FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Am si eu o intrebare,conform canoanelor un mirean divortat nu poate fi hirotinit preot doar daca ramane celib.Insa (de nu ma insel ) cel ce se recasatoreste poate fii hirotonit diacon,e adevarat ? Asta in sensul in care sotia a calcat stramb si tot ea a intentat divort civil,e nevoie si de divort bisericesc si daca da cum,va rog sa ma dumeriti in acest sens,va multumesc !

Nu poate fi hirotonit nici unul nici altul. Nu se practica sa se dea dovada in scris a divorțul bisericesc.

Multumesc parinte,insa nu sunt sigur unde am citit ceva legat de acest divort bisericesc,insa ramanand celib poate fi hirotonit atat preot cat si diacon nu ?

Dacă a rămas celib pt. ca a fost părăsit si nu din cauza lui, și alte impedimente nu sunt, atunci poate fi hirotonit.

Parinte va multumesc mult pentru raspunsul pe care mi l-ati dat,a fost de ajutor.Doamne ajuta !

Buna dimineata, as vreasa va expun si eu o situatie: Am o sora care a fost casatorita. Din motive obiective, a ajuns la divort ( motivele au fost legate in principal de bani, fostul meu cumnat cheltuia foarte mult, in special pe jocuri, desi aveau venituri peste medie).S-a ajuns practic la o instrainare intre ei,practic fiecare gest si actiune a lui fiind facute intentionat ,pentru a o determina sa plece.....dovada faptul ca atunci cand ea a luat aceasta decizie, el nu a facut absolut nimic pentru a o opri, ba din contra, i-a zis ca este cea mai buna solutie....
Au trecut trei ani de atunci si acum sora mea a gasit un alt baiat , cu care se intelege foarte bine.Acum intervine insa problema el este absolvent de teologie si isi doreste sa devina preot.Intrebarea mea este: credeti ca este posibila aceasta casatorie, in conditiile in care ea a mai fost casatorita?Multumesc!

...eu stiu intamplator de la un preot ca dupa canoanele sf.traditii amandoi trebuie sa fie feciorelnici pt a se casatori...asta in conditiile in care el doreste sa-i slujeasca lui HRISTOS...deci nu se pot casatori daca ea a mai fost casat....Acum in zilele noastre se fac tot felul de pogoraminte(adica mizerii) in acest sens..Dzeu sa faca mila cu noi!!!

Spuneti-mi va rog daca unul din soti face malahie cu o alta persoana, est acesta un motiv canonic de despartire?
Multumesc

Spuneti-mi va rog daca unul din soti face malahie cu o alta persoana, est acesta un motiv canonic de despartire?

Nu este motiv de despărţire, ci de un ultim avertisment...

Spuneti-mi va rog daca unul din soti face malahie cu o alta persoana, est acesta un motiv canonic de despartire?

Nu este motiv de despărţire, ci de un ultim avertisment...

Scuzați off-topicul, dacă cineva face malahie singur sau cu alta persoana, dar numai în gând (în imaginația lui) sau în vis, cât e de grav? Trebuie sa mărturisească, i se da canon?

Cum se canonisesc păcatele "cu gandul"? Dacă ai gânduri de desfrâu de exemplu; sau mai grav dacă te superi cu cineva și te gândești: Cum ar fi dacă persoana respectiva nu ar mai fi... (nu sa o omori tu, dar sa ajungi sa îi dorești moartea sau dispariția din viața ta...)

dacă cineva face malahie singur sau cu alta persoana, dar numai în gând (în imaginația lui) sau în vis, cât e de grav? Trebuie sa mărturisească, i se da canon?

E bine ca omul să nu ţină o astfel de necurăţie în inima şi mintea lui.
Deci, dacă sunt imaginaţii, gânduri sau vise care supără în mod repetat, trebuie să fie spovedite şi chiar să se ceară canon (ca măsură de curăţire şi îndreptare).
De la gând până la faptă nu este mult. E suficient doar să apară "condiţiile (ne)favorabile".

Cum se canonisesc păcatele "cu gandul"? Dacă ai gânduri de desfrâu de exemplu; sau mai grav dacă te superi cu cineva și te gândești: Cum ar fi dacă persoana respectiva nu ar mai fi... (nu sa o omori tu, dar sa ajungi sa îi dorești moartea sau dispariția din viața ta...)

De cele mai multe ori astea sunt gânduri drăceşti. Şi nu-i păcatul nostru dacă ele vin, ci e păcat dacă le primim, începem să discutăm cu ele şi chiar ne închipuim "rezultatul lor pozitiv".
Cel care doreşte ca cineva să dispară din viaţa lui, să meargă la mănăstire, cât mai departe, şi să nu spună la nimeni.
Iar dacă nu poate face asta, înseamnă că trebuie să iubească pe toţi şi să se considere mai rău decât toţi, şi singurul vrednic de moarte.

Intradevar așa recomanda și sfinții părinți sa te consideri tu pe tine cel mai nevrednic dintre toți si singurul.vinovat de toaie neajunsurile.. Problema e însă ca în atare situație riști sa cazi în deznădejde și sa te gândești chiar la sinucidere. Adică sa te consideri nevrednic de a mai spera la propria mântuire. Da, știm ca nimeni.nu e vrednic cu adevărat și ca mântuirea o primim "în dar" , datorita marii iubiri pe care ne-o poarta atat Dumnezeu tatăl cat si Mântuitorul, însă trebuie sa o dorim și noi și sa ne străduim totuși sa fim cât mai puțin nevrednici. Dacă ajungem sa credem ca nu mai e nici o speranță pentru noi și sa nu mai facem nici un efort în acest sens...ajungem la vorba dramaturgului ("lăsați orice speranța cei care intrați. ..").
Știm ca Dumnezeu permite sa fim nedreptățiți și umiliți în oarecare măsură pentru ca sa ne smerească; când însă umilința și nedreptățile ajung sa ne duca la ura și la hula, apoi la deznădejde, pare sa fie mai degrabă lucrarea "reusita" a ispititorului asupra noastră. Adică am fost supuși la o încercare pe care din păcate am pierdut-o ( adică nu ca Iov, caruia i se sugera sa "blesteme pe Dumnezeu" și apoi sa moara, și care pana la sfârșit a rezistat ). Dar poate mai e și pentru noi speranța, pâna ne vom da ultima suflare, cu ajutorul lui Dumnezeu...

Am citit linkul despre divorț și recăsătorie din care am înțeles că în unele cazuri recăsătorirea ar însemna "legalizarea ( binecuvantarea)" păcatului ( de ex în caz de adulter , când îți lași sotul/soția pt altcineva).
Ce se întâmplă atunci când în urma unei atare situații nefericite ( de ex relație cu un barbat însurat ) rezulta o sarcina și respectiv un copil? Este acesta o "binecuvantare" de la Dumnezeu ( aceasta fiind replica care se da de obicei în cazul unei sarcini nedorite pe care părinții unul sau altul ar dori sa o intrerupa) sau este o "pedeapsa " ( un blestem ) ?
Adică e o "modalitate" prin care Dumnezeu da o lecție de pocăință celor care au păcătuit ? Le da șansă să își îndrepte greșeala chinuindu-se sa crească un copil defavorizat din multe pcte de vedere, care va creste în suferință si apoi își va ocari părinții , etc?
Pt ca dpdv al psihologiei laice actuale, dacă o femeie își da seama ca a greșit având o relație nepotrivita cu un barbat ( însurat sau nu neaparat) , "the easy way" sa își "îndrepte greseala" ar fi sa intrerupa atât relația respectiva, cât și "consecintele" ei ( respectiv sarcina neavenita ) și sa își continue viața mai departe . Desigur ăsta nu îi garantează nimeni ca îi va restaura nici tinerețea nici inocenta, dar...tot e mai bine, e un "nou inceput"...care ar fi "avantajele", dpdv spiritual, ca sa aleagă cealaltă cale, cea a pocăinței pana la moarte? Adică care ar fi argumentele pe care i le-ați prezenta pentru a face alegerea corecta dpdv moral ?