Mesaj necititde protosinghel » 23 Mar 2009, 19:31
Încă din secolele V-VI s-a început împărţirea Noului Testament în pericope, pt a putea fi citite la Liturghie. Aceste pericope erau adunate în aşa-zisele Lecţionarii. Pentru pericopele din Vechiul Testament existau colecţiile numite Profetologii, textele fiind împărţite în fragmente încă din tradiţia iudaică. Împărţirea de azi a pericopelor s-a definitivat abia prin sec. XIII, dar are rădăcini mult mai vechi.
Împartirea în capitole s-a făcut în Occident, pentru Vulgata, de către "mitropolitului" englez Stephan Langton din Cambridge (pe la anul 1205), iar împărţirea în versete s-a făcut de către tipograful parisian Robert Stephanus (în anul 1551). De prin sec. XVII această împărţire, deşi uneori lipsită de logică, a fost acceptată în toată lumea, de către toate confesiunile.