Cartea Facerii - comentarii si dezbateri

[Exiguus]

În Cartea Facerii, cap. 6, există un text enigmatic:

1. Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice,
2. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"
4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime. (probabil de aici miturile despre semizei ca Hercule, Ahile)

Biserica ortodoxă, spre deosebire de iudei şi protestanţi, socoteşte că în acest context, expresia "Fiii lui Dumnezeu" se referă la oamenii virtuoşi, superiori, spre deosebire de fiii oamenilor, inferiori, instinctuali, păcătoşi (deşi chiar Hristos se numeşte pe Sine Fiul Omului). Protestanţii şi iudeii socotesc că în acest context, expresia "Fiii lui Dumnezeu" are acelaşi sens ca şi în cartea lui Iov (1:6), anume de "îngeri" (termen generic nu tocmai potrivit pentru desemnarea entităţilor cereşti, dacă ţinem cont de ierarhia lor).

Petru vorbeşte într-o epistolă a sa despre căderea îngerilor nespecificând însă cauza căderii lor:

4. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,
5. Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă,
6. Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor...

Pavel spune in capitolul 11 al întâiei sale Epistole către Corinteni următoarele:

7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. (adică de dragul îngerilor, sau mai corect spus spre binele îngerilor)

Oare de ce îndeamnă Pavel ca femeia să se roage cu capul acoperit, şi să intre în biserică cu capul acoperit de dragul îngerilor? Eu cred că unii din îngeri chiar au căzut, părăsindu-şi locul şi umblând după carne străină cum vedem că ni se spune şi în Epistola Sobornicească a Sf. Ap. Iuda:

6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor (gr. oiketerion), i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.

Modul în care au căzut aceşti îngeri ne este dezvăluit prin termenul grecesc pentru locaş oiketerion folosit în Noul Testament doar aici şi în II Corinteni 5:2, în care este folosit pentru a desemna trupul spiritual al unui sfânt înviat:

2. Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa (gr. oiketerion) noastră cea din cer

Mai mult, alte traduceri ale versetelor 6-7 ale Epistolei Sf. Ap. Iuda, traduc mai corect originalul grecesc:

6 Remember too the angels, how some of them were not content to keep the dominion given to them but abandoned their proper home (gr. oiketerion); and God has reserved them for judgement on the great Day, bound beneath the darkness in everlasting chains.
7 Remember Sodom and Gomorrah and the neighbouring towns; like the angels, they committed fornication and followed unnatural lusts; and they paid the penalty in eternal fire, an example for all to see. (New English Bible)

Aici e clar vorba despre desfrânare. Cu siguranţă că unii dintre îngeri, care se pare că nu lucrează în lume asemenea demonilor şi lui Satan, cum se crede despre toţi îngerii căzuţi, ci au fost legaţi "sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari", au căzut desfrânându-se cu fiicele oamenilor. Este trist că atâtea femei intră în Biserică în fuste mini, pantaloni stâmţi, cu decolteruri, machiate, rujate, vopsite, pe când Pavel îndemna:

9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.
11. Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
12. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
(I Timotei 2:9-12)

16. Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor,
17. Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor".
18. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,
19. Cercei, brăţări, văluri,
20. Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane,
21. Inele, verigi de nas,
22. Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi,
23. Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.
24. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe: pecete de robie.
25. Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie.
26. Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.
(Isaia 3:16-26)

Citiţi şi articolul lui Bryan T. Huie, intitulat Who were the Sons of God ? (http://users.aristotle.net/~bhuie/gen6sons.htm), articol pe care vi l-am sintetizat şi adăugit aici.

Aştept opiniile voastre. Bineînţeles după ce coroboraţi aceste piese de puzzle culese din scriptură.

[Hrisanti]

Protestanţii şi iudeii socotesc că în acest context, expresia "Fiii lui Dumnezeu" are acelaşi sens ca şi în cartea lui Iov...

Foarte interesant si "ecumenistic la maxim" ! Protestantii si iudeii "socotesc" :o ????
Cum pot "socoti impreuna" protestantii si iudeii, din moment ce protestantii se revendica de la crestinism, iar iudeii resping crestinismul ?

[Exiguus]

Ceea ce eu am spus nu are nimic de a face cu ecumenismul, deşi noi îi socotim eretici pe protestanţi (nu că nu ar fi în multe alte privinţe) pentru credinţa lor că Fiii lui Dumnezeu din Cartea Facerii se referă la îngeri şi asta pentru că nu cunoaştem bine Scriptura. Noi am ajuns să respingem această ideea din cauza raţionaliştilor care nu puteau şi nu pot înţelege cum nişte îngeri pot fi atraşi de nişte muritoare şi se pot culca cu ele; iar aceia nu puteau şi nu pot concepe un astfel de lucru pentru că le lipsea şi le lipseşte credinţa iar Scriptura o vedeau şi o văd a fi o colecţie de mituri. Eu sunt foarte serios; nu ştiu de ce găseşti tu atât de amuzant ecumenismul; ecumenismul e o problemă serioasă dacă ţinem cont de faptul că se doreşte o unitate ce periclitează adevărul; deşi, se pare că în chestiunea asta, aparent minoră, nu avem dreptate; am pomenit opinia protestanţilor şi iudeilor, nu pentru că aş fi proecumenist, ci pentru că deşi ei sunt mult mai departe de Hristos decât noi şi implicit de mântuire, s-ar putea ca aici ei să aibe totuşi dreptate şi noi nu. Dar dacă vrea cineva opinia mea despre ecumenism îi îndemn să privească exemplul a doi mari teologi din afara Bisericii Ortodoxe care au trecut la ortodoxie după ce au realizat că Biserica Ortodoxă este cea cu adevărat păstrătoare şi continuatoare a tradiţiei apostolice: John A. McGuckin, după botez şi de formaţie catolic, primit în Biserica Ortodoxă în 1989 şi răposatul Jaroslav Pelikan, după botez şi de formaţie lutheran, primit în Biserica Ortodoxă în 1998, plecat la cele veşnice în 2006, ambii aducând contribuţii importante în favoarea Bisericii Ortodoxe, mai ales prin faptul că au căutat să fie primiţi şi au ajuns să fie primiţi în Biserica Ortodoxă; toţi ecumeniştii ar trebui să le urmeze exemplul, ca o revenire a fiilor risipitori/rătăcitori, şi adevărată rezolvare a problemei unităţii creştinilor ridicată de mişcarea ecumenistă. Însă menţiunea ta despre ecumenism e off-topic; nu doresc să vorbim aici despre ecumenism; îl putem dezbate într-un alt topic. Aştept totuşi răspunsurile voastre; văd că toţi tăceţi pe seama subiectului pe care l-am deschis (mai puţin tu hrisanti, care din inadvertenţă era să schimbi subiectul).

[Anthropos]

Acolo se vorbeşte despre "fiii lui Dumnezeu" şi "fiii oamenilor".
Consider că primii sunt fiii lui Set, iar ceilalţi ai lui Cain...

[Exiguus]

Există şi această intrepretare cum că fiii lui Dumnezeu sunt cei din spiţa lui Set, iar fiii oamenilor sunt cei din spiţa lui Cain. Dar de ce atunci Însuşi Hristos se numeşte pe Sine Fiul Omului? În Geneza 6:4 nu ni se vorbeşte de fiii oamenilor ci de fiicele oamenilor (ebr. Adam), şi mai exact de fiicele lui Adam, căci acesta este termenul ebraic folosit. Deci se pare că, Adam despre care ni se vorbeşte sunt de fapt setiţii, căci Set era moştenitorul legal şi cel ce ducea mai departe numele tatălui său. În concluzie fiicele oamenilor sunt fiicele lui Adam potrivit originalului ebraic, care de fapt sunt fiicele lui Set, moştenitorul şi perpetuatorul numelui său. Şi este ciudat să se vorbească despre oameni ca nişte fii ai lui Dumnezeu în perioada vetero-testamentară, înainte de venirea lui Hristos, prin Care devenim fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Poporul israelit era, într-adevăr, socotit fiu al lui Dumnezeu ("Dar tu să zici lui Faraon: Aşa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu" - Exodul 4:22), dar doar corporativ, adică nu erau socotiţi fii ai lui Dumnezeu membrii săi individuali. Şi cum rămâne cu recomandarea lui Pavel ca femeile să intre în biserică, "pentru îngeri", cu capul acoperit? Iar Sf. Ap. Iuda? Ce vrea să spună în versetele 6-7 ale Epistolei sale soborniceşti, când alătură căderea unora dintre îngeri cu pedeapsa cetăţilor Sodoma şi Gomora? Mai mult, în versetele 14-15 ale Epistolei sale, Sf. Ap. Iuda pare a cita din Cartea lui Enoh (socotită canonică doar de Biserica Ortodoxă Etiopiană), unde se vorbeşte explicit despre cum unii dintre îngeri şi-au părăsit locaşul din cer pentru a se culca cu fiicele oamenilor, pe care, chipurile (=cică), le-ar fi învăţat să se rujeze, machieze, împodobească, iar pe bărbaţi să facă arme şi să se ucidă între ei, vremuri în care a sporit violenţa pe pământ, violenţă ce a adus potopul. Mă rog lui Dumnezeu să ne lumineze!

[Florina]

Există şi această intrepretare cum că fiii lui Dumnezeu sunt cei din spiţa lui Set, iar fiii oamenilor sunt cei din spiţa lui Cain. Dar de ce atunci Însuşi Hristos se numeşte pe Sine Fiul Omului?

Pai la Potop, oricum au murit fiii si ficele oamenilor, ai lui Cain, si au ramas in viata fiii si ficele lui Dumnezeu. Eu asa am gasit la Sfintii Parinti. Si, daca intreaba cineva de ce sunt si oameni rai, de vreme ce ei au murit atunci, iata ca diavolul nu a stat departe si i-a ispitit si pe acestia.

Nu spun de capul meu asta. Citeste in

1."Cartea Facerii, crearea lumii si omul inceputurilor" la paginile 152-153, autor Seraphim Rose.

2. VT in talcuirea Sf. Parinti, Facerea, paginile 58-59, autor Pr. Ioan Sorin Usca.

3. Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, in Hexaimeron, etc. Nu mai am timp. In rest, pareri pot avea multi, dar chiar nu mi se par elocvente citatele cu femeia sa aiba capul acoperit pt ingeri. De ce? Pentru ca la Sfanta Liturghie stim ca participa si ingerii. Asa ca, poate fi la propriu spus, ca sa aiba capul acoperit din respect fata de ingerii care participa.

[Exiguus]

Cine sunt mai mari? Sf. Părinţi sau Sf. Apostoli? Cum rămâne cu scurta Epistolă Sobornicească a Sf. Ap. Iuda? Mai exact cu ce spune acesta în versetele 6-7:

6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor (gr. oiketerion), i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.

O traducere mai exactă este aceasta:

6 Remember too the angels, how some of them were not content to keep the dominion given to them but abandoned their proper home (gr. oiketerion); and God has reserved them for judgement on the great Day, bound beneath the darkness in everlasting chains.
7 Remember Sodom and Gomorrah and the neighbouring towns; like the angels, they committed fornication and followed unnatural lusts; and they paid the penalty in eternal fire, an example for all to see. (New English Bible)

Şi cum rămâne cu versetele 14-15 ale aceleaşi epistole:

14. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui,
15. Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.

În mod evident, Sf. Ap. Iuda pare a cita în această epistolă a sa dintr-o carte a lui Enoh. Cartea lui Enoh (socotită canonică doar de Biserica Ortodoxă Etiopiană) vorbeşte explicit despre o astfel de cădere a îngerilor, unde aceşti îngeri sunt şi numiţi, lucru rar întâlnit în cărţile canonice ale Sf. Scripturi, din care cunoaştem numele a doar doi arhangheli Mihail şi Gavriil, nume pe care le aflăm întâia oară în Cartea lui Daniel, carte care conţine numeroase inadvertenţe istorice şi despre care Bartolomeu Anania spune în prefaţa la ea că "pendulează între impostură şi genialitate". Am găsit pe wikipedia că Părinţi ai Bisericii ca Iustin Martirul, Irineu, Origen, Clement al Alexandriei şi Tertulian socoteau Cartea lui Enoh inspirată pe baza citării ei de Sf. Ap. Iuda în epistola sa. Editura Herald a publicat în 2006 Cartea lui Enoh (trad. din etiopiană, note şi comentarii: R. H. Charles).

[Pr Constantin]

Ortodox vorbind lucrurile stau asa:

Sfintii Parinti ai Bisericii spun despre "Fii lui Dumnezeu" ca sunt urmasii lui Set si Enos ("pentru evlavia si iubirea de Dumnezeu aflata in ei si pentru ca puteau birui pe toti cei ce li se impotriveau, ajutati - cum se cuvine - de Dumnezeu"), iar "ficele oamenilor" ca fiind ficele urmasilor lui Cain (si Lameh - cel care mergand pe urmele tatalui sau s-a facut ucigas").

Avem asa:

Sf. Ioan Hrisostom (Gura de Aur) - PSB 21, pg.260-264 spune:

"Acestia (n.m. ereticii) spun ca aici nu-i vorba de oameni ci de ingeri, pe acestia i-a numit Scriputura fii lui Dumnezeu. Mai intai, sa-mi arate ei in care loc din Scriptura ingerii au fost numiti fii ai lui Dumnezeu? Oamenii, da, au fost numiti fii ai lui Dumnezeu, dar ingerii, nu. Despre ingeri Scriptura spune: “Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slugile Lui para de foc” (Ps.103.5), iar despre oameni spune: “Eu am spus: <<Dumnezei sunteti>> (n.m: “şi toţi fii ai Celui Preaînalt") (Ps.81.6); si iarasi “Fii am nascut si am crescut” (Isaia 1.2); si iarasi: “Fiu intai-nascut al Meu este Israel” (Ies.4.22). Nicaeri in Scriptura ingerul nu-i numit fiu, nici fiu al lui Dumnezeu.
Dar ce spun acestia? Ei spun: “Da, au fost ingeri! Pentru ca s-au pogorat spre a savarsi aceasta nelegiuita fapta si au pierdut vrednicia lor”.
Si mai spun o alta minciuna si mai mare!
- Care?
- Ei spun ca ingerii acum au cazut si ca aceasta e pricina caderii lor.
Scriptura insa ne invata altfel: ca diavolul si ingerii lui si-au pierdut vrednicia lor inainte de crearea celui intai-zidit, pentru ca s-au gandit sa ajunga mai mari decat erau. [...]
Altfel, n-ar fi oare curata nebunie sa spui ca ingerii s-au pogorat din cer a sa se impreuneze cu femeile, ca firea aceea fara de trup s-a unit cu trupurile femeilor? Nu auzi, oare, pe Hristos ca spune despre firea ingerilor: “La inviere nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu”? (Matei 22.30). Nici nu-i cu putinta ca firea aceea fara de trup sa aiba vreodata o astfel de pofta. In afara de asta, trebuie sa ne mai gandim si la aceea ca este cea mai mare absurditate sa acepti cu ratiunea un astfel de lucru. Daca sfintii si cei invredniciti de Duhul Sfant nici vedere de inger nu au putut sa vada – Daniel a vazut prezenta de inger, nu insa fiinta ingerului – cum ar fi putut vedea fiinta aceea fara trup? A vazut fiinta lui transformata. [...]
Acestia se coborau din Set si din fii lui, din Enos, de aceea urmasii aceluia au fost numiti de Dumnezeiasca Scriptura fii ai lui Dumnezeu, pentru ca au mers pe urmele virtutii stramosilor lor, pe cand urmasii lui Cain si ai fiului acestuia, au fost numiti de scriptura fii ai oamenilor.” – Am incheiat citatul.

Gasim mai departe la Sfantul Parinte (si va recomand sa cititi) si explicatia pentru gigantii din vechime si cum spune ca elinii (grecii) exagerau si amageau cu miturile lor despre giganti si eroi-divini ce ajungeau pana la cer.

Avem apoi pe Sf. Chiril al Alexandriei – Glafire la cartile lui Moise – PSB 39, pg. 32-34, care spune:

“Caci deoarece neamul omenesc a ajuns sa se inmulteasca foarte mult, fii lui Dumnezeu, cazand in pofta cea mai nebuneasca, si-au luat, zice <<femei din toate pe care le-au ales>>. [...] Unii au inteles textul asa: <<Iar vazand ingerii lui Dumnezeu fiicele oamenilor>>. Insa e vorba de oamenii ce se intorc la patimile iubirii trupestisi si se aprind de pofta ei urata prin ingerii cazuti, care nu si-au pazit starea de la inceput, precum s-a scris (Ioan 8,44). Caci eu as spune si as sustine ca acelora le convine toata patima oamenilor. Iar abaterea de la dreapta judecata a credintei este, mi se pare, una din cele mai mari nebunii. Scopul nostru este sa cautam adevarul in fiecare din cele scrise, nu sa intelegem bolile turmei demonilor. [...] Apoi cum n-ar fi vecin cu nebunia a spune ca duhurile cele aflate in afara trupului si mai presus de el, se indragesc de cele trupesti?
[...] Dar unii construiesc mituri desarte si falsifica realitatea, imbracand imposibilul in rationamente profetice. Ei spun ca demonii rai au intrat in barbati si au lucrat prin samanta lor in pricinuirea de nasteri. Noi vom descoperi rationamentul lor foarte absurd si plin de ignoranta. [...] Fii dumnezeilor au numit pe urmasii lui Set si Enos, pentru evlavia si iubirea de Dumnezeu aflata in ei si pentru ca puteau birui pe toti cei ce li se impotriveau, ajutati, cum se cuvine de Dumnezeu. [...] Iar ficele oamenilor pe care le-au ales... adica cele ale urmasilor lui Cain si Lameh, cel care mergand pe urmele tatalui sau s-a facut ucigas.” Am incheiat citatul.

Cred ca lucrurile sunt clare si Ortodoxe daca ramanem in lumina Sfintilor Parinti. Altfel nu e Ortodoxie. E altceva!

Gasim mai sus, la Sf. Ioan Gura de Aur si motivul caderii ingerilor: pentru ca s-au gandit sa ajunga mai mari decat erau.

Vis-a-vis de acoperirea capului femeii tot Ioan Gura de Aur (ca un apropiat al Sf. Apostol Pavel) talcuieste in Omilii la I Corinteni (o gasiti pe piata inca) - cum ca femeia sa poarte parul lung pentru supunerea ei fata de barbat (aceasta supunere fiind din fire - parul) si (in plus) sa poarte si marama (acoperamant pe cap) pentru a arata si voia sa proprie (nu numai a firii) de a fi supusa. Si zice aici Sfantul Ioan ca daca de barbat nu-i e frica (adica nu este supusa) macar sa poarte din supunere (frica-rusine) fata de ingeri. Si nu se refera la ingerii cazuti. Si foarte bine a zis mai sus Florina: ingerii care in chip nevazut de noi asista la liturghie.

Hristos - Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Adevarat - se face Om si isi asuma firea umana si devine astfel si Fiu al Omului - adica nascut din Om. Aici nu este forba de omul cazut sau omul duhovnicesc, ci arata insusirea firii umane de catre Dumnezeu.

Apoi as intreba cum se talcuieste ca Hristos e Fiul lui David? Ca doar nu s-a nascut din David?
E si aici vorba de intruparea din semintia lui David, din care Maica Domnului facea parte.
In Faptele Apostolilor (2.32-36) citim: "32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
33. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
35. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
36. Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos".
Prin urmare David (in Psalmul citat de Sf. Ap. Petru) il numeste pe Hristos: Domn - "zisa Domnul Domnului meu" - deci daca Hristos ii este Domn si Dumnezeu lui David cum ar putea sa ii fie fiu? Deci nu e vorba de filiatie aici ci de asumarea umanitatii (Fiul Omului) de catre Fiului lui Dumnezeu (Iisus Hristos) prin semintia lui David (Fiul lui David).

Si ca sa merg mai departe ce spunem de Melchisedec?
Iata textul lui Pavel (Evrei 7.1-4): "1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat,
2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii,
3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea.
4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război"

Scrie clar: fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea.
Ce spunem de el? Gnosticismul a mers pana acolo ca l-a numit intrupare a Duhului Sfant. Altii inger in trup. Altii semi-zeu. Etc, etc. Cititi va rog pe aceasta tema cartea Pr. Justinian Carstoiu - Melchisedec rege al Salemului si Preot al Dumnezeului celui prea inalt - unde sunt expuse toate "parerile" ce au aparut de-a lungul timpului depsre Melchisedec.

Eu spun asa: PSB 80 - Sf. Maxim Marturisitorul: Ambigua pg.137-138:

"Aceasta, socotesc, cunoscand-o si patimind-o marele si minunatul Melchisedec, despre care povesteste cuvantul dumnezeiesc in Scripturi acele mari si minunate lucruri, s-a invrednicit sa devina mai presus de timp si fire si sa se asemene cu Fiul lui Dumnezeu, facandu-se adica, prin deprindere, dupa har, pe cat e cu putinta, asa precum credem ca e Insusi Datatorul harului dupa fiinta. Ca ceea ce se spune despre el ca era “fara tata, fara mama si fara neam” (Evr. 7,3), socotesc ca nu inseamna altceva decat lepadarea deplina a trasaturilor naturale, produsa in el de harul suprem din pricina virtutii. Iar cuvintele “n-avea nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii” marturisesc cunostinta care circumscrie timpul si veacul, si contemplatia ce depaseste existenta a toata fiinta materiala si nemateriala. Apoi: “facut fiind asemenea Fiului lui Dumnezeu el ramane preot pururea” poate arata ca el e in stare sa-si pazeasca pana la sfarsit ochiul mintal deschis, prin deprinderea neschimbata a virtutii a totasemanatoare lui Dumnezeu, a privirii dumnezeiesti spre Dumnezeu.

Astfel intelegem ca Melchisedec era om dupa fire dar prin harul lui Dumnezeu devine "mai presus de timp si fire" si se intampla de se spun toate acele lucruri minunate despre el. La aceasta "peste fire" suntem chemati si noi pri Hristos (ca paranteza).

Deci, daca vrem sa fim Ortodocsi... sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!

[Ioan Usca]

Cum văd că a fost amintită o lucrare mai veche de-a mea, Vechiul Testament în Tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, I, Facerea, aş atrage atenţia că se găseşte pe site-ul Daniil Sihastru o versiune refăcută, în format pdf. De altfel, Editura Christiana va reedita în curând lucrarea, într-o variantă consistent revizuită şi adăugită. Însă, chiar pe problema în discuţie aici, nu sunt noutăţi spectaculoase faţă de cele scrise în prima ediţie. În general, nu-s foarte interesat de a scotoci pasajele, să le zicem astfel, tenebroase. Cam începând cu Avraam, lucrurile devin mai limpezi, putându-ne sprijini adeseori şi pe Arheologia biblică...

Pe scurt, opinam că prin "fiii lui Dumnezeu" erau înţeleşi urmaşii lui Set, iar prin "fiicele oamenilor" - fetele din descendenţa lui Cain.

[Florina]

Cine sunt mai mari? Sf. Părinţi sau Sf. Apostoli?

Nu scrie nicaieri explicit ca e vorba de ingeri la Geneza. Si nici macar in acele epistole. Poate fi vorba despre o metafora.

Oricum, frate, e periculos sa neglijezi scrierile Sfintilor Parinti si sa te avanti in supozitii. Vezi sa nu ajungi sa descoperi si extraterestri!

PS: Pt. Parintele Ioan Usca: Ii multumesc f mult pentru inscrierea pe forum si ii urez "Bun venit"!

[Exiguus]

Mulumesc Florinei pentru remarca aceea maliţioasă cum că poate voi găsi extractereştrii în Sf. Scriptură. Păi Iisus nu-i un extraterestru? Nu a venit din altă lume? Nu s-a întrupat ? Şi oare îngerii nu-şi au sălaşul în cer, într-o altă lume? Şi oare nu va fi un pământ şi un cer nou?

Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
I Corinteni 6:9-10

Băşcălia e socotită ca fiind specific românească. Nu e. Batjocura e de la Satan fiind odrasla urii de aproapele. Cel mai cunoscut exemplu, Cronica Cârcotaşilor a împrumutat-o acea televiziune de la spanioli (din Occident) ca să facă rating, sau mai bine spus bani (alea rele imediat le adoptăm de dincolo). În ziare, la televiziune, pe stradă, pretudindeni numai batjocoritori, scuipători şi hulitori. Ne-am obişnuit cu ei şi am ajuns să socotim batjocura un lucru normal, dar batjocura stă împotriva iubirii de Dumnezeu şi aproapele. Dacă greşeşte cineva, noi, creştinii, trebuie să-l îndreptăm şi nu batjocori. Una e să fi critic şi alta batjocoritor (oricât de subtilă ar fi batjocura). Să nu le amestecăm.

Ceea ce cred că ar putea lămuri lucrurile este Septuaginta. Deşi Sfinţii evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei s-a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Astfel, Septuaginta a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca Ortodoxie. Sf. Ioan Hrisostom spune că: "Nicăeri în Scriptură îngerul nu-i numit fiu, nici fiu al lui Dumnezeu." Într-adevăr, Septuaginta nu pare a numi nicăieri pe îngerii lui Dumnezeu ca fii ai Săi. Faptul că expresia de "fii ai lui Dumnezeu" din Geneza 6 este tradusă în Septuaginta ca atare, iar aceeaşi expresie de "fii ai lui Dumnezeu" din Iov 1:6 a Bibliei Ebraice (Tanakh), e tradusă în Septuaginta diferit, anume cu expresia de îngeri ai lui Dumnezeu, ne arată că traducătorii au socotit că în contextul din Geneza 6, expresia de "fiii lui Dumnezeu" se referea la setiţi, pe când expresia de "fiii lui Dumnezeu" din Iov 1:6, se referea la îngerii lui Dumnezeu şi nu la oameni. Nu ştiu dacă Apostolii au preferat să citeze din Septuaginta pentru că la nivel de nuanţă nu îngăduie interpretări opuse (ca în cazul de faţă) sau dacă acest fapt ţine de contextul istoric (anume că probabil limba greacă era mai vorbită decât ebraica, mai ales după ce Alexandru Macedon a încercat să elenizeze lumea, iar romanii, în timpul cărora propovăduiau Apostolii, încercau să o romanizeze). O altă traducere diferită acestei expresii o întâlnim în Cântarea lui Moise:

Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu;
Deuteronom 32:8

Biblia ebraică (Tanakh) numeşte criteriul după care au fost împărţiţi fiii lui Adam a fi "numărul copiiilor lui Israel". Un fragment de la Qumran numeşte criteriul ca fiind "fiii lui Dumnezeu". Biblia canonică ebraică (Tanakh-ul) sau Textul Masoretic a fost elaborat de masoreţi între sec. VII-X, şi a suferit modificări de nuanţă, în funcţie de ce au înţeles compilatorii ei prin anumite expresii în anumite contexte. Cu siguranţă că fragmentele de la Qumran sunt apropiate de textele care au stat la baza Textului Masoretic devenit, Biblia canonică a evreilor. Şi cu siguranţă că aceste fragmente sunt apropiate şi textelor ebraice şi aramaice care au stat la baza traducerii Septuagintei. Traducătorii Septuagintei au văzut în "fiii lui Dumnezeu" din acest context ca făcând referire la îngerii lui Dumnezeu. De aici noi cunoaştem că fiecare popor îşi are îngerul păzitor. Masoreţii au tradus expresia de "fiii lui Dumnezeu" cu cea de "copiii lui Israel", pentru că ei îi socoteau pe izraeliţi ca fiind fiii lui Dumnezeu.

Dacă Apostolii au citat din Septuaginta ca fiind cea mai aproape de adevăr când vine vorba de nuanţe, atunci, într-adevăr, luându-ne după Septuaginta, "fiii lui Dumnezeu" din Geneza 6 sunt setiţii. Deşi aş mai avea multe de spus, poate este mai bine să ne vedem de păcatele noastre şi să lăsăm sfinţii să ne lumineze.

[Petre C]

Ce intelegem prin "tarie" in Cartea Facerii.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.

[Petre C]

Pe blogul dedicat pr. Seraphim Rose am inceput prezentarea materialelor si opiniilor sale pe problematica Cartii Facerii. Pentru mine este cel mai echilibrat si luminator text scris de vreun apologet modern.

Iata prezentate cateva din principiile de intelegere ale Cartii Facerii, material preluat de pe blog. Fara indoiala, afirmatiile de aici pot deranja si pe cei ce isi construiesc propria "ortodoxie" (cum domne, asta au spus Parintii!). Cam toata scurta viata de monah, pr. Seraphim Rose a deranjat atat dreapta cat si stanga din ortodoxie.

1. Căutăm adevărul. Trebuie să avem suficient respect pentru Cartea Fa­cerii spre a recunoaşte că ea cuprinde adevărul, chiar dacă acel adevăr ne poate părea neobişnuit sau surprinzător. Dacă el pare să intre în contradicţie cu ceea ce credem a cunoaşte din ştiinţă, să ne aducem aminte că Dumnezeu este Autorul întregului adevăr, şi orice este adevăr curat în Scriptură nu poate să contrazică cu nimic ceea ce este adevăr curat în ştiinţă.

2. Insuflarea Scripturii este de la Dumnezeu. Vom cerceta mai îndeaproa­pe în continuare ce înseamnă acest lucru; dar, pentru început, aceasta în­seamnă că trebuie să căutăm în ea adevăruri de un rang mai înalt, iar, dacă întâmpinăm greutăţi în a înţelege ceva, trebuie mai întâi să suspectăm pro­pria lipsă de cunoaştere, mai curând decât un neajuns al textului dumnezeieşte-însuflat.

3. Să nu ne grăbim a aduce propria desluşire locurilor „grele", ci să cău­tăm ca mai întâi să ne familiarizăm cu ceea ce au spus Sfinţii Părinţi despre acele locuri, recunoscând înţelepciunea lor duhovnicească de care noi sun­tem lipsiţi.

4. Trebuie iarăşi să ne ferim de ispita de a lua citate izolate de la Sfinţii Părinţi, scoase din context, spre a „dovedi" ceea ce dorim. De pildă, am vă­zut un ortodox care dorea să dovedească că zidirea lui Adam nu are nimic „deosebit", citând următoarea afirmaţie a Sfântului Athanasie cel Mare: „Omul întâi-zidit a fost făcut din ţărână ca orişicare, iar mâna ce 1-a zidit pe Adam zideşte iarăşi şi întotdeauna pe cei ce vin după el". Aceasta e o afir­mare generală a lucrării ziditoare neîntrerupte a lui Dumnezeu, şi nimeni nu s-ar gândi s-o contrazică. Dar lucrul pe care persoana respectivă voia să-1 demonstreze era acela că nu există o deosebire reală între zidirea oricărui om viu şi zidirea primului om - şi, îndeosebi, că trupul lui Adam s-ar fi putut al­cătui prin zămislire firească în pântecele unei creaturi încă nu chiar umane. Poate fi oare îndreptăţită folosirea afirmaţiei citate ca „dovadă" în această problemă ?

Se poate întâmpla să aflăm în scrierile Sfântului Athanasie un pasaj ce respinge tocmai această idee. Într-un alt loc el zice: „Deşi numai Adam a fost alcătuit din lut, totuşi în el s-a cuprins moştenirea întregului neam". El afirmă aici destul de clar că Adam a fost zidit în chip diferit de toţi ceilalţi oameni, ceea ce, aşa cum vom vedea, este într-adevăr învăţătura Sfinţilor Părinţi îndeobşte. Deci nu ne este îngăduit să luăm un citat din el şi să soco­tim că dovedeşte sau deschide calea unei idei dragi nouă. Afirmaţia generală a Sfântului Athanasie despre firea omului nu spune absolut nimic despre felul aparte al zidirii lui Adam.

Greşita folosire a citatelor din Sfinţii Părinţi este o capcană foarte obiş­nuită în zilele noastre, când polemicile asupra unor subiecte de acest fel sunt adeseori foarte pătimaşe. În cursul de faţă vom face tot ce ne stă în putinţă spre a ocoli asemenea capcane, neatribuind nici una dintre tâlcuirile noastre Sfinţilor Părinţi, ci încercând doar să vedem ce anume spun ei înşişi.

5. Nu e nevoie să acceptăm fiecare cuvânt scris de Părinţi despre Facere; uneori ei s-au folosit de ştiinţa vremii lor ca material ilustrativ, ştiinţă care se înşela în unele lucruri. Dar trebuie să deosebim cu grijă ştiinţa lor de afir­maţiile lor teologice, şi trebuie să le respectăm întregul mod de abordare, ca şi concluziile generale şi intuiţiile teologice.

6. Dacă socotim că putem adăuga câte ceva înţelesului textului pentru zi­lele noastre (poate pe temeiul descoperirilor ştiinţei moderne), să o facem cu precauţie şi deplin respect pentru integritatea textului Facerii şi părerile Sfinţilor Părinţi. Şi, făcând aceasta, trebuie să rămânem întotdeauna smeriţi - căci şi ştiinţa zilelor noastre are eşecurile şi greşelile ei, iar dacă ne încre-dem prea mult în ea ne putem trezi noi înşine cu o înţelegere greşită.

7. Mai ales în cursul de faţă, vom încerca mai întâi să-i înţelegem pe Pă­rinţi, şi abia apoi să dăm propriile răspunsuri la unele întrebări, dacă le avem.

8. În sfârşit, dacă e adevărat că ştiinţa modernă este în stare să arunce o oarecare lumină asupra înţelegerii măcar a câtorva locuri din Cartea Facerii - căci nu avem de ce să tăgăduim că în unele domenii adevărurile celor două sfere se întrepătrund - nu e mai puţin adevărat că înţelegerea patristică a Facerii poate şi ea să arunce lumină asupra ştiinţei moderne şi să dea unele sugestii despre felul cum să înţelegem realităţile de fapt ale geologiei, pale­ontologiei şi ale altor ştiinţe ce se ocupă de istoria timpurie a pământului şi a omenirii. Deci studiul prezent poate fi rodnic în ambele direcţii.

9.Cursul nu ţinteşte totuşi să răspundă la toate întrebările despre Facere şi crearea lumii, ci, în primul rând, să-i facă pe creştinii ortodocşi să cugete la acest subiect mai pe larg decât este abordat de obicei, nemulţumindu-se cu răspunsurile simpliste auzite atât de des.

[esenin]

Ce desparte apele de sub tarie de cele de deasupra ? atmosfera ?
ce e "taria", deci ?

[Petre C]

Un cuvant al Pr. Staniloae despre cauza caderii omului.

Vom apela şi la o tâlcuire mai subţire, în­cer­când să pătrundem taina căderii: „Când se răspunde că pri­ci­na căderii omului a fost mândria, nu s-a dat un răspuns la în­tre­ba­rea despre prima cauză a răului, pentru că mândria este deja un rău, o patimă. Căutând să pătrundă în acest ultim ţinut mis­te­ri­os în care s-a zămislit prima mişcare păcătoasă a fiinţei umane şi unde îşi are ea permanent motorul ei, Sfântul Maxim (Măr­tu­ri­sitorul) se opreşte la o influenţă a duhului satanic, care a arun­cat o adiere de confuzie în mintea omului. Sub ispita lui, omul a avut o scurtă întunecare a inteligenţei, uitând care este cauza lui adevărată şi deci ţinta lui, întorcându-şi deci dorinţa dinspre ea, spre lume. Această scurtă amăgire a fost uşurată de atracţia ce o exercitau formele frumoase şi promisiunile dulci ale lumii asu­pra simţurilor sale. Lumea era aci, în imediată apropiere, cu toa­te chemările şi făgăduinţele ei; Dumnezeu era şi El aci, dar mai greu de sesizat şi cu făgăduieli de bucurii mai spiritualizate şi mai îndepărtate”

Citat de aici.

[Ioan Cr]

Un cuvant al Pr. Staniloae despre cauza caderii omului.

Multumim pentru citat!

P.S. Avand in vedere ca topicul este foarte cuprinzator, propun sa se faca cate un subforum pentru fiecare capitol mai mare din Scripturi, cum este si acesta (si altele initiate, Evanghelia dupa Matei, Epistola catre Corinteni etc). Iar referitor la mesajul fratelui Petru - cred ca se potriveste mai bine pentru topicul "Pacatul stramosesc" inceput mai devreme.

[protosinghel]

Da, aşa spune Sf. Maxim, iar sintetizând: păcatul a constat în lipirea de creatură şi uitarea Creatorului.
În acelaşi timp, la creaţie vorbim de un "complex de păcate" şi e greu de spus care e primul şi care e următorul sau, cazuistic vorbind, care e cauza şi care e efectul...(şi tot aşa continuând lanţul cauză-efect).
Pe de altă parte, Sf. Ioan Gură de Aur vorbeşte despre nepostire şi lenevire, Sf. Grigore de Nyssa despre mândire şi dorinţa de a fi ca Dumnezeu, iar pe lângă acestea sunt şi alte păreri, cum e de exemplu la Fer. Augustin - împreunarea sexuală înainte de vreme.
Iar din cauza că nu a existat o erezie care să cutremure Biserica, Ea nu s-a văzut obligată să-şi formuleze un punct de vedere "oficial".

[Petre C]

Din studiul pr. Seraphim Rose despre talcuirile simbolice si talcuirile literale la cartea facerii am extras doua idei:

Iată deci că Sfinţii Părinţi se confruntau şi ei cu această problemă în vre­mea lor, în veacul al patrulea. Erau o mulţime de oameni ce tâlcuiau textul Facerii ca pe o alegorie, luând-o razna cu tâlcuirile simbolice şi tăgăduind orice sens literal - mai ales primelor trei capitole, pe care le vom cerceta. De-aceea Sfinţii Părinţi şi-au făcut o datorie din a spune că textul are un sens literal, şi trebuie să înţelegem exact care este acela.

Ne putem da seama deci că Sfinţii Părinţi ce au scris despre Facere au fost în general destul de „literali” în tâlcuirea textului, chiar dacă în multe cazuri admiteau şi un înţeles simbolic sau duhovnicesc. Există, de bună sea­mă, în Scriptură metafore evidente, pe care nici un om cu mintea întreagă nu s-ar gândi să le ia „literal”. De pildă, în Psalmul 103 se spune: soarele şi-a cunoscut apusul său. în deplin respect faţă de text, nu este nevoie să credem că soarele are conştiinţă şi „cunoaşte” literal când urmează să asfinţească; este vorba doar de un procedeu firesc în limbajul poetic, care nu pune pe ni­meni în încurcătură.

Există însă şi un important tip de afirmaţii în Scriptură - iar în Cartea Facerii, sunt o mulţime de exemple - despre care Sfinţii Părinţi ne spun ex­plicit să nu le înţelegem în mod literal. Sunt afirmaţii antropomorfice despre Dumnezeu, ca şi cum El ar fi un om care merge, vorbeşte, se mânie etc.

Retinem din nou si o afirma echilibrata a intelegerii afirmatiilor de natura stiintifica din opera Sfintilor Parinti, si in ce masura erau influentate de stiinta vremii:

Cât despre informaţia „ştiinţifică” din Cartea Facerii - căci vorbind de­spre facerea lumii pe care o cunoaştem, nu are cum să nu cuprindă şi o oare­care informaţie ştiinţifică - contrar părerii obişnuite, ea nu are nimic „depă­şit”. Este adevărat că observaţiile ei sunt făcute toate aşa cum se văd de pe pământ şi cu referire la omenire; dar ele nu avansează nici o învăţătură anu­me - de pildă, despre natura corpurilor cereşti sau despre mişcările lor rela­tive - deci cartea poate fi citită de fiecare generaţie şi înţeleasă în lumina propriei cunoaşteri ştiinţifice. Descoperirea, în ultimele veacuri, a vastităţii spaţiului şi imensităţii multora dintre corpurile sale cereşti nu face decât să adauge măreţie în minţile noastre la simpla istorisire a Facerii.
Desigur, când Sfinţii Părinţi vorbesc despre Facere, ei încearcă să o ilus­treze cu exemple luate din ştiinţa naturală a vremii lor; la fel facem şi noi as­tăzi. Tot acest material ilustrativ este deschis criticii ştiinţifice, şi, în parte este într-adevăr depăşit. Dar textul însuşi al Facerii nu este atins de aceste critici, şi nu putem decât să ne uimim cât de proaspăt şi în pas cu vremea este el pentru fiecare nouă generaţie. Iar tâlcuirea teologică a Sfinţilor Pă­rinţi asupra textului împărtăşeşte aceleaşi calităţi.

Ce mai ramane din pozitia pr. Dan Badulescu, nu stiu. Probabil ar fi intrat in polemica cu pr. Seraphim Rose, daca acesta ar mai fi trait astazi. Si stiu, de exemplu, ca a intrat in polemica cu pr. Doru Costache, vezi aici.
Iata un citat. Eu personal sunt pe pozitia pr. Seraphim Rose, pozitia pr. Doru Costache avand anumite nuante cu care nu sunt de acord.

Pentru ca solutia mea sa fie inteleasa, as observa aici cateva lucruri. In primul rand, faptul ca Biserica nu a condamnat niciodata o asemenea erezie si, chiar de va fi facut asa ceva, sigur nu era vorba despre Biserica Ortodoxa, care se pozitioneaza pe alte fundamente decat cele care au condus (neo)protestantismul la conflictul cu stiintele moderne. In al doilea rand, faptul ca in studiul meu amintit mai sus (dar si in altele, cum este "Logos, evolutie si finalitate in cercetarea antropologica. Spre o solutie transdisciplinara", in vol. Stiinta si religie) arat cu argumente ca traditia ortodoxa are propria sa cale de abordare a dialogului dintre stiinta si teologie, care o scuteste de orice imprumut facil din solutiile neoprotestante ale creationistilor americani. In al treilea rand, faptul ca trebuie sa distingem intre cercetarea stiintifica propriu-zisa si ideologiile ateist-nihiliste care cauta sa confiste rezultatele cercetarii; Biserica nu are de ce sa se opuna stiintei, ci ideologiilor care paraziteaza stiinta si ideologilor care urmaresc sa-l indeparteze pe om de credinta cu "mijloace stiintifice". In al patrulea rand, faptul ca incerc sa comunic mesajul credintei tinand seama de principalele directii din stiinta contemporana, fara sa caut realizarea vreunui sincretism si fara sa adopt vreuna dintre ideologiile ce bantuie tarabele creationistilor si evolutionistilor.

[Ioan Cr]

Faptul că expresia de "fii ai lui Dumnezeu" din Geneza 6 este tradusă în Septuaginta ca atare, iar aceeaşi expresie de "fii ai lui Dumnezeu" din Iov 1:6 a Bibliei Ebraice (Tanakh), e tradusă în Septuaginta diferit, anume cu expresia de îngeri ai lui Dumnezeu, ne arată că traducătorii au socotit că în contextul din Geneza 6, expresia de "fiii lui Dumnezeu" se referea la setiţi, pe când expresia de "fiii lui Dumnezeu" din Iov 1:6, se referea la îngerii lui Dumnezeu şi nu la oameni.

Desi acest subiect e amortit de atata timp, nu puteam sa nu intervin. Multumesc mult Florinei si Pr. Constantin pentru frumoasa lor argumentatie.

Cat despre sus-numita "Biblie Ebraica (Tanakh)" - se stie prea bine ca NU este versiunea cea veche (adica cea dupa care a fost tradusa candva Septuaginta), ci o prelucrare din anul 90 d. Hr. la asa-zisul "Conciliu de la Jamnia" (evreiesc!), din care izvoraste Textul Masoretic folosit ca baza pentru traducerea VT in lumea catolica si protestanta, si mai nou, in cea ortodoxa (Biblia de la Bucuresti, 1688, prima traducere integrala a Bibliei, foloseste insa versiunea Septuaginta). Unii comentatori au notat saracirea (nu se exclude sa fi fost intentionata) in pasaje profetice mesianice a Textului Masoretic fata de Septuaginta. Deci nu pot cita o referinta care cu multa probabilitate este opera unei conspiratii.

Doamne ajuta!

[Petre C]

Figura misterioasa a lui Melkisedec care a atras numeroase comentarii apare in Facere 14: 18-20

Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!" Şi Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate.

Cateva intrebari:

Se poate identifica Salemul cu Ierusalimul?
Putem considera painea si vinul ca simboluri ale euharistiei, astfel incat Melkisedec este tipul preotului?
Intalnindu-l pe Avram, Melkisedec are o revelatie despre Dumnezeu Facatorul a toate ( dupa, unii exegetii), sau era inainte adevarat slujitor al lui Dumnezeu, intr-o mare de idolatrie?