"Necurăţia" bărbatului şi a femeii

[IOACHIM]

Exact!

[electric77]

Cum ramîne cu momentele cînd o face conştient ?

Dacă vă referiţi la păcatul malachiei, atunci acest lucru tb spovedit şi de îndeplinit canonul...

Am cercetat niste dictionare si malachia nu inseamna masturbatie.

Dictionarul Strong de cuvinte din limba greaca a Noului Testament:

3120 malako,j malakos {mal-ak-os’} Meaning: 1) soft, soft to the touch 2) metaph. in a bad sense 2a) effeminate 2a1) of a catamite 2a2) of a boy kept for homosexual relations with a man 2a3) of a male who submits his body to unnatural lewdness 2a4) of a male prostitute

deci malahii sunt homosexualii pasivi.

[IOACHIM]

Cum ramîne cu momentele cînd o face conştient ?

Dacă vă referiţi la păcatul malachiei, atunci acest lucru tb spovedit şi de îndeplinit canonul...

Am cercetat niste dictionare si malachia nu inseamna masturbatie.
Dictionarul Strong de cuvinte din limba greaca a Noului Testament:

3120 malako,j malakos {mal-ak-os’} Meaning: 1) soft, soft to the touch 2) metaph. in a bad sense 2a) effeminate 2a1) of a catamite 2a2) of a boy kept for homosexual relations with a man 2a3) of a male who submits his body to unnatural lewdness 2a4) of a male prostitute

deci malahii sunt homosexualii pasivi.

Ei nu zau? da` atunci cum traduci: 2a3) of a male who submits his body to unnatural lewdness ?

[IOACHIM]

lewdness » lewd EN-EN
Vedeti si:
(adjectiv) lascivious
(adjectiv) libidinous
(adjectiv) lustful
(adjectiv) obscene

adjectiv
nerusinat
lubric
libidinos
josnic, vrednic de dispret

Si la urma urmei,in ce priveste canoanele Bisericii, esential e ce intele Biserica prin acele notiuni si nu cum se raporteaza/le defineste un dictionar sau altul; din cate stiam eu malahia are si sensul de cuplu, adica malahie in doi (si nu neaparat in sens homosexual).

[electric77]

Ei nu zau? da` atunci cum traduci: 2a3) of a male who submits his body to unnatural lewdness ?

homosexual

[IOACHIM]

Ei nu zau? da` atunci cum traduci: 2a3) of a male who submits his body to unnatural lewdness ?

homosexual

esti sigur? Incearca sa faci o traducere mot-a mot a pasajului subliniat of a male who submits his body to unnatural lewdness

[Pr Haralambie]

deci malahii sunt homosexualii pasivi.

Nu este adevarat,explicatia pe larg la canoane facuta de sfinti greci -care cunosc cel mai bine sensul cuvintelor-arata categoric ca malahia este masturbarea,este prea mult dezbatut subiectul pe larg ca sa mai poata avea confuzie.

[IOACHIM]

deci malahii sunt homosexualii pasivi.

Nu este adevarat,explicatia pe larg la canoane facuta de sfinti greci -care cunosc cel mai bine sensul cuvintelor-arata categoric ca malahia este masturbarea,este prea mult dezbatut subiectul pe larg ca sa mai poata avea confuzie.

Dar raspunsul si l-a dat si singur, numa` ca nu a fost atent la traducere. Iar la urma urmei, indiferent ce zice un dictionar sau altul... esential este ce inteleg sf. parinti prin acel termen.

[vasiun]

Am si eu o intrebare daca se poate.
MI-a spus cineva ca in perioada de lauzie a femeii nu se sfinteste casa din cauza necuratiei ei.
Am adus copilul acasa de la maternitate si am vrut ca sa sfintesc apartamentul dar mi sa spus ca mama e in perioada necuratiei si nu e voie?
Ma puteti ajuta cu vreun sfat?

[protosinghel]

MI-a spus cineva ca in perioada de lauzie a femeii nu se sfinteste casa din cauza necuratiei ei.
Am adus copilul acasa de la maternitate si am vrut ca sa sfintesc apartamentul dar mi sa spus ca mama e in perioada necuratiei si nu e voie?

Defapt nu mă mai miră nimic. Prostia e la ea acasă. Dar iată ce spune Molitfelnicul la capitolul "Rugăciunile la femeia lăuză":

Preotul merge la casa unde s-a născut pruncul, aprinde lumânarea şi cădind toată casa citeşte rugăciunile... Apoi stropeşte casa în chipul crucii [cu Aghiazmă], după care însemnează pruncul [cu semnul crucii], binecuvântându-l..., ca să fie păzit puncul până va primi Sfântul Botez.

Deci casa nu numai că poate, ci chiar trebuie sfinţită în această situaţie!

[porfirie]

Am si eu intrebare, de fapt doua, una s-a nascut citind toata rubrica asta.Ziceati intr-un loc ca daca un barbat si o femeie au fost impreuna si vin a doua zi vin la biserica pot sa i-a prescura si aghezma iar 2 raspunsuri mai jos ziceati ca anafura, miruit -nu. Care este raspunsul pana la urma.

A doua intrebare este: daca barbatul are scurgere noaptea, a doua zi daca face randuiala potrivita poate sa se atinga de icoane si sa ia antidor? Ma gandesc ca totusi unii preoti sunt nevoiti sa faca randuiala din Moliftenic, mai ales daca este un singur preot la parohie si chiar slujesc liturghia, se impartasesc.Daca da de ce sa nu poata lua mireanul antidor, sau in cazuri de mari praznice Paște, Crăciun chiar să se impărtășească dacă duhovnicul analizează situatia si nu a fost din vina lui , ci chiar ajunat si a participat la Priveghere ziua si seara anterioara praznicului?

[porfirie]

De exemplu John Breck scrie despre polutie astfel:

«Trebuie să facem câteva scurte referiri la scurgerile nocturne şi la modul greşit în care acestea sunt înţelese. De multe ori vin la spovedanie tineri care poartă un sentiment de vină pentru aceste scurgeri. Dacă ele au loc sâmbăta sau în ajunul unei sărbători, problema este dacă ei pot primi Sfânta Împărtăşanie.

Adesea bărbatul este preocupat de faptul că a săvârşit „păcatul lui Onan” (Facere 38, 9) şi se simte responsabil pentru a-şi fi „risipit sămânţa”. Deşi în limbajul zilelor noastre, „onania” se referă la masturbarea masculină, sensul său originar era legat mai degrabă de coitus interruptus. (Păcatul lui Onan nu constă în faptul el se masturbează, ci în aceea că refuza să împlinească responsabilitatea leviratului, a cărui datorie era să o însămânţeze pe văduva fratelui său în scopul de a asigura continuitatea neamului acestuia. Cu alte cuvinte, păcatul nu constă atât în faptul că „vărsa sămânţa jos”, cât în refuzul de a se supune legii leviratului). Dacă sperma este risipită prin masturbare, aceasta este rezultatul unei acţiuni păcătoase. Totuşi, nu se poate spune acelaşi lucru despre scurgerile nocturne.

Trebuie să înţelegem că aceste scurgeri nocturne sunt un aspect normal şi sănătos al funcţionării trupului. Ca şi multe altele, ele pot fi cauza păcatului dacă sunt însoţite de sentimente şi imagini corespunzătoare şi, mai ales, dacă duc la masturbare. Chiar sentimentele senzuale ce însoţesc şi provoacă adesea scurgerile, sunt produsul biologiei noastre şi cu greu pot fi calificate drept un rău moral.
Epistola Sfântului Atanasie către călugărul Ammus merită citită în acest sens.[1] Scurgerile nocturne involuntare nu sunt un păcat: „Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat sau necurăţie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi, de credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se poate face din puterea curată un lucru spurcat?”[2]

Atanasie se referă aici la Faptele Apostolilor 10,15: „Cele ce Dumnezeu a curăţit tu să nu le numeşti spurcate”. Deşi este folosit termenul peiorativ „poluţie”, în acest context el înseamnă pur şi simplu „secreţie”. Ideea este clară: scurgerile nocturne, ca şi alte „risipe” trupeşti, sunt rezultatul funcţiilor naturale create şi binecuvântate de către Dumnezeu. Şi nu sunt ele însele un impediment la primirea Împărtăşaniei. În acelaşi fel, epistola canonică a lui Dionisie al Alexandriei către episcopul Vasilide (Canonul 4), sfătuieşte: „Cei care au avut scurgeri nocturne involuntare, să facă precum vor voi (să se împărtăşească sau nu)”[3]. Răspunsul canonic al lui Timotei al Alexandrie (întrebarea 12), face o distincţie importantă între pofta omenească şi ispita demonică: „Cum va fi sfătuit cel care vrea să se împărtăşească după ce a avut poluţii nocturne? Răspuns: Dacă au venit din dorinţa pentru o femeie, se va opri, dar dacă au fost o ispită a diavolului, se va împărtăşi pentru ca ispititorul îl va munci când va dori să se împărtăşească”[4].

La fel ca şi în cazul „gândurilor”, pe care Părinţii deşertului le considerau atât de periculoase, sentimentele şi emoţiile care însoţesc scurgerile pot duce uşor la păcat, deşi ele nu sunt în sine decât „ispite”. Totul depinde de răspunsul nostru. Ca şi toate „gândurile”, ele ar trebui văzute aşa cum sunt, iar apoi înlăturate. Într-un cuvânt, să le predăm în mâinile lui Dumnezeu şi să adormim din nou.»


[1] Din Canons of Athanasius, NPNF, XIV, p.602-603.

[2] Ioan N. Floca, Dreptul Canonic Ortodox, Legislaţie şi Administraţie Bisericească, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, p.333.

[3] NPNF, XIV, 600.

[4] Ibed., 613.

Sunt corecte remarcile lui sau nu?

[protosinghel]

De exemplu John Breck scrie...
Sunt corecte remarcile lui sau nu?

Eu cred că DA!

[porfirie]

Totusi nu va iert, ca nu mi-ati raspuns la cele doua intrebari, poate la cea dea doua am inteles prin faptul ca ati fost de acord cu Pr. John Breck, dar la prima?

[protosinghel]

Păi acolo era vorba de 2 întrebări diferite:
1. Dacă soţul şi soţia au avut relaţie sâmbătă seara, iar a doua zi merg la biserică, ei pot lua anafură, agheasmă şi pot fi unşi cu ulei sfinţit, dar nu se pot împărtăşi.
2. Femeile în perioada ciclului, poate intra în biserică, dar fără se sărute icoanele, să ia anafură şi să fie unşi cu ulei sfinţit (numită impropriu "miruire").

Care-i neînţelegerea?

[teodorarseni]

Am citit tot ce s-a scris mai sus dar nu reusesc sa inteleg urmatoarele chestiuni:
1. Pana la urma, femeia lauza are voie sa intre in Biserica dupa ce a nascut (pana in 40 de zile)? Daca nu de ce? Fiindca e necurata? De ce e necurata? Fiindca a adus viata in lume? Sau poate din cauza igienei? Pai problema igienei in acest caz nu mai este valabila astazi...

2. De ce nici femeia lauza, nici femeia aflata in perioada menstruatiei NU au voie sa primeasca Sf. Impartasanie?(nici nu mai amintesc de celelalate oprelisti care mi se par total caraghioase, gen aprinderea lumanarii, sarutarea icoanei, miruirea, consumarea anaforei si a aghiazmei *sa nu fiu inteles gresit, eu le consider lucruri extrem de serioase si importante dar de ce este oprita femeia de la ele, nu inteleg.) Mi se pare gresit sa mai vorbim astazi de "necuratie". Cred ca putem socoti un subiect incheiat faptul ca Sf. Parinti atunci cand vorbesc in aceste canoane despre "necuratie" se refera clar la problema igienei. Dar cum astazi aceasta "problema" este rezolvata..de ce se mai invoca canoanele in spijinul opririi de la Impartasire a unei persoane (sau mai bine spus, in sprijinul despartirii temporare a unei persoane de Hristos?) Nu inteleg..se ingretoseasa Dumnezeu de scurgerea femeii, se intineaza Sf. Impartasanie? Sa fim seriosi.. Atunci care este problema? Am inteles ca parintele aduce in discutie problema incompatibilitatii scurgerii firesti a femeii cu "jertfa nesangeroasa" adusa la Sf. Liturghie.. Imi scapa intelesul real al acestei comparatii.. Incerc sa-l vad, dar nu reusesc... Ce treaba are una cu alta? Sau cum ar putea exista o oarecare incompatibilitate intre cele doua? Nu zic ca ar exista vreo legatura intre ele, dar nici de incompatibilitate nu se poate vorbi...E ca si cum cineva s-ar stradui sa demonstreze intr-o lucrare de doctorat diferenta dintre o girafa si un stilou. Pai de ce sa demonstrezi ceva atat de evident? Nu are sens..

Poate vor spune unii, pai sa se impartaseasca o data pe luna, ce, nu-i ajunge? Dar eu intreb...ce-l impiedica pe un crestin sa se impartaseasca la fiecare Liturghie? (asta deoarece cunosc crestini care, fara motiv, nu se impartasesc la fiecare Liturghie) Cunosc femei care s-ar impartasi la fiecare Liturghie daca nu ar avea aceasta problema in gandire..dar ele nu inteleg si stau departe...dintr-o falsa evlavie sau dintr-o neintelegere reala a situatiei. Barbatul nu are acest impediment. El se impartaseste la fiecare Liturghie, femeia de ce ar trebui sa fie "discriminata"? Oare Dumnezeu e de acord cu asta sau s-a ajuns aici dintr-un pietism exagerat?

Da, canoanele sunt clare, dar vorbesc de "necuratie", iar astazi necuratia nu mai este.. Mai gandim oare astazi ca in Vechiul Testament?



...sau doar mie mi se pare despartirea de Hristos a femeii pe motive "vetero-testamentare" o greseala enorma..

[dimitrie]

Tot ceea ce canoniseşte Biserica, este conform adevărului. Deci trebuie să avem încredere în Biserica lui Hristos căci ea este călăuzită de Duhul Sfânt. Dacă începeţi să vă îndoiţi de actualitatea învăţăturilor Bisericii, şi nevrând (în mod direct) contraziceţi Sf.Scriptură (ceea ce este grav). Mai citiţi comentariul Sf.Părinţi la Ps.50, 6: Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Asta, ca să înţelegeţi că necurăţia femeii este o consecinţă a păcatului strămoşesc, şi nicidecum vreo urmă de discriminare a femeii, căci tot pedagogic i se reomandă femeii să tacă în Biserică.
PS.
Singurul mod normal (deci nesupus canonisirii) prin care se elimină surplusul lichidului seminal, este urina.
Iar restricţiile aplicate femeii în timpul sângerării, nu au în vedere doar igiena. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, nu văd legătura dintre sărutarea icoanelor şi sângerarea femeii.
Aceste restricţii au mai degrabă un carater pedagogic pentru femeie, căci altfel nu ar mai fi permis Biserica să fie împărtăşită femeia pe patul de moarte, chiar dacă s-ar afla la ciclu ori lehuzie. Citiţi Pravila în acest sens.

[teodorarseni]

Ceea ce canoniseste Biserica este conform adevarului, nu Adevarul Insusi. Sa facem ascultare nu inseamna sa fim niste "robotei" fara discernamant. E simplist sa luam o regula, apoi pe baza ei sa oprim o persoana de la unirea cu Hristos si sa ne indreptatim ca facem "ascultare" de Biserica. Dar mintea nu o folosim deloc. Si ma refer la faptul ca inchidem ochii la lucruri evidente (nu zic sa devenim tributari ratiunii proprii), pentru ca ni se pare ca "asta asa zice Biserica". Eu nu contest vreun canon al Bisericii, ci spun doar ca nu mai este actual, din considerente evidente.

"necurăţia femeii este o consecinţă a păcatului strămoşesc"...aici ne jucam cu cuvintele sau cum? inventam "dogmatisme" de tot rasul? Va rog sa va mai ganditi odata la aceasta afirmatie...poate v-a scapat din greseala. Apoi propun sa renuntam la termenul "necuratie". Folosirea lui nu dovedeste altceva decat ca suntem niste ignoranti. Am observat in mediul teologic ortodox, ca atunci cand vine vorba de femeie, barbatii (care sunt majoritari) uita ca este tot persoana egala in fata lui Dumnezeu.. (femeia , fata de barbat are anumite carcateristici lasate de Dumnezeu, NU slabiciuni sau neputinte!!) Si culmea, se aduce argumentare din Scriptura pentru asta...Femeia este oprita sa vorbeasca in Biserica din cu totul alte considerente decat "necuratia" ei. De cele mai multe ori tinem minte numai ca "femeia sa se teama de barbat", nu si "Barbatilor iubiti femeile voastre, asa cum Hristos a iubit Biserica"..si porunca nu e numai pentru mireni. Pacatul stramosesc nu este din "vina" femeii, poate doar in conceptia catolica sau protestanta...Adam a gresit la fel de mult, el de ce nu are o perioada de "necuratie"?

Ma sfatuiti sa citesc Pravila. Multumesc, am citit-o. Nu e vorba ca nu stiu ce scrie acolo, ci ca nu consider a mai fi de actualitate in situatia de care vorbim.

Sf. Atanasie spune clar ca femeia NU este necurata in perioada menstruatiei!!!

Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)
„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. "Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15). Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat! "Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), apoi nimic necurat nu avem în noi"; fiindcă numai atunci ne spurcăm, când făptuim păcatul cel prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim şi pe aceasta. Însă fiindcă cei ce vreau să grăiască împotriva celor ce se numesc drepte, sau mai bine zis, celor făcute de Dumnezeu, se referă şi la cuvântul evanghelic, după care "nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele care ies", trebuie să se mustre şi această nesocotinţă a lor, că nu o voi numi întrebare. Fiindcă înainte de toate, nefiind întăriţi, în neştiinţa lor, vatămă Scripturile. Iar cuvântul divin este aşa: Fiindcă iarăşi unii au asemenea îndoială asupra mâncărilor, însuşi Domnul, dezlegând neştiinţa lor, adică dând în vileag eroarea lor zice că: „Nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele ce ies; apoi adaugă: şi de unde ies? şi răspunde: din inimă; căci se ştie că acolo sunt visteriile rele ale gândurilor spurcate şi ale celorlalte păcate. Iar Apostolul învăţând mai pe scurt despre aceasta zice: "Mâncarea nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 8, 18). Şi de ar zice cineva acum desluşit că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat; se poate că şi doctorii, ca măcar de la cei din afară să se ruşineze, în privinţa aceasta vor răspunde că celui ce trăieşte i s-au dat oarecari ieşiri indispensabile spre a elimina prisosinţa scurgerilor care hrănesc fiecare mădular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii, şi mucoasele cele ce se elimină din cap, şi ale pântecelui ce se leapădă; deci cele de prisos ale canalelor de sămânţă este aceea. Aşadar, ce fel de păcat este în faţa lui Dumnezeu, o bătrânule prea iubitor de Dumnezeu, când însuşi Stăpânul cel ce a plăsmuit vietatea a voit şi a făcut aceste mădulare, ca să aibă acest fel de ieşiri?..."

Prin urmare, daca femeia aflata in menstruatie sau dupa ce a nascut NU este necurata, de ce este oprita de la Sf. Impartasanie?

Parinte Petru, ne spuneti si noua cum este pana la urma?

[dimitrie]

Prietene, ai citit comentariul la Ps.50,6 ? Acolo găseşti ceea ce numeşti "dogmatisme de tot felul". Citeşte atent răspunurile mele cu caracter dogmatic de pe forum, şi vezi dacă mă joc cumva. Citeşte şi anterăspunsul meu (e scurt) şi încearcă să încadrezi cumva şi chestia aia cu sărutatul icoanelor peste care ai trecut.
Îţi recomand să fii mai rezervat până mai afli câte ceva.
Vezi că nici una dintre Sfintele femei nu s-a legat de treaba asta. Maica Domnului s-a supus Legii, deşi nu era cazul (referitor la subiect).
PS.
Dacă eşti cumva preot spune-mi, să ştiu să mă adresez cuvenit.

[protosinghel]

Parinte Petru, ne spuneti si noua cum este pana la urma?

Nu vreau să se creadă că eu aş spune "adevărul ultim", de aceea mă bucur de intervenţiile pr. Dumitru. Îi aşteptăm şi pe ceilalţi.

Sf. Atanasie spune clar ca femeia NU este necurata in perioada menstruatiei!!!
...
Prin urmare, daca femeia aflata in menstruatie sau dupa ce a nascut NU este necurata, de ce este oprita de la Sf. Impartasanie?

Prim împărtăşirea euharistică Sângele lui Hristos devine sângele nostru şi invers (cf. Simeon Noul Teolog). Iată de ce Biserica interzice împărtăşirea în timpul unei hemoragii (inclusiv a bărbaţilor), pt a nu profana Euharistia.
Ideea de "necurăţie" a femeii în timpul menstruaţiei şi după naştere a venit să protejeze femeia, nu să o jignească. Scriptura, sub pretextul "necurăţiei" (ca urmare a hemoragiilor) o ţine în casă, la pat, pt a nu fi exploatată, ci să aibă timpul să se refacă.