FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Buna ziua!Am si eu cateva nelamuriri legate de Vechiul Testament.

1.Prima este in legatura cu blestemul lui Noe.La un moment dat,Ham(fiul mijlociu al lui Noe) isi vede tatal beat si fara haine pe el,in cortul sau.El le spune acest lucru fratilor sai.Pentru aceasta fapta,Noe il blesteama pe Canaan,nepotul sau si fiul lui Ham."Facerea",capitolul 9,versetele 21-27.Nu inteleg.Desigur ca Ham ar fi trebuit sa isi acopere tatal,deci a gresit anuntandu-si in primul rand fratii.Dar de ce Noe isi blesteama nepotul,care nu are nici o vina?Nu greseste de doua ori?O data pentru ca faptul in sine de a blestema e un pacat si a a doua oara pentru ca din neglijenta lui(el era cel care era beat si gol in cort) sufera un copil nevinovat?

2.A doua este in legatura cu Avram.La trecerea sa prin Egipt isi sfatuieste frumoasa sotie sa spuna daca este intrebata ca ii este sora.Pentru a-si salva viata,deoarece se temea ca pentru femeia lui va fi ucis.Atunci,Faraonul Egiptului,auzind de frumusetea acesteia,o ia in casa lui,iar lui Avram ii daruieste oi,vite mari etc si ii face mult bine.Era permis asa ceva?Dupa ce lege se judecau atunci oamenii?Femeia lui Avram era adulterina cu acordul sotului.Se mai puteau ei mantui?

Buna ziua!Am si eu cateva nelamuriri legate de Vechiul Testament.


2.A doua este in legatura cu Avram.La trecerea sa prin Egipt isi sfatuieste frumoasa sotie sa spuna daca este intrebata ca ii este sora.Pentru a-si salva viata,deoarece se temea ca pentru femeia lui va fi ucis.Atunci,Faraonul Egiptului,auzind de frumusetea acesteia,o ia in casa lui,iar lui Avram ii daruieste oi,vite mari etc si ii face mult bine.Era permis asa ceva?Dupa ce lege se judecau atunci oamenii?Femeia lui Avram era adulterina cu acordul sotului.Se mai puteau ei mantui?

Ce sa fie permis?
In primul rand, Sarra chiar ii era sora, dupa unul din parinti. In al doilea rand, frica de moarte stapanea pana la Venirea Mantuitorului, asa ca nu e de mirare ca unul dintre dreptii VT, chiar pilda de desavarsire, a fost ispitit de frica de moarte.
Cat despre adulterul cu voia sotului, cred ca lecturezi putin stramb situatia. Avraam a fost prevazator, pentru a putea scapa cu viata si el si sotia. Altfel, ar fi putut fi omorat, si atunci sotia lui chiar ar fi devenit adulterina, fara voia ei.

Cat despre "mantuirea celor doi", sa dea Dumnezeu sa ajungem in sanul lui Avraaam.

Buna ziua!Am si eu cateva nelamuriri legate de Vechiul Testament.

1.Prima este in legatura cu blestemul lui Noe.La un moment dat,Ham(fiul mijlociu al lui Noe) isi vede tatal beat si fara haine pe el,in cortul sau.El le spune acest lucru fratilor sai.Pentru aceasta fapta,Noe il blesteama pe Canaan,nepotul sau si fiul lui Ham."Facerea",capitolul 9,versetele 21-27.Nu inteleg.Desigur ca Ham ar fi trebuit sa isi acopere tatal,deci a gresit anuntandu-si in primul rand fratii.Dar de ce Noe isi blesteama nepotul,care nu are nici o vina?Nu greseste de doua ori?O data pentru ca faptul in sine de a blestema e un pacat si a a doua oara pentru ca din neglijenta lui(el era cel care era beat si gol in cort) sufera un copil nevinovat?

Sa incepem cu sfarsitul: Noe era "beat si gol" nu pentru ca s-a imbatat cu voia lui. Trebuie tinut cont ca nu se stia puterea vinului, iar, in plus, a gasit in vin o mangaiere pentru situatia de dupa Potop (toata lumea murise). Mai degraba nu putea sti ca o sa se imbete.
Iar eu personal nu vad un blestem in forma in care este astazi blestemul (o dracuire, sa doresti raul cuiva, etc): mai degraba, spre inteleptire, Ham si urmasii lui sunt pusi sub stapanirea lui Sem si a urmasilor lui. E o pedeapsa, nu un blestem, o pedeapsa cu rol pedagogic.
Ham nu putea fi blestemat, fiind deja binecuvantat de Dumnezeu.

Poate incearca altcineva un raspuns mai inteligent.

Ce sa fie permis?
In primul rand, Sarra chiar ii era sora, dupa unul din parinti. In al doilea rand, frica de moarte stapanea pana la Venirea Mantuitorului, asa ca nu e de mirare ca unul dintre dreptii VT, chiar pilda de desavarsire, a fost ispitit de frica de moarte.
Cat despre adulterul cu voia sotului, cred ca lecturezi putin stramb situatia. Avraam a fost prevazator, pentru a putea scapa cu viata si el si sotia. Altfel, ar fi putut fi omorat, si atunci sotia lui chiar ar fi devenit adulterina, fara voia ei.

Cat despre "mantuirea celor doi", sa dea Dumnezeu sa ajungem in sanul lui Avraaam.

Nu am stiut ca ii era sora.Voi reciti cu atentie pasajul.Insa sotia lui a trait cu Faraonul Egiptului,avand permisiunea sotului ei.Aici nu reusesc sa inteleg.Le era permis asa ceva din cauza fricii de moarte?Banuiesc ca oamenii din acele vremuri erau judecati altfel.In vremurile noastre ni s-ar permite asa ceva:din teama de moarte sa gasim solutii de genul asta?Imi cer scuze daca suna ca o ofensa,nu doresc asta!Incerc doar sa inteleg si cer aici o parere de la cei care stiu mai bine.Concluzia pe care o trag din ceea ce imi spuneti e ca oamenii de atunci erau judecati altfel.

Sa incepem cu sfarsitul: Noe era "beat si gol" nu pentru ca s-a imbatat cu voia lui. Trebuie tinut cont ca nu se stia puterea vinului, iar, in plus, a gasit in vin o mangaiere pentru situatia de dupa Potop (toata lumea murise). Mai degraba nu putea sti ca o sa se imbete.
Iar eu personal nu vad un blestem in forma in care este astazi blestemul (o dracuire, sa doresti raul cuiva, etc): mai degraba, spre inteleptire, Ham si urmasii lui sunt pusi sub stapanirea lui Sem si a urmasilor lui. E o pedeapsa, nu un blestem, o pedeapsa cu rol pedagogic.
Ham nu putea fi blestemat, fiind deja binecuvantat de Dumnezeu.

Poate incearca altcineva un raspuns mai inteligent.

Ajung la aceeasi concluzie de mai sus:din lipsa de modele si din necunoasterea multor lucruri,oamenii erau judecati altfel.Explicatia referitoare la Ham am inteles-o si o gasesc justa.Insa de ce l-a suparat atat de tare pe Noe fapta fiului sau?O simpla mustrare/discutie nu era suficienta?

Sa incepem cu sfarsitul: Noe era "beat si gol" nu pentru ca s-a imbatat cu voia lui. Trebuie tinut cont ca nu se stia puterea vinului, iar, in plus, a gasit in vin o mangaiere pentru situatia de dupa Potop (toata lumea murise). Mai degraba nu putea sti ca o sa se imbete.
Iar eu personal nu vad un blestem in forma in care este astazi blestemul (o dracuire, sa doresti raul cuiva, etc): mai degraba, spre inteleptire, Ham si urmasii lui sunt pusi sub stapanirea lui Sem si a urmasilor lui. E o pedeapsa, nu un blestem, o pedeapsa cu rol pedagogic.
Ham nu putea fi blestemat, fiind deja binecuvantat de Dumnezeu.

Poate incearca altcineva un raspuns mai inteligent.

Explicatia referitoare la Ham am inteles-o si o gasesc justa.Insa de ce l-a suparat atat de tare pe Noe fapta fiului sau?O simpla mustrare/discutie nu era suficienta?

Hmm, grea intrebare. Poate cineva va da un raspuns pertinent.

Eu m-as gandi ca necinstirea parintilor era perceputa mai bine ca un pacat foarte grav. Sa ne gandim ce scandalos era nu mai putin de acum de 100 de ani prin satele romanesti. Dar apoi pe vremea Patriarhilor VT.

Ajung la aceeasi concluzie de mai sus:din lipsa de modele si din necunoasterea multor lucruri,oamenii erau judecati altfel.

Nu, nu poate fi vorba despre asta. Oamenii erau mai aproape de Dumnezeu, iar glasul constiintei se auzea foarte clar.

Insa sotia lui a trait cu Faraonul Egiptului,avand permisiunea sotului ei.

Este inexact. Sarra nu a avut relatii trupesti nici cu Faraon nici cu regele din Gherara (episod similar relatat in Facere 20,2).
Eu va recomand sa cititi omiliile Sf. Ioan Gura de Aur la Facere. Le puteti gasi la libraria Sophia.

Ajung la aceeasi concluzie de mai sus:din lipsa de modele si din necunoasterea multor lucruri,oamenii erau judecati altfel.

Nu, nu poate fi vorba despre asta. Oamenii erau mai aproape de Dumnezeu, iar glasul constiintei se auzea foarte clar.

Pot sa va intreb de ce spuneti acest lucru?Eu ma gandeam ca erau judecati dupa legi diferite pentru ca in acele vremuri aveau voie sa se casatoreasca rude foarte apropiate intre ele ,lucru care in ziua de astazi e interzis.

Ajung la aceeasi concluzie de mai sus:din lipsa de modele si din necunoasterea multor lucruri,oamenii erau judecati altfel.

Nu, nu poate fi vorba despre asta. Oamenii erau mai aproape de Dumnezeu, iar glasul constiintei se auzea foarte clar.

Pot sa va intreb de ce spuneti acest lucru?Eu ma gandeam ca erau judecati dupa legi diferite pentru ca in acele vremuri aveau voie sa se casatoreasca rude foarte apropiate intre ele ,lucru care in ziua de astazi e interzis.

Aceasta este intr-adevar o diferenta, dar era o iconomie divina, pentru ca oamenii erau foarte putini. Altfel, cum s-ar fi putut inmulti oamenii plecand de la Adam si Eva, apoi fii si fiicele lor?
Insa, ce alte diferente ati mai gasit (lasand aspectele legate de casatorie la o parte)?

Aceasta este intr-adevar o diferenta, dar era o iconomie divina, pentru ca oamenii erau foarte putini. Altfel, cum s-ar fi putut inmulti oamenii plecand de la Adam si Eva, apoi fii si fiicele lor?
Insa, ce alte diferente ati mai gasit (lasand aspectele legate de casatorie la o parte)?

O alta diferenta ar fi ca in acele vremuri un barbat putea avea mai multe sotii.Si inca una: adulterul era pedepsit cu pietruirea pana la moarte a vinovatilor,din porunca divina.Nu mai stiu daca era vorba doar de femei sau era incadrati si barbatii aici.In timp ce in Noul Testament suntem indemnati sa iertam.Aceste lucruri le stiu din auzite,de aceea nu am pomenit nimic despre ele mai devreme.

Aceasta este intr-adevar o diferenta, dar era o iconomie divina, pentru ca oamenii erau foarte putini. Altfel, cum s-ar fi putut inmulti oamenii plecand de la Adam si Eva, apoi fii si fiicele lor?
Insa, ce alte diferente ati mai gasit (lasand aspectele legate de casatorie la o parte)?

O alta diferenta ar fi ca in acele vremuri un barbat putea avea mai multe sotii.

V-am spus ca in afara de casatorie. Probabil ca are legatura tot cu inmultirea neamului omenesc, nu stiu precis. Dar daca Dumnezeu a ingaduit, atunci in nici un chip nu ii indeparta pe oameni de virtuti.

Insa, ce alte diferente ati mai gasit (lasand aspectele legate de casatorie la o parte)?

Si inca una: adulterul era pedepsit cu pietruirea pana la moarte a vinovatilor,din porunca divina.Nu mai stiu daca era vorba doar de femei sau era incadrati si barbatii aici.In timp ce in Noul Testament suntem indemnati sa iertam.

Totusi, si acum adulterul are consecintele cele mai drastice, fiind una din conditiile (teoretic si singura!) in care este posibil divortul. Dar cred ca pr. Petru va interveni cu un raspuns competent.

Insa deja discutia s-a mutat pe diferentele intre Legea iudaica si poruncile Noului Testament. Eu cred ca aici raspunsul este general valabil pentru orice fel de dilema: Legea veche are un fel de asprime datorita scaderii foarte mari duhovnicesti a oamenilor care s-au indepartat tot mai mult de Dumnezeu. Iar despre iudei, toti Parintii remarca incapatanarea lor, nerecunostinta, tendinta de a cadea in pacat in ciuda pedepselor. Pur si simplu, din ce am inteles eu, asprimea legii vechi avea ca scop sa ii tina in frau pe iudei.
Dar sa stiti ca pana de curand, in societatea pre-moderna, adulterul conducea la o izolarea si ostracizare atat bisericeasca dar si laica. Oamenii stigmatizau aceste persoane adulterine. E chiar mai greu decat sa fii o singura data omorat cu pietre.
Iar iertarea nu trebuie inteleasa ca o toleranta fata de orice rau.


Sper sa intervina persoane mai capabile dar si ca vorbele mele va incita sa cautati raspunsuri mai bune.

V-am spus ca in afara de casatorie. Probabil ca are legatura tot cu inmultirea neamului omenesc, nu stiu precis. Dar daca Dumnezeu a ingaduit, atunci in nici un chip nu ii indeparta pe oameni de virtuti.

Ma scuzati ,dar nu inteleg aici.Cum adica "in afara de casatorie"?
Da,tocmai pentru ca in acele timpuri,lucruri care astazi sunt considerate ca fiind pacate foarte mari,pe atunci erau permise(casatoriea intre rude de sange apropiate,permisiunea unui barbat de a avea mai multe sotii-toate acestea cu scipul inmultirii neamului omenesc),a face sa ma gandesc ca erau judecati dupa legi un pic diferite de ale nostre.Gresesc?

Totusi, si acum adulterul are consecintele cele mai drastice, fiind una din conditiile (teoretic si singura!) in care este posibil divortul. Dar cred ca pr. Petru va interveni cu un raspuns competent.

Aici am ajuns ,fara sa vreau la inca un lucru pe care nu il inteleg:uciderea cu pietre.

Sa nu fiu gresit inteleasa!Categoric,adulterul e un pacat foarte mare,ale carui consecinte le platesc intregul neam, pe mai multe generatii,chiar!E aproape o sinucidere spirituala.Cu diferenta ca ,mai exista uneori sanse de salvare a pacatosului.Dar in acelasi timp,uciderea cu pietre nu o consider o solutie,in absolut nici un caz,indiferent de gravitaetea pacatului!Crima(uciderea cu pietre) nu face decat sa perpetueze violenta si setea de putere asupra celor mai slabi ca noi.Toti gresim !Ce ar insemna daca ne-am macelari cu totii?Altfel spus:cand fiul nostru greseste,ce facem?Il ucidem?Il snopim din bataie?Nu!Il mustram(fara a-l maltrata fizic) si il indrumam cu dragoste pe calea cea buna.Nu sunt o persoana culta,care sa cunoasca in amanunt istoria crestinismului.Imi cer scuze,dar nu cred ca Dumnezeu ne-a indrumat vreodata sa pedepsim pacatul cu moartea,in adevaratul sens al cuvantulii.Cred ca e o interpretare gresita a unora,care de asemenea considera vointa divina si in crimele antisemite,care au dus de atatea ori la genocide groaznice,de-a lungul timpului!Asa se procedeaza la musulmani!Pacatele sunt pedepsite cu uciderea cu pietre(adulterul) si cu taierea capuli,a mainilor si a picioarelor(furt).Asta e iadul pe pamant!Dumnezeu nu ne da dreptul sa ne judecam unii pe altii!Singurul care judeca e El!Gresesc?

Insa deja discutia s-a mutat pe diferentele intre Legea iudaica si poruncile Noului Testament. Eu cred ca aici raspunsul este general valabil pentru orice fel de dilema: Legea veche are un fel de asprime datorita scaderii foarte mari duhovnicesti a oamenilor care s-au indepartat tot mai mult de Dumnezeu. Iar despre iudei, toti Parintii remarca incapatanarea lor, nerecunostinta, tendinta de a cadea in pacat in ciuda pedepselor. Pur si simplu, din ce am inteles eu, asprimea legii vechi avea ca scop sa ii tina in frau pe iudei.
Dar sa stiti ca pana de curand, in societatea pre-moderna, adulterul conducea la o izolarea si ostracizare atat bisericeasca dar si laica. Oamenii stigmatizau aceste persoane adulterine. E chiar mai greu decat sa fii o singura data omorat cu pietre.
Iar iertarea nu trebuie inteleasa ca o toleranta fata de orice rau.


Sper sa intervina persoane mai capabile dar si ca vorbele mele va incita sa cautati raspunsuri mai bune.

Spuneti de "ostracizare bisericeasca"!De ce?Asta e o "pietruire" spirituala.Oare nu a zis Domnul Isus:"Sa arunce primul cu piatra,cine e fara de pata!"?Oare nu a asezat-o El pe Maria Magdalena in rand cu toata lumea?Inseamna ca cei care procedau asa nu urmau intocmai exemplul Mantuitorului.Mantuirea este pentru toata lumea,inclusiv pentru adulterine,nu?

inca un lucru pe care nu il inteleg:uciderea cu pietre....Bletemul lui Noe, adulterul femeii lui Avraam

Eu zic că întotdeauna trebuie să ne însuşim foarte bine Noul Testament pentru a nu ne sminti din lectura Vechiului Testament.E clar că în VT nu era vunoascută legea noua care a venit prin Iisus Hristos. În NT totul işi are rădăcina în iubire: iubeşte şi fă ce vrei pe când în VT se conduceau numai după rigoarea legii ca singur reper spre nepăcătuire.

Şi atunci erau valabile poruncile ca iubeşteţi duşmanul pt că avem mărturii în VT când din cauza bucuriei demonice pt răul unui popor acel popor era pedepsit de Dumnezeu ( în profeţia lui Iezechiel întâlnim mânia Lui Dumnezeu asupra Amoniţilor care "s-au bucurat că locaşul Meu cel sfânt a fost pângărit şi de pământul lui Israel că s-a pustiit"), însă, zic eu, pentru că Fiul Lui Dumnezeu nu venise să stârpească puterea vrăjmaşului, nu trimisese Duhul Sfânt şi puterea de a fi iertate păcatele faptele lor par atât de dure.

Cred că uneori istoria VT se repetă: de câte ori nu judecăm în gând pe cineva păcătos (nu îl omorâm cu pietre ci în cuget) chiar dacă imediat alungăm gândul, de câte ori nu avem cele mai bune simţământe faţă de cei care ne aduc la lumină urâciunea faptelor (un fel de blestem al lui Noe), de câte ori nu întâlnim bărbaţi care îşi compromit femeile pentru nu ştiu ce avantaj material etc. Toate acele fapte aparent de neconceput (omorul cu pietre, blestemul , adulterul etc) se întâmplă şi astăzi însă "la o putere" mai slabă pentru că Iisus prin Întrupare, Pătimire, Moarte, Înviere a venit cu ceva nou: iubirea, ne-a trimis nouă ajutor, Sfântul Duh, ne-a deschis o nouă viaţă, Raiul.

Şi apoi dacă ar fi să gândim după rigoarea legii vechi oare nu erau faptele lor corecte: cineva a greşit (a înmulţit răul în cazul lui Ham) trebuia deci să plătească, apoi o femeie a acceptat să facă de ruşine neamul din care făcea parte drept răsplată trebuia stârpită din popor..., însă pentru noi e greu să le înţelegem deoarece noi trăim în vremurile când Iisus este viu, după ce S-a dat pt noi morţii să o nimicească.

Eu zic că întotdeauna trebuie să ne însuşim foarte bine Noul Testament pentru a nu ne sminti din lectura Vechiului Testament.E clar că în VT nu era vunoascută legea noua care a venit prin Iisus Hristos. În NT totul işi are rădăcina în iubire: iubeşte şi fă ce vrei pe când în VT se conduceau numai după rigoarea legii ca singur reper spre nepăcătuire.

Dar oare rigoarea legii(in cazul in care se ajunge la crima) nu vine dintr-o interpretatare umana eronata?Sa inteleg ca au fost vremuri in care Dumnezeu permitea oamenilor sa ucida pentru a-i fi respectata Legea?Sau aceasta interpretare pleca de la o incapacitate a omului de atunci de a intelege Legea Domnului:Dragostea noastra fata de Dumnezeu si care se reflecta intr-un perfect echilibru in dragostea fata de aproapele nostru?Oare nu de aceea a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau?Nu pentru a ne arata in mod direct si a ne ajuta sa intelegem,noua celor orbi si surzi,ceea ce demult El ne-a invatat dar oamenii nu au fost capabili sa inteleaga singuri,fara ajutor?

Şi atunci erau valabile poruncile ca iubeşteţi duşmanul pt că avem mărturii în VT când din cauza bucuriei demonice pt răul unui popor acel popor era pedepsit de Dumnezeu ( în profeţia lui Iezechiel întâlnim mânia Lui Dumnezeu asupra Amoniţilor care "s-au bucurat că locaşul Meu cel sfânt a fost pângărit şi de pământul lui Israel că s-a pustiit"), însă, zic eu, pentru că Fiul Lui Dumnezeu nu venise să stârpească puterea vrăjmaşului, nu trimisese Duhul Sfânt şi puterea de a fi iertate păcatele faptele lor par atât de dure.

Nu doar par,ci sunt ingrozitor de dure!Ai vazut vreodata executia unei adulterine cu pietre?Sunt o multime de filmulete pe internet cu asa ceva,pentru ca mahomedanii practica asa ceva si in ziua de azi.Ce crezi ca poate face o astfel de executie?Decat sa sminteasca ingrozitor poporul unde au loc.Intr-o astfel de societate nu guverneaza dragostea fata de aproapele tau,ci ura crunta fata de el!Dumnezeu dintotdeauna ne-a aratat calea Iubirii.Insa noi nu am fost capabili sa intelegem decat cu ajutorul Domnului Isus Hristos.

Cred că uneori istoria VT se repetă: de câte ori nu judecăm în gând pe cineva păcătos (nu îl omorâm cu pietre ci în cuget) chiar dacă imediat alungăm gândul, de câte ori nu avem cele mai bune simţământe faţă de cei care ne aduc la lumină urâciunea faptelor (un fel de blestem al lui Noe), de câte ori nu întâlnim bărbaţi care îşi compromit femeile pentru nu ştiu ce avantaj material etc. Toate acele fapte aparent de neconceput (omorul cu pietre, blestemul , adulterul etc) se întâmplă şi astăzi însă "la o putere" mai slabă pentru că Iisus prin Întrupare, Pătimire, Moarte, Înviere a venit cu ceva nou: iubirea, ne-a trimis nouă ajutor, Sfântul Duh, ne-a deschis o nouă viaţă, Raiul.

Nu e acelasi lucru "pietruirea" cuiva in gand,cu uciderea efectiva a persoanei.Celui pe care il "pietruiesti"
in gand doar,ii mai oferi o sansa de salvare.Si lui si tie.El se poate cai si se poate indrepta,iar tu,ai sansa de a-ti cere iertare fata de el si fata de Dumnezeu de raul pe care i l-ai facut chiar si numai in gand.Cand ucizi pe cineva in adevaratul sens al cuvantului se produce ceva ireversibil.

Şi apoi dacă ar fi să gândim după rigoarea legii vechi oare nu erau faptele lor corecte: cineva a greşit (a înmulţit răul în cazul lui Ham) trebuia deci să plătească, apoi o femeie a acceptat să facă de ruşine neamul din care făcea parte drept răsplată trebuia stârpită din popor..., însă pentru noi e greu să le înţelegem deoarece noi trăim în vremurile când Iisus este viu, după ce S-a dat pt noi morţii să o nimicească.

Daca Dumnezeu ne-ar pedepsi pe toti dupa cum am merita,am fi majoritatea ciunti,orbi,cu capete taiate sau pietruiti pana la moarte etc.Dar daca el ,din dragoste atat de mare fata de noi,ne ofera sansa de a ne cai si a ne indrepta,de ce noi,niste pacatosi cu totii(faara exceptie) in diferite privinte,ne-am putea erija intr-un Judecator Suprem fata de alti semeni ai nostri ,lipsiti de aparare?Vezi tu,un rationament asemanator au si cei care judeca fara drept de apel,in numele religiei alti oameni,si devin extremisti in adevaratul sens al cuvantului:teroristi,mai exact.Ucid alti oameni in numele Credintei si pentru ca asa interpreteaza ei Cuvantul Domnului.Din nefericire sunt dint din ce in ce mai dese conflicte armate in lume din aceasta cauza si probabil ca subiectul asta ar merita un topic separat.

Dar oare rigoarea legii(in cazul in care se ajunge la crima) nu vine dintr-o interpretatare umana eronata?

Legea veche era ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Se credea că mai bine moare un om decât tot poporul, iar acea moarte era spre înţelepţirea poporului rămas. Chiar şi Dumnezeu a nimicit popoarele nelegiuite (o parte din Israel în pustie, întreg poporul fără Noe şi familia sa etc) deci nu e o interpretare eronată.

Nu doar par,ci sunt ingrozitor de dure!Ai vazut vreodata executia unei adulterine cu pietre?Dumnezeu dintotdeauna ne-a aratat calea Iubirii... Insa noi nu am fost capabili sa intelegem decat cu ajutorul Domnului Isus Hristos.

Nu numai iubirea ne-a învăţat Mântuitorul, dar a şi nimicit moartea, puterea răului în lume...
După orice "masacru" Dumnezeu spunea că pentru ca să mă cunoască pe Mine că eu sunt Dumnezeul lor
, deci aveau şi un scop pedagogic.
Trebuie citit VT dincolo de iubirea şi îngăduinţa păcatului, a răului care de fapt nici un NT nu este îngăduit ci doar i se mai acordă şanse de pocăinţă căci "s-a apropiat împărăţia cerurilor".

Dar ca să nu călăuzească orb pe orb, vă recomand şi eu tâlcuiri ale Sfinţilor Părinţi care le găsiţi şi pe net.

Legea veche era ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Se credea că mai bine moare un om decât tot poporul, iar acea moarte era spre înţelepţirea poporului rămas.

Dar o persoana care a savarsit adulter nu a ucis pe nimeni.Repet,e un pacat foarte mare.Dar pedeapsa mi se pare disproportionata si cred ca tine doar de o interpretare eronata.

Chiar şi Dumnezeu a nimicit popoarele nelegiuite (o parte din Israel în pustie, întreg poporul fără Noe şi familia sa etc) deci nu e o interpretare eronată.

Una e Dumnezeu,care pedepseste pacatosii si alta e ca niste pacatosi sa pedepseasca alti pacatosi!"Sa ridice piatra primul care e fara de pata!"Crezi ca Dumnezeu ar fi permis ca niste adulterini sa ucida o adulterina?Doar niste mari pacatosi pot face asa ceva,in adevaratul sens al cuvantului.Nici un om de treaba si cu frica de Dumnezeu nu ar rani un seaman de-al sau.

Nu numai iubirea ne-a învăţat Mântuitorul, dar a şi nimicit moartea, puterea răului în lume...
După orice "masacru" Dumnezeu spunea că pentru ca să mă cunoască pe Mine că eu sunt Dumnezeul lor
, deci aveau şi un scop pedagogic.
Trebuie citit VT dincolo de iubirea şi îngăduinţa păcatului, a răului care de fapt nici un NT nu este îngăduit ci doar i se mai acordă şanse de pocăinţă căci "s-a apropiat împărăţia cerurilor".

Inseamna ca suntem foarte norocosi din toate punctele de vedere,cei care traim in vremurile astea.Si celor din acele vremuri de ce nu li se acorda sansa asta?

Inseamna ca suntem foarte norocosi din toate punctele de vedere,cei care traim in vremurile astea.Si celor din acele vremuri de ce nu li se acorda sansa asta?

Pentru că nu a avut contextul de care avea nevoie, un trup curat ca al Fecioarei Maria din care să ia Trup Însuşi Dumnezeu.

Inseamna ca suntem foarte norocosi din toate punctele de vedere,cei care traim in vremurile astea.Si celor din acele vremuri de ce nu li se acorda sansa asta?

Pentru că nu a avut contextul de care avea nevoie, un trup curat ca al Fecioarei Maria din care să ia Trup Însuşi Dumnezeu.

Pai...si de aici ce sa inteleg...Ca toate femeile erau...impure?

Buna ziua!Am si eu cateva nelamuriri legate de Vechiul Testament.

1.Prima este in legatura cu blestemul lui Noe.La un moment dat,Ham(fiul mijlociu al lui Noe) isi vede tatal beat si fara haine pe el,in cortul sau.El le spune acest lucru fratilor sai.Pentru aceasta fapta,Noe il blesteama pe Canaan,nepotul sau si fiul lui Ham."Facerea",capitolul 9,versetele 21-27.Nu inteleg.Desigur ca Ham ar fi trebuit sa isi acopere tatal,deci a gresit anuntandu-si in primul rand fratii.Dar de ce Noe isi blesteama nepotul,care nu are nici o vina?Nu greseste de doua ori?O data pentru ca faptul in sine de a blestema e un pacat si a a doua oara pentru ca din neglijenta lui(el era cel care era beat si gol in cort) sufera un copil nevinovat?

2.A doua este in legatura cu Avram.La trecerea sa prin Egipt isi sfatuieste frumoasa sotie sa spuna daca este intrebata ca ii este sora.Pentru a-si salva viata,deoarece se temea ca pentru femeia lui va fi ucis.Atunci,Faraonul Egiptului,auzind de frumusetea acesteia,o ia in casa lui,iar lui Avram ii daruieste oi,vite mari etc si ii face mult bine.Era permis asa ceva?Dupa ce lege se judecau atunci oamenii?Femeia lui Avram era adulterina cu acordul sotului.Se mai puteau ei mantui?

Am sa va dau interpretetarea Sf.Ioan Gura de Aur din cartea 'Omilii la Facere'.
1. Sfantul Ioan Gura de Aur explica in multe scrieri de-ale sale ca atit in Vechiul Testament, cit si in Noul, foarte multe lucruri sunt povestite 'schematic', adica doar faptele fara amanunte. Exact acesta a fost cazul cu blestemul lui Noe. La Facere scrie ca l-a blestemat pe Canaan (care era copil) fara sa mai precizeze ca de fapt el a fost acela care a descoperit primul trupul gol al bunicului sau si care, in loc sa se rusineze, a ris de el impreuna cu tatal lui (Ham). Tot sfantul subliniaza faptul ca Ham nu era ca fratii lui, fiind un om mult mai inclinat spre pacat. Dovada sta in faptul ca Canaan a fost conceput in timpul potopului! In timp ce toata suflarea din arca era cutremurata de groaza si statea ingenuncheata in rugaciuni, Ham s-a impreunat cu sotia sa si ulterior l-au avut pe Canaan. Deci acesta isi atrasese blestemul din pintcele mamei lui, atit din cauza firii patimase a tatalui, cit si din cauza ca si el devenise un zeflemitor si lipsit de respect (rizind de goliciunea lui Noe)

2. Tot in Omilii la Facere, Sf. Ioan Gura de Aur ne spune ca oamenii care traiau in timpul Vechiului Testament (ca unii aflati inca sub blestemul mortii) erau cumplit de tematori de moarte: Moartea nu era pentru ei ceea ce este astazi pentru noi: o trecere 'de la moarte la Viata' ci moarte desavirsita si coborirea la iad. Era si normal sa fie asa si in consecinta nici Dumnezeu nu-i socoteste asta lui Avraam lasitate. Avraam s-a temut de moarte ca un om neputincios. Si lasind-o pe sotia sa lui Faraon (care de fapt nici nu s-a atins de ea) a vrut doar sa salveze viata amindoura si nu sa o trimita in adulter. Practic el a lasat totul in voia Domnului, neavind bineinteles nici Legea dupa care sa se ghideze, pentru ca Legea a fost data mult mai tirziu. Dumnezeu a avut grija, pentru ca imediat s-au abatut asupra acelei tari multe nenorociri, si chiar Dumnezeu i-a aparut in vis lui Faraon savertizandu-l sa nu se atinga de femeia lui Avraam
Trebuie sa mai stii (tot de la Sf. Ioan Gura de Aur) ca oamenii nu erau asa de spurcati atunci precum sint astazi: ca dovada ca Faraon n-a 'sarit' imediat pe Sarra.. Oamenii se impreunau atunci mult mai rar si numai in scopul de a face copii. Sexul nu era un hobby ca astazi. Insusi Noe nu s-a insurat decit la 500 de ani, si atunci pentru ca Dumnezeu i-a spus ca din el trebuie sa se nasca neamuri multe...

Ajung la aceeasi concluzie de mai sus:din lipsa de modele si din necunoasterea multor lucruri,oamenii erau judecati altfel.

Nu, nu poate fi vorba despre asta. Oamenii erau mai aproape de Dumnezeu, iar glasul constiintei se auzea foarte clar.

Pot sa va intreb de ce spuneti acest lucru?Eu ma gandeam ca erau judecati dupa legi diferite pentru ca in acele vremuri aveau voie sa se casatoreasca rude foarte apropiate intre ele ,lucru care in ziua de astazi e interzis.

Si pe vremea aceea existau interdictii legate de impreunare dar nu aceleasi care sunt in ziua de astazi. Dumnezeu interzisese fiilor lui Dumnezeu (adica urmasilor lui Set, intrucit Abel nu a avut copii) sa se impreuneze cu fiii oamenilor (adica cu urmasii lui Cain ucigasul). In schimb nu era pusa nici o interdictie in legatura cu impreunarea dintre frati si rude foarte apropiate (la inceput nici n-ar fi avut cum fiind toti nascuti din Adam si Eva!), fiecare casatorindu-se si avind copii cu sora lui, verisoara lui, etc. Singura interdictie in afara de cea dintre urmasii lui Cain si Set (a carei nerespectare ducea ca si astazi la nasterea de monstrii) era aceea dintre parinti si copii. Aceasta n-a fost permisa niciodata, si nici ca tatal si fiul sa aiba aceeasi ibovnica (fiul sa spurce patul tatalui). (Poate ca stiti ca la vechii evrei era permis ca barbatul sa aiba mai multe sotii si/sau concubine intrucit era necesara inmultirea neamului omenesc)
Bineinteles ca erau judecati altfel pentru ca lumea era sub blestem si nu se pogorise Harul. Dar pe vremea aia oamenii erau pedepsiti de Dumnezeu pe loc si pentru motive mult mai putin grave decit astazi. Ex: un soldat a fost secerat pe loc din cauza ca a incercat sa indrepte Chivotul Legii care era gata sa cada de pe catir si numai marele preot avea voie sa se atinga de Chivot! Asa ca sa nu va imaginati ca atunci era mai usor...
Va recomand cu caldura Omiliile la Facere, mai ales volumul II