Nu odata mi s-a intamplat sa-mi pun problematica moralei cu privire la biblie.Trebuie sa recunosc ca gandul unui Dumnezeu setos de sange,imoral si iute la manie ma cam sperie.In Biblie , in special in VT, Dumnezeu e zelos, pedepseste omul fara sa stea pe ganduri, duce la indeplinire blesteme care omoara copii, comanda genocid, promoveaza elitism, ofera pedeapsa iadului etern s.a.m.d.. Cum raspundem acestor paragrafe controversate?
Toate aceste gânduri sunt gânduri de hulă și trebuiesc imediat disprețuite și alungate din minte de cum își fac apariția. Ele prind teren în special la cei care au o doctrină șubredă, nefondată biblic (precum Societatea M.I., care își neagă oficial caracterul de religie).
După cum poate ați observat, omul este aplecat spre cele rele încă din tinerețe. Nu doar pofta ori mânia sunt canalizate spre rău ci însăși mintea omului este îndreptată spre rău, care minte/rațiune ar trebui să orienteze spre bine și celelalte puteri ale sufletului. Despre lucrarea rea per ansamblul a acestor puteri sufletești a vorbit Mântuitorul când a zis:
" Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.
Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
Acestea sunt care spurcă pe om" (Mt.15:18-20).
De aceea, noi ar trebui să ne schimbăm mintea noastră/modul de gândire cu mintea/modul de gândire (al) lui Hristos, căci El ne-a arătat că Dumnezeu trebuie să fie slăvit, precum și puterile îngerești o fac (Lc.10:21, Is.6:2-3, ...), fiind vrednic de aceasta. Sf.Apostol Pavel a spus despre sine cât și despre ceilalți (Apostoli și nu doar) că au mintea lui Hristos (1Cor.2:16, 2Cor.10:5).
Așadar, păruta noastră cunoaștere a lui Dumnezeu este una ori falsă (când omul gândește hule) ori nedeplină, deoarece Domnul spune: "Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi
nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere." (Mt.11:27)
Cuvintele Sf.Ioan Evanghelistul sunt o doctorie pentru oricine mai este luptat de gândul hulei:
.4. Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
9. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.
13. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.
14. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.
15. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu.
16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.1Ioan.4
Când înțelegerea noastră este slabă, trebuie să apelăm la prima virtute creștină - credința, după modelul aratat Apostol: "Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere"(2Cor.5:7).
Îl poți vădi de păcat pe Mântuitorul Iisus Hristos (Ioan.8:46)? Nu!! Ei, atunci știm că "Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi"(Evr.13:8). Și în baza acestui fapt trebuie să credem că
problema este la noi când ni se ridică gânduri de hulă în inimă, nu la Dumnezeu, deoarece Fiul lui Dumnezeue este și Acela descris în Vechiul Testament ca vorbind, arătându-Se și lucrând, făcând mereu voia Tatălui Său: " Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă
Eu fac pururea cele plăcute Lui" (Ioan.8:29).
Pentru a vă convinge că Fiul lui Dumnezeue este și Acela descris în Vechiul Testament ca vorbind, arătându-Se și lucrând, citiți, vă rog,
acest material!