În Cer, bărbatul şi femeia nu se mai căsătoresc. Sunt ca îngerii. Poae că aşa vrea Dumnezeu să facă oamenii şi pe pământ.Şi până la urmă există ori nu un asemenea text în Noul Testament? Personal nu văd nicio legătură cu monahismul în Rugăciunea Domnească, iar din 1 Cor.7 nu reiese defel că apostolul Pavel ar fi fost călugăr. Dimpotrivă: departe de a fi un călugăr claustrat într-o chilie, s-a implicat activ în viaţa socială a comunităţilor creştine pe o mare întindere geografică...
Dacă ar fi vrut aşa, cu siguranţă nu întemeia instituţia căsătoriei.În Cer, bărbatul şi femeia nu se mai căsătoresc. Sunt ca îngerii. Poae că aşa vrea Dumnezeu să facă oamenii şi pe pământ.
Tot Noul şi Vechiul Testament vorbeşte despre monahism adică despre unirea sufletului cu Dumnezeu în rugăciune, căci asta înseamnă monah (singur trupeşte, dar sufleteşte cu Hristos şi prin Hristos cu toţi şi toate).Şi până la urmă există ori nu un asemenea text în Noul Testament?
Nu credeţi că e un răspuns cam evaziv? VT e clar că nu vorbeşte, căci în perioada veterotestamentală nu existau călugări. Eu am întrebat de Noul. Puteţi indica măcar un singur verset?Tot Noul şi Vechiul Testament vorbeşte despre monahism
Unirea sufletului cu Dumnezeu în rugăciune nu e refuzată celorlalţi creştini. Altfel, sfatul sf. ap. Pavel către comunitatea din Tesalonic (unde nu erau călugări) ar fi fără sens: "Rugaţi-vă neîncetat." (1 Tes.5,17)adică despre unirea sufletului cu Dumnezeu în rugăciune, căci asta înseamnă monah (singur trupeşte, dar sufleteşte cu Hristos şi prin Hristos cu toţi şi toate).
Să înţeleg că-mi trântiţi uşa-n nas? Dacă deranjez, pot să plec, asta însă nu rezolvă problema...Dumneata nu eşti nou, deci trebuia să ştiţi că aveţi sub-forumul inter-confesional, inter-religios, prima pagină, puţin mai jos pentru "a ne arăta" paiul din ochi. Aici vor discuta doar cei ortodocşi sau care au/vor să aibă viziuni orto. Mulţumesc!
De are cineva urechi de auzit să udă (Marcu 7, 16)Puteţi indica măcar un singur verset?
Nu e, dar monahii chiar fac lucru ăsta, pe când cei din lume mimează şi doar puţini reuşesc aceasta.Unirea sufletului cu Dumnezeu în rugăciune nu e refuzată celorlalţi creştini.
Am înţeles. Nu puteţi indica nici măcar unul.De are cineva urechi de auzit să udă (Marcu 7, 16)
Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi (Marcu 8, 18)
Orice verset ţi-aş aduce tu mă vei contrazice, aşa-i!? De aceea e mai bine să judeci după biblie la inter-...
Eu nu pot şti dacă mimează ori ba, Dumnezeu ştie; cert e că poţi fi creştin bun şi dacă nu te călugăreşti.Nu e, dar monahii chiar fac lucru ăsta, pe când cei din lume mimează şi doar puţini reuşesc aceasta.
Mulţumesc, însă în acea sumară descriere (de şase pagini) nu am găsit trimiteri nou testamentale pentru instituirea călugăriei. Sunt doar vreo 2-3 texte referitoare la celibat, celibat ce-l poate experimenta şi un om obişnuit fără a deveni călugăr. Să fiu bine înţeles: nu am nimic cu această "instituţie bisericească" (cum bine zice autorul la punctul 2), doar că nu-i pot găsi instituirea ori poruncirea în Noul Testament. Atâta tot.D-le undecimus, citiţi această sumară descriere a monahismului de Arhimandritul Gheorgheos, în pdf, poate vă foloseşte.
viewtopic.php?f=13&t=2086&p=29423#p29423
Nu a fost călugăr a fost apostol (misionar) . În acest capitol se găseşte temei scripturistic ptr. urmarea sfatului fecioriei (curăţiei), pentru sărăcie (nedorind nimic pământesc/lumesc) şi ascultare faţă de Dumnezeu cred că nu mai e nevoie să fac trimiteri, Iisus vorbeşte despre ele în multe feluri pt toţi şi toate.din 1 Cor.7 nu reiese defel că apostolul Pavel ar fi fost călugăr.
De acord!În acest caz, ne putem pune de acord că Scriptura recomandă tuturor creştinilor curăţie
Dle undecimus, una este curăţia celor căsătoriţi şi alta fecioria celor necăsătoriţi care este mai mult decât curăţia. Apoi celibatar poţi să fi, dar nu şi fecior. Celibatar poţi să fi dar avar. Celibatar poţi să fi dar nesupus nimănui. Aspectul fecioriei ( al celor fameni)a fos atins de Mântuitorul şi în evanghelie şi de Apostolul Pavel. Chiar şi ei aşa au fost şi aproape toţi apostolii.În acest caz, ne putem pune de acord că Scriptura recomandă tuturor creştinilor curăţie, modestie şi abstinenţă. Mai rămâne problema celibatului, însă şi în această privinţă există creştini necăsătoriţi care nu sunt neapărat călugări.
Noi ne-am pus de acord asupra curăţiei sufleteşti, căci aspectul fecioriei e clar căci este diferit la monahi şi la mirenii căsătoriţi.Dle undecimus, una este curăţia celor căsătoriţi şi alta fecioria celor necăsătoriţi care este mai mult decât curăţia.
Nu ştiu de unde extrageţi această scară de valori, căci în Scriptură eu nu am găsit... De exemplu, apostolul Ioan nu este mai sfânt decât apostolul Petru de care ştim că era căsătorit.Dle undecimus, una este curăţia celor căsătoriţi şi alta fecioria celor necăsătoriţi care este mai mult decât curăţia.
De acord cu asta, însă acestea sunt valabile şi în dreptul călugărilor; cum ziceam mai sus, nimeni nu e scutit de ispită şi chiar păcat dacă i se dă curs ispitei.Apoi celibatar poţi să fi, dar nu şi fecior. Celibatar poţi să fi dar avar. Celibatar poţi să fi dar nesupus nimănui.
Probabil vă referiţi la pasajul din Matei 19,10-12. Ei bine, acolo lucrurile sunt puţin mai nuanţate... Evident ucenicii judecau că firea omenească fiind aşa cum era, şi fiind atât de multe împrejurări în care soţul şi soţia se găsesc în incompatibilitate, n-ar fi mai bine să se evite cu totul viaţa de căsătorie? Fără îndoială, standardul pe care îl proclama Hristos părea la început prea înalt chiar şi pentru ucenici, aşa cum pare uneori creştinilor de astăzi. Ceea ce uitau ucenicii, şi ceea ce creştinii de azi sunt înclinaţi să uite, este că Hristos oferă o altă soluţie pentru fericirea vieţii de căsătorie. Potrivit cu formula lui Hristos, acolo unde dispoziţiile şi individualitatea nu se potrivesc, soluţia este să se schimbe dispoziţiile, inimile şi vieţile (Romani 12,2), nu partenerii de căsătorie. Principiile pe temeiul cărora poate avea loc această transformare sunt clar arătate în Predica de pe Munte (Matei 5,38-48; 6,14.15). Dacă principiile acestea sunt aplicate la situaţii de căsătorie dificile, vor face aceleaşi minuni ca atunci când sunt aplicate la alte relaţii sociale. Nu există problemă de căsătorie care nu poate fi rezolvată spre satisfacţia atât a bărbatului, cât şi a soţiei dacă amândoi sunt dispuşi să urmeze principiile trasate de Hristos în Predica de pe Munte. Şi acolo unde unul este dispus să facă aşa chiar dacă celălalt s-ar putea să nu fie, este adesea posibil să se ajungă la o remarcabilă măsură de pace conjugală; şi de multe ori rezultatul final va fi câştigarea celui lipsit de bunăvoinţă. O astfel de răsplată este vrednică de răbdarea şi jertfirea de sine pe care le cere.Aspectul fecioriei ( al celor fameni)a fos atins de Mântuitorul şi în evanghelie
Foarte posibil, dar aveţi vă rog înţelegere pentru mine... eu sunt cu "Sola Scriptura", iar în Scriptură nu găsim acest termen.Apoi dvs se pare că nu înţelegeţi termenul de monah sau călugăr şi faceţi confuzie.
Eu cred că ne recomandă să facem ce vrem.În acest caz, ne putem pune de acord că Scriptura recomandă tuturor creştinilor curăţie, modestie şi abstinenţă. Mai rămâne problema celibatului, însă şi în această privinţă există creştini necăsătoriţi care nu sunt neapărat călugări.
Am scris că recomandarea se adresează creştinilor, celor ce doresc să fie adevăraţi creştini. Cei ce nu doresc, desigur pot face ce vor, respectiv să trăiască în păcat. Fiecare om beneficiază de liberul arbitru.Eu cred că ne recomandă să facem ce vrem.
Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori