Despre post (Matei 5, 16-18)

[Florina]

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetele 16-28).

Multi preoti si credinciosi cred ca este bine sa ascunzi cand tii post (Postul Mare, Postul Crăciunului, etc). La un părinte grec (cred ca Pr Epifanie) am citit ca este o mărturisire de credinta sa spui cand esti intrebat de cineva ca tii postul rânduit de Biserica. Dar daca tii post personal, pentru o anumita cerere, este mai bine sa ascunzi, asa cum spune aici Mântuitorul...



PS: Am citit si despre simbolistica acestor versete, ca a spala fata inseamna a te spovedi si a unge capul inseamna a face fapte bune, si cred ca Mantuitorul nu se refera la secretismul postului.

[maria_andreea]

La un părinte grec (cred ca Pr Epifanie) am citit ca este o mărturisire de credinta sa spui cand esti intrebat de cineva ca tii postul rânduit de Biserica.

Mă bucur Florina că ai pus punct unei nelămuriri personale .
Mi se întâmplă ca la servicil pe care îl fac să fiu servită cu prăjituri în zi de post şi să nu pot refuza decât spunând şi motivul pt a nu supăra. Mă simţeam foarte bine să pot mărturisi că sunt un credincios ortotodox. Dar, totuşi acest mod de mărturisire cred că depinde de la om la om: unii pot mărturisii astfel fără "a se răni" sufleteşte pe când pe alţii îi poate trufi o astfel de mărturisire. Fiecare trebuie să se cunoască pe sine şi astfel să acţioneze.

[valercosma]

Daca am putea ramane consecventi principiilor crestine, fara sa cadem robi ispitelor,atunci ar trebui sa aratam lumii ca postim, ca ne rugam, ca mergem la biserica, sa se vada ca mai sunt oameni care postesc, se roaga.... ca aceste lucruri nu sunt desuete, ca au tinut de anumite timpuri, ci sunt imperios necesare , noua si semenilor nostri.

[Ioan Cr]

cred ca Mantuitorul nu se refera la secretismul postului.

Nici eu nu cred asta, doar spune: "nu fiti tristi ca fatarnicii", adica postul trebuie sa fie prilej (1) de bucurie si (2) de autenticitate, deci si de marturie (care este diferita de lauda, pentru ca imbina tocmai ambele trasaturi). Jugul crestin este usor, noi suntem greoi...

[Octav]

Cititi Isaia 58 - se scrie foarte clar despre post, se scriu lucrurile cele mai importante, printre aceste lucruri nu se scrie despre mincare. Dar adeseori in B.O. se vorbeste doar despre mincare si se pune accent pe mincare, dezlegari diferite si tot asa mai departe.

1. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
(Sursa: Isaia 58) dar autorul stim Cine este...

Intratit s-a schimbat esenta postului dea lungul timpului, incit chiar si in dex se vorbeste despre post doar din perspectiva mincarii (mai rar si "a abtinerii" de la ceva):

POST3, posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.
(Sursa: DEX '98)

POST2 ~uri n. 1) Abținere completă sau parțială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile și perioade de timp, prescrisă credincioșilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abținere. ~ul Crăciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paștilor. A ține ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abține de la ceva. /sl. postu
(Sursa: NODEX)

[dimitrie]

D-le, literatura de perete (calendarul) la care te rezumi d-ta nu este semnificativă pentru concluzia d-tale. Citeşte mai mult, ori vino pe la Biserică şi vezi ce spune Cazania (despre post) din care se citeşte la strană atunci când nu predică preotul. Mai vezi şi alte cărţi de slujbă în acest sens, ca de pildă Triodul. Dar de, dacă d-ta eşti pe dinafară....
Problema eterodocşilor este că nu prea suportă postul şi ca scuză aduc preocuparea lor pentru postul spiritual.
Habar nu au eterodocşii de necesitatea postului în lupta cu patimile trupului (curvia e una) sau cu duhurile răutăţii. Nevoia postului o subliniază Însuşi Domnul: "29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post."(Mc.9)
Postul e necesar mântuirii. Se ştie că fariseii posteau de două ori pe săptămână. Şi ce spune Domnul despre dreptatea lor? Grăieşte aşa:
"20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." (Mt.5)
Postul de miercurea şi vinerea este foarte vechi fiind dat de Domnul Apostolilor, El Însuşi prevestindu-le rânduiala postului de mai târziu:
"19. Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească.
20. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile." (Mc.2)

Ca mărturie în acest sens stau şi legiurile Sf.C-tin cel Mare, care a hotărât ca pe lângă ziua Învieriii Domnului, să nu se lucreze nici vinerea ca să poată posti creştinii până la al IX-lea ceas din zi (ora 3 pm). Şi asta a făcut-o ca nu cumva greutatea muncilor pe care erau nevoiţi unii dintre creştini să le presteze, să-i oblige la a mânca ceva înainte de această oră. Ori cumva şi vinerea coincidea cu vreun post păgân? Sau poate păgânii posteau vinerea (dacă posteau)?

Culmea ştii care este? Că de-a-lungul timpului creştinii au fost martirizaţi sau prigoniţi pentru credinţa lor sub diferite pretexte ori pe faţă (inclusiv în comunism), dar niciodată că nu au ţinut Duminica (dacă asta era vreo sărbătoare păgână)! Actele martirice sunt o dovadă în acest sens pentru cei care mai şi citesc câte ceva.

Canoanele Apostolilor prevăd postul de miercurea şi vinerea. Căci Domnul, după Învierea Sa din morţi, nu doar a mâncat şi băut cu ucencii Săi (FA.10:40-41), ci i-a mai învăţat cele ce mai înainte nu le puteau purta, după cum scrie:
"12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi." (Ioan.16)

Cât despre posturile Bisericii lui Hristos a proorocit şi Zaharia:
"19. Aşa zice Domnul Savaot: Postul din luna a patra, a cincea, a şaptea şi a zecea vor fi pentru casa lui Iuda spre veselie şi bucurie şi zile bune de sărbătoare! Dar iubiţi adevărul şi pacea!" (Zah.8)
Poate rogi vreun pastor să-ţi lumineze cuvintele acestei proorocii. Dacă nu, o fac eu mai târziu (mai bine spus Biserica).