul Duhului, în locul hainelor celor de piele. După aceea îi dă camilafca nerăutăţii, ca un coif al mântuirii, zicând: "Pentru umbrirea Darului cel de la Dumnezeu'', pentru înălţarea stăpânitoarei minţi, care se dă prin smerenie şi nerăutate, ca sa fie ca pruncii cei fară răutate, şi încă pentru paza cea de la Dumnezeu a capului cu toate simţurile. Acesta atârnă şi dinainte la piept şi dindărăt, pentru mintea cea socotitoare şi pentru inimă; având cruci roşii, care să gonească cu semnul cel împărătesc şi înfricoşat pe cei ce se ridică asupra noastră dinainte şi dinapoi. Apoi îi dă paraipanul( paramanul) din piele de dobitoc, pentru omorârea celor lumeşti, căzând din umeri dinainte şi dinapoi, având semnele crucii cruciş, închipuind mai cu seamă singura Cruce, zicând preotul: "Luând Crucea sa pe umeri şi urmând Stăpânului, precum a mărturisit". După aceea pune pe acesta brâul care este iarăşi din piele, zicând: "Incingâ-se peste vintrele( mijlocul) lui întru omorârea trupului şi întru înnoirea Duhului, pentru curăţie şi sfinţenie şi pentru ca să omoare cât va putea mişcările trupului, să se întărească asupra patimilor şi ca să se îmbărbăteze spre facerea poruncilor". După aceea i se dau încălţări zicând: "Spre gătirea Evangheliei păcii", pentru ca să nu-şi împiedice picioarele sufletului, nici să i se muşte de şerpii cei nevăzuţi călcâiul cugetelor, ci să se suie deasupra lor, să calce pe leu şi pe balaur, pe fiarele cele ascunse şi pizmaşe ale răutăţii şi să alerge fară întoarcere pe calea Evanghelici până va ajunge unde este viaţa noastră, în ceruri. In cele din urmă, se îmbracă cu mantia, la care şi mai lămurit zice preotul: "Fratele nostru (N) a luat marele şi îngerescul chip, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh", ca o mai desăvârşită şi cuprinzătoare de toate, arătând şi însemnând peste tot puterea lui Dumnezeu cea acoperitoare şi păzitoare, şi încă chipul cel strâns, puternic şi smerit al vieţii călugăreşti şi că nici mâinile, nici altele din mădularele călugărului nu le are vii în viaţa aceasta, nici către lucrarea lumească slobode, ci toate moarte, numai capul îl are slobod, căutând către Dumnezeu, Care este capul tuturor, cugetând ale Aceluia şi alergând către Dânsul. Ci şi capul cuprinzându-l cu camilafca, pentru smerenie, nici acolo nu-i sunt simţirile neacoperite
3. Cît de strictă este treapta rasoforiei, este cale de întoarce în lume?
Nu este cale de întoarcere, este o făgăduinţă şi trebuie împlinită.
Faceţi făgăduinţe Domnului Şi le împliniţi. ( psalmi)
4. Cine hotărăşte ce nume să-i dea candidatului la călugărie, doar stareţul/ stareţa, sau are dreptul şi candidatul să-şi exprime dorinţa?
Stareţul sau părintele lui Duhovnicesc; poate să-şi exprime dorinţa şi candidatul numai dacă i se cere lucrul acesta.
După ce principii se alege numele?
Poate fi şi din pronia Lui Dumnezeu după cum îl inspiră Dumnezeu pe cel care pune numele, poate fi şi după asemănarea vieţii cu un anumit sfânt.
Cei care mă vor ajuta să înţeleg aceste lucruri am să le fiu recunoscătoare. Vă mulţumesc.
La ce recunoştinţă vă referiţi?