Luca 24,30: klasis tou artou sau koinonia?

[dumio]

In Noul Testament intalnim doi termeni care ar caracteriza Taina Euharistiei: klasis tou artou (frangerea painii) si koinonia (comuniune/impartasire), ambii fiind gasiti la Fapt. 2, 42. Totusi, potrivit succesiunii termenilor din acest text, liturgistii si dogmatistii fac diferentiere intre klasis tou artou si koinonia. In textul din Fapte, dupa invatatura apostolilor, urmeaza koinonia, apoi klasis tou artou, iar la urma rugaciunea. De aici intelegem succesiunea elementelor in liturghie: Liturghia Cuvantului sau a catehumenilor (invatatura apostolilor), koinonia (liturghia euharistica), klasis tou artou (agapa), toate fiind caracterizate si sfarsite de rugaciune sau binecuvantare. In textul de la Luca 24,30 se vorbeste despre frangerea painii (klasis tou artou), dar intalnim elemente care caracterizeaza si liturghia (binecuvantare, multumire, frangere si impartire). Unii sustin ca aici e vorba chiar de Euharistie, altii numai de agapa. Totusi, de ce aduc in discutie acest text? Pentru ca se foloseste termenul "artos" (paine) si nu azima (azymon), fiind argumente pentru folosirea painii dospite ca element euharistic. Daca ne raportam la traditia iudaica, stim bine ca atunci evreii se aflau in perioada Pascala, si incepand de vineri seara, ziua rastignirii lui Hristos, se incepea consumul de azima timp de o saptamana. Cum apostolii si ceilalti ucenici si credinciosi ai lui Hristos nu s-au desprins de traditia iudaica, decat dupa adeverirea invierii lui Hristos, si aceasta treptat, conchidem faptul ca cei doi ucenici: Luca si Cleopa in dum spre Emaus s-au supus aceleiasi traditii si au consumat in aceasta perioada azima. Se pune intebarea: la masa ce a binecuvantat Hristos: azima sau artos? Daca azima, atunci a folosit ca element euharistic azima (daca e vorba de Euharistie si nu de simpla agapa)? Astept comentarii si lamuriri!