În prezent, diortosind un text al Evangheliei după Ioan, am găsit alte câteva "surprize".
Pe lângă arhicunoscutul "La început era Cuvântul" în loc de "Întru început era Cuvântul", cum ar fi corect, Evanghelia e plină de dialoguri, care sunt introduse de cuvinte derutante. De multe ori un personaj întreabă, iar altul răspunde, pe când în Evanghelie scrie că şi unul şi altul "zice". Alte ori, când cineva răspunde, în text apare o întrebare sau invers: când cineva întreabă, fraza este introdusă de cuvântul "răspunde". Şi atenţie: nu e vorba doar de traducerea românească, ci şi de textul original. În acest caz ce putem să facem în textul românesc, mai ales dacă ne gândim că acesta e citit şi la Liturghie, recitativ (cântat), şi dacă acolo nu stă cuvântul potrivit în faţă: "întreabă" sau "răspunde", credinciosul chiar nu înţelege nimic, pentru că semnul întrebării sau exclamării nu poate fi cântat.
Iar acum să trec şi la 2 probleme concrete de traducere:
Ce aţi înţeles de aici? Dar de mai jos?
Dacă e cazul, pot veni cu originalul şi diferite variante de traducere, dar cei care au mai participat la astfel de discuţii cred pot şi singuri să verifice şi să-şi spună punctul de vedere. Chiar mă interesează părerea frăţiilor voastre.
Ei, mai este şi o "veşnică întrebare": Biblia trebuie tradusă literal sau literar?
Un alt text, de la Ioan 5,33:
În original apare "a trimite", dar e vorba fie de trimiterea acelor persoane care l-au întrebat pe Ioan (cum comentează unii); sau textul vorbeşte despre trimiterea întrebării, după cum şi astăzi se mai exprimă unii. Oricum, şi într-un caz şi în altul, e vorba de a întreba direct sau indirect. De aceea, pentru a fi cât se poate de explicit, am pus verbul "a întreba". Ce părere aveţi?
În curând voi veni şi cu alte texte. Dacă le aveţi şi frăţiile voastre, chiar aş vrea să le discutăm, ca să scoatem ceva cât mai bun...