Sfintii Parinti spun ca in cele trei ispitiri au fost rezumate toate patimile posibile: lacomia pantecelui, iubirea de arginti si slava desarta. In acestea sta izvorul tuturor pacatelor. Diavolul le foloseste ca pe arme, iar Iisus ne-a indicat singurul mijloc de aparare: "postul si rugaciunea". Cand mai tarziu ucenicii au venit la El dupa ajutor, le arata ca si credinta isi are intarirea in "post si rugaciune". Asadar, asceza este nucleul vietii duhovnicesti: acest fapt trebuia relevat si revelat - de aceea aflam aici o dubla incercare - atat din partea Duhului prin "ducerea in pustie", cat si din partea satanei prin ispitirea propriu-zisa. Dar nu ca conlucrare a Binelui si a Raului, ci ca un plan dumnezeiesc in care satan si-a jucat doar rolul sau firesc (si in plina ignoranta: nu stia ca Iisus este Dumnezeu!).Vă rog să mă ajutaţi să înţeleg corect versetul din Lc. 4,5 şi Lc. 4,13 referitor la ispitirea Mântuitorului din pustia Carantaniei.
Primul verset spune aşa: "Şi sundu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii." Nu înţeleg cum a putut diavolul să-l ispitească, în sensul că "L-a suit", "I-a arătat împărăţiile lumii"??? Cui? Celui ce a creat toate şi le ştie pe toate? Se înţelege cumva că a ispitit doar partea omenească din El?
Diavolul avea sa-L ispiteasca nu o data: in Gradina Ghetsimani, bunaoara. Sau, cand ii zice lui Petru, inapoia mea, satano.Iar din ultimul verset nu mi-i clar în ce sens se spune că "...s-a îndepărtat de El până la o vreme"?
Sper că vă este clar care este nedumerirea mea.
Dar nu ca conlucrare a Binelui si a Raului, ci ca un plan dumnezeiesc in care satan si-a jucat doar rolul sau firesc (si in plina ignoranta: nu stia ca Iisus este Dumnezeu!).
Luca 4, 41Ioan Cr., are dreptate, dar aş vrea să adaug şi să concretizez următoarele:
1. Satana / diavolul poate cel mult presupunea că Iisus este ceva mai mult decât un om obişnuit sau poate chiar Dumnezeu întrupat, dar voia cu orice preţ să "probeze" asta, pt că acesta era lucrul pe care dracul şi-l dorea cel mai puţin.
Staţi puţin, că pentru evrei şi mentalitatea de atunci (inclusiv a diavolilor), "Hristos" şi chiar "Fiul lui Dumnezeu" (care nu se preciza nici în scris şi nici oral dacă este sau nu cu majusculă - !) nu însemna obligatoriu Dumnezeu după fiinţă. Asta noi ştim acum, dar acest lucru nu era de la sine înţeles pt ei. Ba chiar foarte neînţeles.Luca 4, 41: Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul.
Matei 8, 29: Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Marcu 5, 6-9: Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
Se pare ca ingerii cazuti stiau ca Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu.
Exact. Daca stam sa ne gandim, numai Invierea a pus capat oricarui dubiu. Cineva chiar spunea ca daca diavolul ar fi stiut ca Iisus este Dumnezeu ar fi amanat cat mai mult Rastignirea Lui: caci prin moarte a fost calcata moartea, deci si cel care detine puterea ei, diavolul. De fapt, moartea datatoare de Viata a si fost scopul venirii lui Dumnezeu printre oameni, al Intruparii. Intruparea a fost tainica si tainuita. Toata copilaria a fost si ea tinuta in taina. Toate minunile savarsite, si ele tainuite. In general, orice teofanie inainte de plinirea vremii a fost cu grija evitata (amintiti-va cum fugea Iisus, la inceput, de prigonitori). Singurul moment in care s-a lasat prins, a fost cel "oficial", la persecutia Lui publica, si cu capul de acuzatie "potrivit" (cu planul dumnezeiesc): cand a fost condamnat pentru ceea ce era cu adevarat - Dumnezeu.Staţi puţin, că pentru evrei şi mentalitatea de atunci (inclusiv a diavolilor), "Hristos" şi chiar "Fiul lui Dumnezeu" (care nu se preciza nici în scris şi nici oral dacă este sau nu cu majusculă - !) nu însemna obligatoriu Dumnezeu după fiinţă. Asta noi ştim acum, dar acest lucru nu era de la sine înţeles pt ei. Ba chiar foarte neînţeles.
Dar nu stim care era "mentalitatea diavolilor". De unde stiti ? Din citatele anterioare rezulta ca diavolii, stiau cel putin ca este "Fiul lui Dumnezeu"! Pe de alta parte, Ioan Cr, ce spuneti e valabil (despre dubiu) daca vorbim de oameni. Intruparea a fost "tainica si tainuita" pentru oameni. Diavolii, care sunt si ei duhuri, sunt la curent cu intruparea, (poate nu cu tot planul mortii si invierii) pentru ca aceasta se petrece, este initiata, in lumea duhovniceasca. Ei sunt deci martori ai intruparii, nu doar ca locuitori ai pamantului ci si ai "cerului". Ei VAD cu ochii lor ca "precum in cer asa si pe pamant". Simplul fapt ca Il numesc "fiul lui Dumnezeu cel Preainalt" (nu trebuie majuscula ca sa ne dam seama despre Cine vorbesc, nu?) - inseamna ca Ii recunosc aceasta calitate. Poate ca nu ii recunosc calitatea de Dumnezeu deplin - motiv pentru care Il si ispitesc (un Dumnezeu "partial" este poate posibil de tentat, cel deplin cu siguranta NU).Exact. Daca stam sa ne gandim, numai Invierea a pus capat oricarui dubiu. Cineva chiar spunea ca daca diavolul ar fi stiut ca Iisus este Dumnezeu ar fi amanat cat mai mult Rastignirea Lui: caci prin moarte a fost calcata moartea, deci si cel care detine puterea ei, diavolul. De fapt, moartea datatoare de Viata a si fost scopul venirii lui Dumnezeu printre oameni, al Intruparii. Intruparea a fost tainica si tainuita. Toata copilaria a fost si ea tinuta in taina. Toate minunile savarsite, si ele tainuite. In general, orice teofanie inainte de plinirea vremii a fost cu grija evitata (amintiti-va cum fugea Iisus, la inceput, de prigonitori). Singurul moment in care s-a lasat prins, a fost cel "oficial", la persecutia Lui publica, si cu capul de acuzatie "potrivit" (cu planul dumnezeiesc): cand a fost condamnat pentru ceea ce era cu adevarat - Dumnezeu.Staţi puţin, că pentru evrei şi mentalitatea de atunci (inclusiv a diavolilor), "Hristos" şi chiar "Fiul lui Dumnezeu" (care nu se preciza nici în scris şi nici oral dacă este sau nu cu majusculă - !) nu însemna obligatoriu Dumnezeu după fiinţă. Asta noi ştim acum, dar acest lucru nu era de la sine înţeles pt ei. Ba chiar foarte neînţeles.
.dar au "vazut" [diavolii] mai mult decat oamenii, si anume ceea ce se petrecea in lumea duhurilor, din care fac parte.
Păi cred că şi el, înger bun la început a căzut "prin omisiune": a omis că Dumnezeu este creatorul şi Atotştiutorul, din mândrie a vrut mai mult decât poziţia de creatură. Şi eu cred că ceea ce oferă diavolul este "adevăr": aleargă după averi ca să devi stăpân (aşa este), fugi la bar ca să îţi îneci amarul în băutură (aşa e omul uită de necaz), avortează ca să nu suferi şi tu şi copilul de lipsuri (aşa este) etc, dar otrava care se ascunde, "minciuna"nu este percepută , poate nici el, diavolul, înger bun la început nu a perceput-o iniţial şi anume consecinţa pe termen lung a faptei: boli nervoase (băutura), întunecarea minţii la a vedea frumuseţe lumii din jur şi la a trăi în comuniune prin lăcomia de averi, posibile complicaţii şi omorîrea unui om în cazul femeii etc.[diavolul ]Nu poate s-o [pe Eva] "smechereasca", nu poate sa-i promita ceva care doar pe omul cazut il va ispiti (de pilda stapanirea lumii). Ii va spune deci adevarul. ("Veti deveni stiutori"). ... Daca e minciuna este doar prin omisiune.
Inainte de a va infuria, va rog frumos sa ganditi ce zic eu aici
Mă iertaţi, dar nu asta am intenţionat. Explicaţi vă rog, ce nu aţi înţeles.La ce sa raspund? Daca semanati confuzie ...
Da este o lume spirituală, dar separată prin modul antitetic de a exista (lumină - intuneric, spaimă, groază - linişte, pace, armonie etc), poate dvstră aveţi o viziune mai corectă, vă rog atunci detaliaţi.Dar DOUA lumi ale duhurilor (bune si rele) - e inventie.
Pai, despre asta si este vorba! Sf. Pavel scrie lui Timotei ca "mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup...". Aceasta "dreapta credinta" este "mare taina". Dracii cred si se cutremura, dar nu au "dreapta credinta", ca nu ar mai fi draci. Nici iudeii, care nici pana azi nu cred ca Dumnezeu se poate face om. Ingerii buni, poate, stiau (la Bunavestire, Arhanghelul Gavriil...), dar ce "amestec exista intre lumina si intuneric"? Diavolul NU ARE ACCES LA CER, caci nimic intinat nu poate avea trecere in Imparatia lui Dumnezeu. Cel mult putea sa intuiasca ca este Hristos, pe care Il asteptau toti iudeii, dar nu si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Altfel nu Il ispitea, aveti perfecta dreptate. Si nici nu se mai grabea sa-L ucida.Poate ca nu ii recunosc calitatea de Dumnezeu deplin - motiv pentru care Il si ispitesc (un Dumnezeu "partial" este poate posibil de tentat, cel deplin cu siguranta NU).
Copilaria MICA a fost poate tainuita, dar in Luca se spune ca, pe cand predica in templu (cred ca la varsta de 12 ani) toti se minunau de intelepciunea Lui. Era o fapta facuta IN PUBLIC. Deci, cel putin de la acea varsta nu a mai fost tainuita.
Nu toate minunile au fost tainuite, dar asta a fost atitudinea lui Hristos fata de ele de cele mai multe ori. Deci o tendinta precisa, nu cred ca intamplatoare (in planul lui Dumnezeu toate se fac cu talc). In schimb, Il aflam cum ii transmite lui Ioan Botezatorul despre ce minuni El face, si o face cu bucurie. Faceti o mica statistica, daca vreti.Multe din minuni au fost facute, iar, in public. Cum credeti ca erau tainuite? Samariteanca se duce la ai sai (mai multi, un trib) si le spune ca "Omul acesta" a facut multe minuni si i-a spus toata istoria ei....etc. De ce credeti ca au fost tainuite?
A fost condamnat pentru blasfemie, aveti dreptate. Dar aceasta a fost o acuzatie pe care Hristos o respinge hotarat. Si ucenicii la fel. Important e ca verdictul a surprins esenta cazului, fie si in mod negativ: ca Hristos Isi "aroga" dumnezeirea deplina. Si atunci S-a lasat prins. Nu cand Il socoteau Proroc sau Rege.A fost condamnat nu pentru ca era Dumnezeu ci pentru ca "se facea pe Sine" Dumnezeu (isi aroga aceasta calitate). Altfel spus, a fost condamnat ca OM. Calitatea de Dumnezeu Ii este recunoscuta (progresiv) dupa inviere. Pana atunci, chiar si pe cruce, tocmai ca El trece drept un impostor.
Atunci mutati-o si pe cea de deasupra.
Ati revenit la celalalt topic de fapt. O sa va raspund dincolo.Ca sa revin la topic: Mi-e imposibil sa-mi imaginez un diavol credincios; daca ar fi s-ar mantui, nu ?
Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori