Pagina 2 din 2

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 10 Iun 2013, 02:11
de protosinghel
Monahii mai ţin legătura cu părinţii trupeşti (sau ceilalţi membrii ai familiei) după ce au intrat în mănăstire? Părinţii au voie să-i viziteze?
Acestea trebuie să fie cât mai rar posibil. Dacă nu sunt motive serioase, cel mult 1-2 ori pe an. Posibilitatea de a vorbi permanent cu părinţii (la mobil, skype etc.) este "moarte curată" pentru monah. Dar şi "râvna" de a te rupe totalmente de părinţi, neţinând cont de problemele lor de sănătate (de exemplu), devine pt unii monahi o capcană. Ajung să aibă prietenii pătimaşe faţă de persoane total străine, dar îşi închipuie că sunt monahi adevăraţi dacă uit de născătorii lui. Diavolul ştie să-ţi creeze impresii de om sfânt...

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 26 Iun 2013, 10:25
de anastasys
La primirea unui frate/soră într-o mănăstire se citesc nişte rugăciuni speciale pentru acel frate?

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 01 Iul 2013, 09:54
de protosinghel
La primirea unui frate/soră într-o mănăstire se citesc nişte rugăciuni speciale pentru acel frate?
Nu, şi nici n-ar fi corect să fie citite, căci ar putea da impresia unor obligaţii reciproce dintre frate şi stareţ/mănăstire. Dar ei sunt liberi unul faţă de altul. E vorba doar de o perioadă de încercare. Fratele intrat este creştin botezat şi prin aceasta are suficiente obligaţii asumate, dar şi suficient har pentru a duce lupta duhovnicească.

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 13 Feb 2015, 15:24
de silvestru
Stiti cumva daca pentru tunderea direct in Schima Mare, are nevoie de binecuvâtarea ierahului, sau trebuie doar decizia starețului, in comun acord cu cel care se călugăreşte?
Dacă ieromonahul, care săvârșește slujba călugăriei, are doar Schima Mica, poate face tundere in Schima Mare, celor care trebuie sa o primească? Am auzit păreri diferite. Cineva spunea ca nu poate da ieromonahul cu Schimă Mica, ceea ce el nu are, adică Schimă Mare...
Sau asta se refera doar la cel ce primeste sub mantie, Nașul ?

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 23 Feb 2015, 15:53
de protosinghel
În principiu, cele 2 schime sunt de fapt una singură în 2 viteze.
Ţinând cont de tradiţia BOR, cred că trebuie să se ceară binecuvântarea ierarhului. Dar nu-i nici o diferenţă dacă se dă direct schima mare, aşa cum de fapt se face în Athos. Şi nici nu contează dacă ieromonahul sau "naşul" are schima mare sau nu, căci oricum e monah, iar cel care primeşte schima mare tot monah este, nu super-monah.

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 26 Feb 2015, 13:28
de silvestru
Dacă un monah are deja schima mică, mai are rost să ceară schima mare, dacă cele două, sunt de fapt, una singură?

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 26 Feb 2015, 16:06
de protosinghel
Dacă un monah are deja schima mică, mai are rost să ceară schima mare, dacă cele două, sunt de fapt, una singură?
Eu nu-i prea văd rostul...

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 15 Feb 2017, 21:36
de GeorgeChirita
Impresia mea e ca dupa secolul VII manastirile intra sub autoritatea ierarhului mai mult decat au fost ele concepute initial. Ele sunt de fapt comunitati de mireni care-si asuma eclesial o viata de cuviosie (in sens literal). Azi ni se pare normal ca staretul sa dea ierarhului la intrare carja de staret ca semn ca acela e staretul pe perioada sederii. Mie nu mi se pare normal, chiar daca canoanele au consacrat aceasta normalitate si nu prea vad posibilitatea de revenire la starea initiala, de comunitati speciale de mireni, unde si pamantul, si cladirile sunt ale obstii. E drept ca ma intreb biserica a cui era in proprietate... Stie cineva mai bine care-i situatia si cum s-a ajuns la starea actuala si daca e mai buna decat originarul?

Re: Rasoforia/ Călugăria

Scris: 20 Mar 2017, 13:41
de protosinghel
Majoritatea canoanelor care se referă la monahi, vorbesc doar despre încălcările şi abuzurile pe care aceştia le făceau. Aceasta a fost principala cauză de punere a monahilor sub ascultarea episcopului. Cu timpul însă, mănăstirile devenind tot mai bogate, au devenit o ispită pentru episcopi şi, în loc de supravegherea canonică, episcopul a devenit stăpân deplin a tot ce mişcă şi nu mişcă în mănăstire.
Un alt factor important a fost şi schimbarea modului de alegere a episcopilor. Când aceştia erau aleşi de popor, exista "riscul" ca episcopii să nu mai asculte de patriarh şi indirect (sau chiar direct) de împărat. Dar atunci când episcopii au început să fie aleşi tot de episcopi (şi nu fără implicarea politicului), "ascultarea faţă de episcop" era (şi este!) o măsură de control şi siguranţă a tot ce este într-o eparhie.
Nimeni niciodată nu va renunţa la un astfel de mecanism de control, mai ales că el are şi părţi bune...