Facere: vina lui Cain

[Doriana]

Un Dumnezeu intr-adevar bun l-ar fi inviat pe abel, i-ar fi zis lui cain "ai grija".

Cu tot respectul, aceasta este gandirea dvs, nu a unui Dumnezeu bun. Sunteti sigur ca sunteti un om absolut bun, care stie intotdeauna ce e mai bine si, automat, este mai bun decat Dumnezeu? Sunteti sigur ca aveti o viziune asupra lucrurilor mai clara si mai inalta ca a lui Dumnezeu, care a gresit?
Dumnezeul cel bun a decis ca e mai bine ca Abel sa ramana mort, dar langa Dumnezeu, iar Cain sa suporte consecintele faptelor lui pana i se va face scarba de raul pe care l-a facut si nu-l va mai propaga. Moartea nu este intotdeauna ceva rau si iertarea nu este intotdeauna ceva bun. Asa gandeste numai omul care ar dori sa pacatuiasca la nesfarsit fara consecinte.

Desigur, eu sunt constient ca vorbesc degeba pe aici: in mintea voastra Dumnezeu nu greseste si are dreptate intodeauna.

Dar in mintea dvs cum e? Despre care dumnezeu vorbim? Prin definitie, Dumnezeu este bun, perfect, atotstiutor, deci nu greseste. Sunteti sigur ca nu vorbim despre lucruri diferite? E bine sa stabilim din start daca discutam despre Dumnezeul adevarat sau despre unul creat de mintea dvs. Iar despre Dumnezeul adevarat poti discuta in masura in care Il cunosti. Din auzite nu prea poti discuta, nici atat sa dai sfaturi. De aceea se spunea mai sus ca nu oricine poate vorbi de Dumnezeu.
Preotii pot vorbi de chimie, biologie, etc; dar, daca nu au o calificare in domeniu, nu pot avea pretentia ca nu se pot insela. la fel si dvs. Puteti vorbi de Dumnezeu, nu e interzis; dar sa va amintiti intotdeauna ca vorbiti despre ceva ce nu cunoasteti.

[nemessis]

Iar despre Dumnezeul adevarat poti discuta in masura in care Il cunosti. Din auzite nu prea poti discuta, nici atat sa dai sfaturi.

Intr-adevar. Care dintre noi il cunoaste personal pe Dumnezeu? Absolut fiecare persoana pe care cunosc eu, a auzit de Dumnezeu de altundeva, de obicei in copilarie. Apoi in diferite situatii au atribuit niste evenimente sau niste simtiri ca sunt de la Dumnezeu. De unde stii tu, ca ceea ce simti este de la Dumnezeu? Macar te-ai analizat macar o secunda?
Parerea mea deocamdata ramane acelasi, pana mi se demonstreaza ca gresesc. Am crezut in Dumnezeu cand eram copil, a fost o perioada. Nu am vazut absolut nici un motiv sa mai cred, fiindca ceea ce sustinea preotul cumva nu era in concordanta cu realitatea. Apoi din curiozitate am citit biblia, macar sa stiu despre ce e vorba. E o carte oribila, mai ales vechiul testament. Noul testament e acceptabil, dar premisa si ideea de baza e la fel de oribila ca macelurile lui Iosua. Totusi, Iisus are niste sfaturi bune, dar e naiv din cale-afara.
Deci parerea mea a fost formata dupa ce am citit biblia, dupa ce am vorbit cu niste preoti, dupa ce am rasfoit cateva carti.
As fi multumit daca cineva ar putea sa-mi raspunda la intrebarile pe care le am, am foarte multe.

Dar in mintea dvs cum e? Despre care dumnezeu vorbim? Prin definitie, Dumnezeu este bun, perfect, atotstiutor, deci nu greseste.

Facerea 6:7
Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut".
Asti ti se pare tie ca e rostit de cineva care e perfect, bun, atotstiutor, nu greseste? asta e un singur exemplu. Vreti exemple din creatia lui? greseli in anatomie?

In concluzie: un om normal din ziua de azi este mult superior lui Dumnezeu din punct de vedere moral, unii sunt chiar mai buni, sunt mai creativi. Inclusiv voi.
Pacat ca nu vedeti asta.

[Doriana]

In concluzie: un om normal din ziua de azi este mult superior lui Dumnezeu din punct de vedere moral, unii sunt chiar mai buni, sunt mai creativi. Inclusiv voi.
Pacat ca nu vedeti asta.

Imi cer iertare, dar nu inteleg. Vorbim despre Dumnezeul care ne-a creat? Pai daca Dumnezeu a creat atat de multe fiinte bune si superioare, inclusiv pe mine, cum poate El sa-mi fie inferior? Eu nu sunt in stare sa creez asa ceva, nici macar sa le desenez.

Intr-adevar. Care dintre noi il cunoaste personal pe Dumnezeu? Absolut fiecare persoana pe care cunosc eu, a auzit de Dumnezeu de altundeva, de obicei in copilarie. Apoi in diferite situatii au atribuit niste evenimente sau niste simtiri ca sunt de la Dumnezeu. De unde stii tu, ca ceea ce simti este de la Dumnezeu?.

Fiecare se cunoaste pe sine insusi cel mai bine. Sunt destui oameni care il cunosc pe Dumnezeu, dar tu nu vei accepta asta, cel putin deocamdata.
Iar daca e vorba sa ne indoim, de unde stii ca cea care iti dadea sa mananci cu lingurita era mama ta? Sau ca cel care juca fotbal cu tine ere fratele tau? Nu cumva ai crezut pe altii cand ti-au spus si apoi le-ai atribuit niste sentimente?
Cunoasterea se face prin relationare. Relationand cu cineva ajungi sa il cunosti. Simplu. iar relatie inseamna apropiere, comunicare, actionare impreuna.

[Doriana]

Facerea 6:7
Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut".
Asti ti se pare tie ca e rostit de cineva care e perfect, bun, atotstiutor, nu greseste? asta e un singur exemplu. Vreti exemple din creatia lui? greseli in anatomie?

In concluzie: un om normal din ziua de azi este mult superior lui Dumnezeu din punct de vedere moral, unii sunt chiar mai buni, sunt mai creativi. Inclusiv voi.
Pacat ca nu vedeti asta.

P.S. Daca Dumnezeu nu e moral inseamna ca criteriile umane de clasificare a moralitatii sunt proaste. Dumnezeu insa ramane bun si tot ce face El este bun.

[daniel tuduran]

Intr-adevar. Care dintre noi il cunoaste personal pe Dumnezeu? Absolut fiecare persoana pe care cunosc eu, a auzit de Dumnezeu de altundeva, de obicei in copilarie. Apoi in diferite situatii au atribuit niste evenimente sau niste simtiri ca sunt de la Dumnezeu. De unde stii tu, ca ceea ce simti este de la Dumnezeu? Macar te-ai analizat macar o secunda?
Parerea mea deocamdata ramane acelasi, pana mi se demonstreaza ca gresesc. Am crezut in Dumnezeu cand eram copil, a fost o perioada. Nu am vazut absolut nici un motiv sa mai cred, fiindca ceea ce sustinea preotul cumva nu era in concordanta cu realitatea. Apoi din curiozitate am citit biblia, macar sa stiu despre ce e vorba. E o carte oribila, mai ales vechiul testament. Noul testament e acceptabil, dar premisa si ideea de baza e la fel de oribila ca macelurile lui Iosua. Totusi, Iisus are niste sfaturi bune, dar e naiv din cale-afara.
Deci parerea mea a fost formata dupa ce am citit biblia, dupa ce am vorbit cu niste preoti, dupa ce am rasfoit cateva carti.

Eu am trecut printr-o experienta aproape similara cu dv. Cand am fost mic am fost credincios pana la vreo 7 ani dar apoi treptat mi-am pierdut credinta poate si din cauza ca multe din intrebarile mele nu primeau un raspuns satifacator.Singura deosebire intre mine si dv este ca nu am avut o credinta impusa in Dumnezeu ci una naturala,firesca pe care orice copil nascut o are. Am trait pana la 25-27 de ani fara credinta in Dumnezeu dar in mod neasteptat lucrurile au luat o alta intorsatura,am devenit credincios.

As fi multumit daca cineva ar putea sa-mi raspunda la intrebarile pe care le am, am foarte multe.

Nimeni in afara de dv personal si de Dumnezeu nu va poate raspunde.Orice explicatii venite din alta parte le puteti demonta usor.Singurele explicatii valide pt dv sunt cele care vin din interiorul dv.
Daca duhul nu se rascoleste prin "maruntaiele" dv inseamna ca nu putem decat sa va lasam in grija lui Dumnezeu si eventual sa ne rugam pt dv.

[Ioan Cr]

Bravo Doriana, bravo Daniel. Primul dusman, dar si cel mai bun aleat al credintei este propria noastra constiinta.

[Administrator3]

AVERTISMENT
Ne abatem de la subiect. Daca sunt intrebari, altele decat cele legate de discutia de fata, deschideti un topic nou.

@ nemessis, in special; @ toata lumea, in general
1. Pentru un ateu, citati cam mult din Biblie.
2. Discutiile cu dumneavoastra despre Dumnezeu (asa cum il inteleg crestinii, indiferent de confesiune) sunt inutile. Atributul de ateu presupune neacceptarea existentei Acestuia.
3. Iata un "moment Kodak": ortodocsii se lupta umar la umar.
4. Consider ca intrebarea Florinei nu poate capata raspuns din partea cuiva care nu crede (in sensul de credinta in divinitate).

Cu toata bunatatea, va recomand sa nu mai postati la acest topic. Daca doriti dezvoltarea discutiei despre divinitate, deschideti un topic nou.

[nemessis]

1. Pentru un ateu, citati cam mult din Biblie.

dupa cum am zis, stiu mai bine ce e acolo, decat majoritatea crestinilor

2. Discutiile cu dumneavoastra despre Dumnezeu (asa cum il inteleg crestinii, indiferent de confesiune) sunt inutile. Atributul de ateu presupune neacceptarea existentei Acestuia.

Intr-adevar. Totusi, sunt nevoit sa accept ca exist un concept al lui Dumnezeu. Acest concept mi-a fost turnat pe gat toata viata. La fel o sa se faca si cu copilul respectiv, la fel s-a facut si voua: sunteti ortodocsi fiindca sunteti in romania. In sudan sau iran ati fi fost musulmani.

3. Iata un "moment Kodak": ortodocsii se lupta umar la umar.

Intr-o tara in care peste 90 la suta sunt credinciosi(si faptul ca sunt intr-un grup de ortodocsi fanatici)...nu este nevoie de nici o lupta. Ma simt destul de singur oricum.

4. Consider ca intrebarea Florinei nu poate capata raspuns din partea cuiva care nu crede (in sensul de credinta in divinitate).

Eu pot sa zic punctul meu de vedere: ma identific cu copilul respectiv. La fel a fost si cu mine. Orice intrebare de-a mea a fost retezata dur, mi-au zis ce am voie sa gandesc. Ca nu am voie sa intreb, trebuie sa iau asa cum se spune. Cine sunt eu sa contrazic popa. Din pacate nu vorbim aici de educatie, de incurajarea copilului, ci de indoctrinare: ce sa-i spunem ca sa nu mai intrebe.
Chiar si intrebarea a fost pus in acest sens. Nu-i asa?

[IOACHIM]

omule nebun..... esti off-topic! La nemessis ateul ma refeream!

[Florina]

Eu pot sa zic punctul meu de vedere: ma identific cu copilul respectiv. La fel a fost si cu mine. Orice intrebare de-a mea a fost retezata dur, mi-au zis ce am voie sa gandesc. Ca nu am voie sa intreb, trebuie sa iau asa cum se spune. Cine sunt eu sa contrazic popa. Din pacate nu vorbim aici de educatie, de incurajarea copilului, ci de indoctrinare: ce sa-i spunem ca sa nu mai intrebe.
Chiar si intrebarea a fost pus in acest sens. Nu-i asa?

Va dezamagesc, domnule Nemessis. Nu i-am retezat copilului intrebarea, nu l-am certat, ci dimpotriva i-am dat calificativ maxim (FB) pentru problematica pusa. Articolul a fost initiat de mine tocmai pentru a arata maturitatea UNEI INTREBARI si am vrut sa dezbatem aici sensul din Sfanta Scriptura. De unde ati tras concluzia ca am certat copilul?