Pilda femeii cananeence

[hodor cristiuc]

In pilda femeii cananence cap.15 Matei vs.26+27,nu inteleg ce vrea sa spuna :''drept raspuns El i-a zis ca nu e bine sa
iei painea copiilor si s'o arunci la catei! Da Doamne,a zis ea ,dar si cateii mananca faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.'' Ma poate lamuri cineva? Multumesc.

[Pr Haralambie]

hodor cristiuc scrie :
In pilda femeii cananence cap.15 Matei vs.26+27,nu inteleg ce vrea sa spuna :''drept raspuns El i-a zis ca nu e bine sa
iei painea copiilor si s'o arunci la catei! Da Doamne,a zis ea ,dar si cateii mananca faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.'' Ma poate lamuri cineva? Multumesc.

citeste in PSB 23 pg 599 care se gasesteaici si te lamureste I G de AUR

[Ioan Cr]

hodor cristiuc scrie :
In pilda femeii cananence cap.15 Matei vs.26+27,nu inteleg ce vrea sa spuna :''drept raspuns El i-a zis ca nu e bine sa
iei painea copiilor si s'o arunci la catei! Da Doamne,a zis ea ,dar si cateii mananca faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.'' Ma poate lamuri cineva? Multumesc.

citeste in PSB 23 pg 599 care se gasesteaici si te lamureste I G de AUR

Dintr-o postare mai veche:

iti recomand interpretarea pe care o da Parintele Nicolae Steinhardt episodului (Cartea: Daruind vei dobandi, pe net n-am gasit fragmentul ) Sa incerc sa rezum eu ce zicea Parintele.

Parintele zice cam asa. Domnului ii plac oamenii care iubesc (cananeeanca, samarineanca, Maria Magdalena...). Iar femeia cananeanca isi iubeste fiica.

Dar e pagana, de alta lege decat Invatatorul de care a auzit. Stie ca nefiind evreica, se poate ca Rabbi acesta sa o dispretuiasca pentru ca nu apartine "poporului ales", sa n-o ia in seama, chiar sa o certe. E pregatita de un refuz previzibil. Evreii si paganii nu se amesteca. Dar fiica ei se chinuie, iar Invatatorul asta se zice ca poate sa scoata si demoni. Exista o sansa. Oricat de mica, e o sansa, se poate agata de ea. Deci, curaj!

Domnul cunoaste inima femeii, asa ca probabil i-ar vindeca fiica direct. Totusi, tocmai pentru ca stie pe cine are in fata, ca sa o puna la incercare, ca sa ii dea cununa mai mare, ca sa le dea si o pilda ucenicilor Lui (si noua, nu?), mai intai o respinge. De mai multe ori:

1. nu o ia in seama, o ignora desi ea striga din toate puterile (si ce e mai groaznic decat sa ai o mare suferinta, sa te duci la cineva in care ai incredere si sa fii trecut cu vederea, ignorat? )

Ea, stiind cu cine are de-a face, insista.

2. El ii refuza pe iubitii sai ucenici, care mijlocesc pentru ea, plictisiti de strigatele ei. Ii testeaza: Nu sunt trimis decat catre casa lui Israel. Raspuns ca la carte, dupa litera, ca la farisei. Si ei, ucenicii, nu raspund nimic si nu inteleg.

Domnul refuza pur si simplu, clar si direct, cu argumente, sa o ajute.

3. Cand ii ajunge femeia din urma si Ii cere direct ajutorul Domnului, pentru ca era pagana, o face nici mai mult nici mai putin decat... catea. Domnul cel bun si milostiv, carevasazica, o insulta pe fata.

Si ce face ea in situatia asta? Nu se revolta, nu isi zice in sinea ei macar ca de ce o insulta pe fata, de fata cu toata lumea. Primeste calificativul : "Da, Doamne", asa e, asta sunt. Se smereste deplin. Dar pentru ca are credinta fara margini, zice ca "si cainii se satura de la masa stapanilor". Chiar si cei dispretuiti pot capata "faramituri" ale harului. Nu deznadajduieste. Crede. Cere.

A trecut testul. Ucenicilor spre luare-aminte.
Nu doar ca Domnul ii vindeca fiica, dar, numai ei singure in toata Evanghelia, Domnul ii zice: : "O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti." Si Parintele subliniaza gingasia Domnului aici in acel admirativ "o, femeie" si unicitatea in "fie tie dupa cum voiesti". Numai ei ii zice astfel. Celorlalti le zice: "fie tie dupa credinta ta". Ei: "fie tie dupa cum voiesti".

Femeia cananeeanca primeste, cum spune Parintele Nicolae, "nota 10 cu coronita". Dupa fapta si rasplata. Dupa ce a ignorat-o, a dispretuit-o, a facut-o catea, acum mai ca ai zice ca o trateaza ca pe o egala a Lui, prin acel "fie tie dupa cum voiesti".

Femeia cananeeanca "nu s-a socotit pe sine", s-a trecut ea insasi cu vederea, si-a lasat deoparte orice demnitate, pentru dragostea fata de fiica ei. A alergat, a cerut, s-a straduit, s-a smerit pana a accepta sa se puna in randul animalelor (si acelea considerate spurcate la evrei), pentru ca "mult a iubit". Si Domnul i-a dat dupa dragostea ei, dupa curajul ei, dupa increderea ei fara margini.