Versete neînţelese din Biblie

Studiul şi Exegeza Vechiului şi Noului Testament. Probleme de traducere şi intelegere a textului biblic
Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5376
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde protosinghel » 25 Iul 2010, 22:53

,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, un Dumnezeu zelos, care pedepseste pe copii pentru pacatele parintilor pana la al treilea si al patrulea neam" (Vechiul Testament Deut.cap 5,9). Pedepseste Dumnezeu pe copii pentru pacatele parintilor? Cum se talcuieste versetul acesta astazi?
Frate, dragă. Te rog să dai mai întâi întreg contextul şi apoi ne apucăm de tâlcuit.

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje: 1103
Membru din: 07 Apr 2008, 20:29
Confesiune: ortodox
Preocupări: medicină, teologie, filosofie
Localitate: Italia
Contact:

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde Ioan Cr » 26 Iul 2010, 10:57

,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, un Dumnezeu zelos, care pedepseste pe copii pentru pacatele parintilor pana la al treilea si al patrulea neam" (Vechiul Testament Deut.cap 5,9). Pedepseste Dumnezeu pe copii pentru pacatele parintilor? Cum se talcuieste versetul acesta astazi?
Despre asta s-a vorbit aici.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

Iancu36
Mesaje: 44
Membru din: 18 Dec 2014, 23:22
Confesiune: ortodox
Preocupări: somer , cititul ,
Localitate: Sarmas , jud Harghita

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde Iancu36 » 18 Ian 2015, 13:30

Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat. ( Biblia Sinodala)

mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ aşa cum a fost şi suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o .(Biblia Anania)

Suflarea de viata este sinonima cu sufletul?
Exista vreo diferenta intre ele? Care?
Multumesc
Suflarea de viata este sufletul viu al omului, facut dupa chipul Creatorului sau, adica: exista, este etern, rational, liber si capabil de sentimente.
Suflarea de viata este ,,duhul sfant,, , iar sufletul este viata , este omul insusi. Nu sant nicidecum acelasi lucru. Cum vad ca unii de pe aici le baga in aceiasi oala. Exact cum ai confunda corbul cu cioara , chiar daca amandoua sant negre. Si in urma insuflarii de viata de la Dumnezeu , cand omul Adam era deja facut din tarana pamantului , a luat nastere omul viu , sau un suflet viu Adam.

Pr Haralambie
Mesaje: 888
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 18 Ian 2015, 13:59

Suflarea de viata este ,,duhul sfant,,
Suflarea de viata era, harul Duhului Sfant. Ca sa nu facem confuzie...
Cu mult respect.

Iancu36
Mesaje: 44
Membru din: 18 Dec 2014, 23:22
Confesiune: ortodox
Preocupări: somer , cititul ,
Localitate: Sarmas , jud Harghita

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde Iancu36 » 18 Ian 2015, 21:15

Suflarea de viata este ,,duhul sfant,,
Suflarea de viata era, harul Duhului Sfant. Ca sa nu facem confuzie...
Si atunci cum sant unii pe acest forum care vad ca scriu asa ,, Suflarea de viata , este sufletul omului,, Inseamna clar ca sant atatea confuzii in mintea multora. Pai suflarea de viata este clar ,,Duhul Sfant,, acel ,,ruah,, in Vechiul Testament , iar sufletul semnifica altceva. Dumnezeu i-a suflat in nari , lui Adam , suflare de viata , si astfel Adam s-a facut o fiinta vie sau un suflet viu.

abcd
Mesaje: 24
Membru din: 17 Noi 2014, 13:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: \\\\

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde abcd » 01 Feb 2015, 17:34

Doamne ajută.
Iertare, frați și surori, o să vorbesc deschis, să nu vi se pară aspru, pentru că simt că am o datorie în Domnul și vreau să ne ajutăm unii pe alții, să ne reamintim.

Am citit acest topic, și m-am temut, nu e bine ce se întâmplă aici. În acest ritm, creștinismul, nu numai că nu poate crește și nu se poate dezvolta (creștinismul ortodox, singurul creștinism ce mai există) dar abea poate să stagneze, și poate mai grav, ajunge că se dezbină. Să nu fie.
Din nefericire, toată lumea are un cuvânt de spus, că egoismul e de proporții epice, sau nu, epopeice. Doamne, ai milă.
Și ne mirăm de ce ereziile franco-latinilor (autoasumatul termen, violat: ”romano-catolici”) și ereziile protestante (”reformate”, pentru iad) prind putere și au un cuvânt de spus.
Datorită nepăsării noastre... Vai...
Și mă opresc aici, că vreau să trec la subiect.

Avem dat nouă creștinilor, spre tâlcuire, Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie:
1 Corinteni 1, 28"Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,"
@Ezo, inițiatorul topicului, este în erezia penticostalilor, deghizat ca ortodox, așa simt eu (îmi doresc să mă înșel), dar vreau să-l ajut, fiind o oaie rătăcită în erezie, din turma lui Hristos. Iar Ezo, a vrut o lămurire, o tâlcuire. Și în loc să-și întrebe duhovnicul, sau preotul paroh, sau conștiința de creștin, nădăjduiesc ortodox și să citească unde trebuie, el vine pe forum. Iar pe forum, toată lumea, îi dă numai tâlcuiri. Doamne miluiește !

Nimeni nu i-a dat tâlcuirea creștină a versetului! Nimeni în 5 ani de când a postat întrebarea!
Scriu în acest topic, acum, datorită fratelui @iancu36, pe care însă nu l-am urmărit.
Ne apucăm de capul nostru să tâlcuim Scripturile, că noi suntem mari tâlcuitori ai Scripturii!
La II Petru 3, 16 spune înfiorător: ”Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.

Și-apoi vine o surioară eroină, @Florina (Drossu), și spune și ea niște cuvinte acolo să fie spuse, spre a ei pierzare, cum am văzut că spune mai sus la II Petru 3, 16, și zice
Dumnezeu i-a ales pe cei care nu erau trecuti in Cartea Vietii, scotandu-i pe cei care erau, adica pe urmasii dupa trup ai lui Avraam.
și apoi, mulțumită, are pretenția că prin aceste cuvinte, a ”tâlcuit” Cuvântul lui Dumnezeu de la I Corinteni 1, 28. Oare nu plânge Sfântul Ioan Gură de Aur, la asemenea erori teologice? Ca să nu le numesc erezii, deși sunt pasibile, fiind enunțate public, de un profesor de religie, doamna Florina. Amintesc doar erezia predestinației. Of, surioară, of...

Mă opresc aici, nu intru în detaliile erorilor teologice ale ei... pe care îmi doresc cu sinceritate să nu le prezinte copilașilor la care predă, ci să se țină de programa școlară. Iartă-mă, surioară, poate am fost prea aspru la teologia ta, să ne dea Domnul trezvie și discernământ, să ne ajute să citim și să ne rugăm mai mult. Iartă-mă.

Și-apoi vine și surioara @AMaria, care mai mult se întreabă, decât să răspundă obiectiv, cu tâlcuirea Cuvântului lui Dumnezeu a Sfinților Părinți. Apoi eterodoxul @Esenin, care știe ”sigur și foarte clar” tâlcuirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Și-apoi, unde m-am îngrijorat mai tare, vine ieromonahul Petru Pruteanu, @protosinghel, de la care va cere Dumnezeu explicație, cum a înmulțit zecile de talanți ce i-a primit, pe care îl apreciez sincer, pentru viața aleasă și munca depusă în folosul creștinilor, dar orice om mai și greșește, nu, părinte? Deci părintele ieromonah Petru și spune și el 8 cuvinte:
Citiţi textul şi comentariul la acest text aici.
și zic, Doamne slavă Ție, că a venit salvarea, prin părintele Petru, care dă Adevărul, tâlcuirea vie a Cuvântului Tău Doamne, și dau repede click la trimiterea părintelui Petru, și când ajung la pagină, ce să vezi, ditamai egoul părintelui se plimba pe acolo, prin niște note de subsol, care se cereau cu pretenție să fie tâlcuiri. De ce spun asta? Că apoi @Ezo, mulțumește pentru răspuns părintelui și continuă el cu niște prostioare, dar @Ezo, nici nu a citit răspunsul părintelui, ca să vadă că trimiterea părintelui era la -Doi Corinteni-, nu la -Unu Corinteni-, iar II Corinteni, la capitolul 1, nici nu are versetul 28, cum îl are I Corinteni, dar nici părintele Petru nu a mai verificat, când a postat răspuns-”tâlcuire”. Că se plimba țanțoș orgoliul, urlând porunci prin gândurile părintelui.

Părinte Petru Pruteanu, vă îmbrățișez cu sărutare sfântă (deși nu pare ortodox ce vă spun, este ortodox și este Scripturistic) și vă spun cu respect: luați aminte să nu vă considerați o autoritate în tâlcuirea Sfintelor Scripturi, că o să cădeți în niște prăpăstii, de o să stați acolo căzut cu anii (iar dacă vă considerați o autoritate, sunteți și căzut deja), ca Proorocul David, până la venirea Proorocului Natan, timp de 1 an, a stat nepocăit de păcatul față de Urie și de uciderea lui. Deci timp de 1 an, dreptul David, a adus jertfă la templu, se ruga și toate cele firești și necesare, dar el era căzut în prăpastia păcatului, până a venit Dumnezeu și l-a scos de acolo prin proorocul Natan. Aveți grijă, mai ales în vânturile ereziilor franco-latinilor (autonumiți cu termenul violat ”romano-catolici”, pentru că creștinii, deci ortodocșii, sunt adevărații romano-catolici, după etimologia cuvântului, dogmatico-istorico-patristic) din Portugalia.
Căci tâlcuirea Cuvântului Lui Dumnezeu, este cel mai greu lucru de pe pământ. Repet, tâlcuirea Bibliei, este cel mai greu lucru de pe pământ, care îl poate face preotul lui Hristos (nu orice om), precum am arătat tuturor la II Petru 3, 16, că nu oricine tâlcuiește Biblia, după cum crede el, că nu suntem protestanți. Iar dintre preoți, trebuie să fie dacă nu îndumnezeit, măcar curațit și luminat. Iar un preot ce folosește din plin laptopul, abea dacă e curățit.
Acestea sunt părerile mele, părinte Petru, dacă greșesc, vă rog, să-mi răspundeți cu aceași iubire, să mă ajutați și să mă sprijiniți. Consider că a-ți greșit, considerându-vă o autoritate în tâlcuirea Scripturistică, fără să dați citate din Sfinții Părinți la I Corinteni 1, 28, dându-vă pe preacuvioșia voastră primul exemplu, iar nu pe Sfinții Părinți. Iar dacă nu greșesc, vă rog să primiți ajutorul ce vi-l dăruiesc și să-l practicați, asumându-vă greșeala și îndreptându-vă în restul anilor de viață ce vă va da Dumnezeu, cu mila Preacuratei Maicii Sale. Pentru că asta fac creștinii, se ajuta minunat de mult și sârguincios unii pe alții în iubirea agape.

Iar acum, ce voi zice, acestea nu sunt părerile mele, ci părerile Bisericii Creștine (spuse în cuvinte cât mai pe înțeles), Celei Una, Vie, Mireasă, Neprihănită, fără erezie: Ortodoxia, acestea le urmați și vă mântuiți, sau nu le urmați, și nu vă mântuiți, fie că sunteți mireni, diaconi, preoți sau episcopi:

Tâlcuirea Sfintei Scripturi, sau a Bibliei, au făcut-o minunat Sfinții Părinți. Dacă nu ne raportăm la ei, greșim. Noi, nu suntem o autoritate mai mare ca ei, poate nici nu suntem autoritate. Ei trebuie să fie dați primii, ca tâlcuitori ai Sfintei Scripturi. Trebuie să luăm tâlcuirea lor, insuflată de Duhul Sfânt Dumnezeu și să o credem, că e mântuitoare. Alte tâlcuiri, mai bune și mai complete decât a Sfinților Părinți, la Sfânta Scriptură, nu există. Doar înșelări. Eventual în cel mai bun caz, dacă studiem teologie aprofundată, putem avea idei, chiar revelate dacă avem o viața trăită în iubire, curăție, rugăciune (poate neîncetată), virtuți, har, dar, întrun cuvânt, o viață în sfințenie, sau ca să fiu mai exact și mai ortodox în termenii teologici, o viață în permanentă sfințire, asemenea Sfinților Părinți, și așadar, apoi, aceste idei, teleogumene, sau păreri teologice, să le numim în cel mai rău caz, tâlcuiri la tâlcuiri ale Sfinților Părinți.

În postarea următoare, cu mila lui Dumnezeu, voi publica (voi reaminti) tâlcuiri ale Sfinților Părinți, la versetul de la I Corinteni, mai sus amintit (cap. 1, ver. 28)

Iertați-mă. Beșica de Puroi, muritor.
Ultima oară modificat 01 Feb 2015, 22:19 de către abcd, modificat 1 dată în total.

Constantinos
Mesaje: 463
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde Constantinos » 01 Feb 2015, 20:06

Mi se pare ca pui cam mult suflet . Ezo din 2010 si pana acum poate a si murit . Florina in mod sigur nu va participa la un sinod ecumenic ca sa fie osandita spre deosebire de 99 % dintre femei care vor participa si vor fi osandite .
Parintele Petru nu a vrut sa raspunda la prima intrebare ci la alta de mai tarziu ( asa mi s-a parut ) . Mai bine ar fi sa combati anumite idei fara referire la persoanele care scriu , ci ca si cum toti am avea numele " anonim " . Daca duhovnicul tau nu are internet poate i-ar place sa citeasca mesajele ( ce au scris altii si ce ai raspuns ) cu ajutorul unei imprimante. Iarta-ma pe mine vamesul si fariseul caci le am minunat pe amandoua .

abcd
Mesaje: 24
Membru din: 17 Noi 2014, 13:48
Confesiune: ortodox
Preocupări: \\\\

Re: Versete neînţelese din Biblie

Mesaj necititde abcd » 01 Feb 2015, 20:56

Omilia a V-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur, la Tâlcuirile Scripturistice de la I Corinteni, traducere din limba elină (greacă - notă personală), ediția de Oxonia, 1847, de Arhimandrit Theodosie Athanasiu, București. Preluată de atelierele grafice SOCEC & CO., ediția 1908, carte digitală, .pdf - Bibliotecă personală, paginile 55-56, limba română veche, adaptat manual după limbajul actual.

Și cele de neam prost, și nebăgate în seamă ale lumii a ales Dumnezeu, și cele ce nu sunt, ca pe cele ce sunt, să le strice” (versetul 28)

Dar care sunt ”cele nu sunt”, despre care spune Apostolul aici? Adică aceia care se socotesc că n-ar însemna nimic în această lume, pentru marea lor nimicnicie. Astfel că Dumnezeu a arătat marea lui putere, smerind pe cei mari prin cei păruți mici, și crezuți ca și cum n-ar însemna nimic, cei ce și aiurea se vede a fi zis lui Pavel: ”Că puterea mea întru neputință se săvârșește” (II. Cor. 12, 9). În adevăr, că mare putere este aceia, de a face pe cei disprețuiți, și care nici măcar nu s-au atins de vreo învățătură oarecare, ca deodată să filosofeze și să învețe și pe alții cele mai presus de ceruri, fiindcă și pe doctori și pe ritori și pe toți ceilalți, atunci mai cu seamă îi admirăm, când învață și conving până și pe cei mai proști. Deci, dacă este o mare minune de a învăța pe cel prost și ai infiltra idei de meșteșuguri omenești, apoi cu atât mai mare este de a-l învăța și a-i infiltra idei de o atât de înaltă filozofie (creștinismul - notă personală).

Dar Dumnezeu n-a făcut acesta numai ca să arate minunea, ci și pentru ca să smerească pe cei mândri. De aceia și pe urmă zicea: ”ca să rușineze pe cei înțelepți, și pe cei slabi, ca pe cele ce sunt să strice”, și aici iarăși: ”Ca să nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu” (versetul 29). Așadar, Dumnezeu de aceia face aceasta, ca să înfrunte trufia și cugetul (mândria și mintea rațională - notă personală), ca să doboare lauda și fanfaronada, și voi, zice, vă pierdeți timpul în aceasta? Totul face ca noi să nu socotim nimic al nostru, ci ca totul să atribuim lui Dumnezeu, - și voi vă predați sub ascultarea cutăruia și cutăruia? Și de iertare vă veți bucura? Căci Dumnezeu a arătat că nu este cu putință de a ne mântui numai prin noi înșine, și aceasta a făcut-o chiar de la început. Nu se puteau atunci mântui prin ei înșiși, ci trebuia ca să privească frumusețea cerului, mărimea pământului și trupurile celorlalte făpturi (animalele - notă personală), pentru ca din privirea acestora, să se înalțe cu mintea către Creatorul acestora. Și a făcut aceasta preîntâmpinând viitoarea lor posibilă mândrie și opinia ce-și puteau forma despre înțelepciunea lor (falsă, neputincioasă - n.pr.).

A făcut tocmai ca dascălul, care după ce ar spune ucenicului să-l urmeze în cele ce dascălul crede ca trebuitoare, iar ucenicul ar apuca mai înainte, și ar vrea să învețe totul prin sine, l-ar lăsa să greșească mai întâi, ca să vadă singur că nu este destoinic de a învăța prin sine, și numai după aceia ar introduce dascălul și cele ale sale. Așa și Dumnezeu a făcut cu omul, căci încă de la început a poruncit ca să-L urmeze, punându-i înainte cunoștința și priceperea lui din făpturile văzute, dar omul n-a voit, dovedind prin aceasta că nu este în stare de a face nimic prin sine însuși. I-a dat, cu alte cuvinte, în loc de carte, lumea cea văzută, însă filosofii și învățații, nici de aici n-au priceput nimic, nici de aici n-au voit să se convingă, nici pe această cale poruncită de dânsul n-au voit să meargă. Atunci el a pus de față o altă cale, cu mult mai lămurită ca cea dintâi, care să convingă pe om, că el nu este destoinic prin sine însuși ca să facă ceva bun.

Atunci ar fi trebuit să se pună în mișcare raționamentul său, să facă uz de înțelepciunea omenească, și prin făptură să se ridice la Făcător; acum însă, dacă nu devine cineva nebun, adică dacă nu se leapădă de toată înțelepciunea omenească, dacă nu aruncă de la dânsul orice raționament, și nu se predă pe sine credinței, este cu neputință de a se mântui. Nu este, deci, lucru mic, că după ce ne-a înlesnit calea, să ni se smulgă la urmă boala din rădăcină, adică să nu ne lăudăm, și să nu credem despre noi lucruri mari și grozave. ”Ca să nu se laude nici un trup înainte lui Dumnezeu”. De aici vine și păcatul, că dânșii se încumetau a se crede mai înțelepți decât legile lui Dumnezeu și nu vroiau să afle, că aceasta este calea pe care a găsito legiuită (bună de pus în practică - n. pr.). De aceia nici nu au aflat ceva.

Astfel, s-a petrecut chiar de la început, căci a zis lui Adam: ”aceasta fă-o, cealaltă să nu o faci”, dar el crezând că va putea afla ceva mai mult, n-a ascultat și a pierdut și ceea ce avea. A zis și celor ce au urmat după Adam: ”nu rămâneți mai prejos de făptură, ci priviți prin ea pe Făcător”, dar aceia ca și cum ar fi aflat ceva mai înțelept decât cele spuse, au pus în mișcare mii de raționamente false, mii de labirinturi.

De aceea s-au și ciocnit între dânșii fără nici un folos, căci nici pe Dumnezeu nu l-au aflat, nici n-au cunoscut ceva lămurit pentru făptură, și nici nu aveau vreo idee potrivită și adevărată pentru ea. De aceea, iarăși doborând cu prisosință trufia lor, a introdus pe cei proști și i-a făcut cei dintâi, arătând prin aceasta că au nevoie cu toții de înțelepciunea cea de sus. Și nu numai în ceea ce privește cunoștiința ei, ne-a pus pe noi oamenii ca să avem trebuință de dânsul întotdeauna, ci și în toate celelalte, ca pe toate făpturile, ca astfel, luând motiv din această supunere și familiaritate, așa zicând către ei, să nu fugim de el și să ne pierdem.
De aceea prin urmare nu a hotărât ca noi să fim îndeajuns prin noi înșine, adică destoinici numai prin propriile noastre puteri. Dacă acum când avem nevoie de dânsul, și încă mulți se arată cu dispreț, dar dacă nu ar fi fost aceasta, unde am fi ajuns oare cu mândria? Încât apostolul, când când zice că „să nu se laude nici un trup”, nu cu invidie le-a interzis de a se lăuda în acest mod, ci ca să-i atragă pe dânșii din pierderea urmată de aici.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Iertare celor cărora le-am greșit.


Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron