Epistola catre Efeseni: comentarii, dezbateri

[Petre C]

Dupa teologul ortodox H.P. Reardon, Epistola catre Efeseni nu a fost adresata de fapt celor din Efes. El sustine ca epistola a fost trimisa bisericii din Laodiceea, dar fiindca in acea perioada epistolele circulau in copii de la o biserica la alta in Asia Mica, ea a ajuns si la Efes, care era si cea mai mare cetate si care va ajunge sa fie considerata destinatara epistolei. Se pare ca in Efeseni 1,1, in primele manuscrise, cuvantul Efes nu aparea, acesta aparand abia mai tarziu.
Sunt acestea argumente de luat in considerare?

[Pisoiu Fericit]

Dupa teologul ortodox H.P. Reardon, Epistola catre Efeseni nu a fost adresata de fapt celor din Efes. El sustine ca epistola a fost trimisa bisericii din Laodiceea, dar fiindca in acea perioada epistolele circulau in copii de la o biserica la alta in Asia Mica, ea a ajuns si la Efes, care era si cea mai mare cetate si care va ajunge sa fie considerata destinatara epistolei. Se pare ca in Efeseni 1,1, in primele manuscrise, cuvantul Efes nu aparea, acesta aparand abia mai tarziu.
Sunt acestea argumente de luat in considerare?

Nu stiu... conteaza cui ii era adresata ?

[Petre C]

Dupa teologul ortodox H.P. Reardon, Epistola catre Efeseni nu a fost adresata de fapt celor din Efes. El sustine ca epistola a fost trimisa bisericii din Laodiceea, dar fiindca in acea perioada epistolele circulau in copii de la o biserica la alta in Asia Mica, ea a ajuns si la Efes, care era si cea mai mare cetate si care va ajunge sa fie considerata destinatara epistolei. Se pare ca in Efeseni 1,1, in primele manuscrise, cuvantul Efes nu aparea, acesta aparand abia mai tarziu.
Sunt acestea argumente de luat in considerare?

Nu stiu... conteaza cui ii era adresata ?

Conteaza, chiar foarte mult... E de presupus ca scrisoarea raspunde framantarilor si nevoilor duhovnicesti ale unei anumite Biserici locale. Daca ne uitam la Bisericile mentionate in Apocalipsa, vedem ce i se spune Bisericii din Efes si ce i se spune celei din Laodiceea.

[Petre C]

Spre deosebire de Galateni, Romani, Ep. Efeseni nu pare sa discute prea mult despre Lege si controversele iscate pe seama ei printre convertitii la crestinism. Care ar putea fi motivele?
Efesul fiind cel mai mare din orasele din Asia Mica, este de asteptat ca sa fi existat si acolo o comunitate puternica de evrei din care unii au devenit crestini. Insa problema respectarii Legii de catre evreii convertiti nu prea e discutata... Sa se fi lamurit aceste probleme pana la momentul scrierii Ep. catre Efeseni. Sa fi fost de ajuns ceea ce le-a spus verbal, respectiv epistolele anterioare care se pare ca circulau intre bisericile locale?

[protosinghel]

Eu cred că în toate întrebările frăţiei tale eşti foarte aproape de adevăr.
E clar că Sf. Pavel scrie efesenilor răspunsuri la nişte probleme precise din comunitatea lor...

[Petre C]

Eu cred că în toate întrebările frăţiei tale eşti foarte aproape de adevăr.
E clar că Sf. Pavel scrie efesenilor răspunsuri la nişte probleme precise din comunitatea lor...

Ma bucur ca si acestui subiect i se acorda cat de cat importanta. Am sa revin cu intrebari!

[Gheorghiu Gabriela]

DOAMNE AJUTA,

Am gasit un comentariu mai amanuntit despre aceasta epistola, nu cunosc autorul. Sper sa fie de folos sau un articol comentat corect din punct de vedere ortodox.
 EPISTOLA CATRE EFESENI
Asezat in varsare fluviului Caystros in Marea Egee, Efesul era unul din cele mai populate si mai infloritoare orase ale antichitatii, fapt pentru care Roma imperiala i-a conferit si rangul de capitala a provinciei proconsulare Asia. Prosperitatea economica se conjuga insa cu cea culturala, asa incat nu e de mirare ca din Efes au aparut filosofi precum Zenon, Heraclit, Democrit, Parmendie si Pitagora, poeti ca Anacreon si Hipponax, pictori ca Appeles si Parrhasius. Cat despre viata religioasa, ea se desfasura intr’o mare varietate de forme, de la cultul vechilor zeitati oficiale pana la acela al divinitatilor mai noi – si mai atragatoare – ale misterelor orientale, dar si printr’o intensa practica a magiei, in jurul careia se crease o intreaga literatura initiatica. Centrul insa il ocupa celebrul templu al zeitei Artemis (Diana), socotit drept una din cele sapte minuni ale lumii (incendiat de nu mai putin “celebrul” Herostrates in 356 i.H. si refacut apoi de mesterul Dinocrates).
Pavel face din Efes una din principalele tinte ale apostolatului sau. In anul 53, spre sfarsitul celei de a doua calatorii misionare, el se opreste temporar si mai mult tatoneaza terenul in vederea unui plan pentru viitorul apropiat. In cea de a treia calatorie misionara, dupa ce apostolul cucereste si consolideaza numeroase localitati de pe tarmul european al Mediteranei, se aseaza in capitala provinciei Asia si, la captul celor aproape trei ani de munca (53-56), lasa aici una din cele mai puternice comunitati crestine, pe care o va iubi cu toata fiinta sa si careia ii va randui si pe unul din primii episcopi ai Bisericii, anume pe ucenicul sau Timotei.
Epistola catre Efeseni face parte din cele patru epistole numite “ale captivitatii” lui Pavel; alaturi de cele catre Filipeni, Coloseni si Filimon, ea a fost scrisa in timp ce apostolul se afla in inchisoare la Roma, si anume in timpul primei capitivitati, in jurul anului 63. Ea are asemanari atat de mari cu Epistola catre Coloseni incat nu numai ca cele doua scrisori isi atesta coautorul si contemporoneitatea, dar se si cer cititie sau studiate impreuna (recomandabil, incepand cu cea catre Coloseni).
Si totusi, Epistola catre Efeseni nu le-a fost adresata crestinilor din Efes! Nu pentru ei a fost scrisa, ci pentru altii, iar acesti “altii” constituite unul din cele mai pasionante capitole ale studiilor biblice nou-testamentare de-a lungul secolelor, de la Origen si Ieronim pana la Percy si Roventa. Totul porneste de la constatarea ca expresia “in Efes” (1, 1) lipseste din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei si ca ea a fost introdusa de cei ce au alcatuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), catre sfarsitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza ca Epistola ar fi o “scrisoare enciclica” a lui Pavel catre Bisericile din Asia nu are argumente convingatoare. Mult mai aproape de adevar pare teza teologilor catolici si ortodoxsi: in realitate, aceasta Epistola le-a fost adresata crestinilor din Laodiceea (vezi Col. 4, 16); cu vremea, Biserica din Loadiceea decade atat de mult incat Domnul o avertizeaza ca “o va lepada din gura Sa”, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai caldicica (vezi Ap 3, 14-16); in consecinta, ei i se aplica sanctiunea numita damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominins (stergerea numelui, a pomenirii) prin inlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-si castigase o mare stralucire in lumea crestina primara, stralucire ce i se datora, fara indoiala, si conducatorului ei duhovnicesc de la sfarsitul primului secol, sfantul apostol si evanghelist Ioan.
Oricum, aceasta controversa nu poate arunca umbre nici asupra autorului, nici asupra autenticitatii si nici asupra importantei acestei Epistole in ansamblul scrierilor pauline

[stminas]

Interesant ceea ce ai gasit!
Cred ca totusi importanta e Epistola in sine, ceea ce contine si mai ales, faptul ca e scrisa de Sf Ap Pavel.
Dar, te felicit pentru zelul cu care ai cautat...

[Gheorghiu Gabriela]

Interesant ceea ce ai gasit!
Cred ca totusi importanta e Epistola in sine, ceea ce contine si mai ales, faptul ca e scrisa de Sf Ap Pavel.
Dar, te felicit pentru zelul cu care ai cautat...

M-as bucura sa se mearga in continuare pe epistola in sine. As fi ineteresata si de o discutie legata de lucrarea predicatoriala a Sf. Ap. Pavel, un orator de neintrecut , un apologet iscusit...

[Petre C]

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel la Conferinţa „Familia: teologie paulină şi viziune contemporană"

Înaltpreasfinţite Părinte Pantelimon,
Mitropolit de Veria, Naussa şi Kampania,
Distinşi participanţi,

Viaţa familiei se sfinţeşte prin iubirea Sfintei Treimi


Una dintre învăţăturile principale ale Sfântului Apostol Pavel priveşte legătura tainică între viaţa în familie şi viaţa în Biserică. Astfel, în epistola către Efeseni, comparând cele două realităţi ale existenţei umane în Hristos Domnul, Apostolul neamurilor spune despre nuntă: „Taina aceasta" - a unirii bărbatului cu femeia într-un trup, după porunca lui Dumnezeu - „mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică" (Efeseni 5, 32). În acest sens, trebuie înţeleasă şi cultivată legătura sfântă care există între taina familiei şi taina Bisericii ca viaţă în comuniune. Faptul că Dumnezeu Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc S-a născut în istorie din femeie ca un copil şi a crescut într-o familie ne arată de ce toţi termenii de bază în Biserică sunt împrumutaţi din familie: părinte spiritual, mamă sau maică spirituală, frate şi soră spirituală, fiu şi fiică spirituală. Prin urmare, fără taina familiei nu poate fi înţeleasă nici taina Bisericii ca familie spirituală a iubirii frăţeşti în Hristos, Fiul Tatălui ceresc, născut ca Om din Mamă-femeie.


Însă pentru că a slăbit credinţa în taina iubirii lui Dumnezeu pentru om, astăzi, familia naturală, tradiţională, se află în criză, în mutaţie spre un viitor incert şi confuz. Individualismul şi orgoliul libertăţii egoiste împiedică afirmarea vieţii umane ca existenţă în comuniune şi solidaritate, iar vocaţia sfântă a familiei credincioase ca mediu al creşterii spirituale şi al mântuirii este adesea uitată.


În faţa acestor probleme, Bisericile Ortodoxe trebuie să dea un răspuns comun apărând valoarea familiei ca viaţă binecuvântă de Dumnezeu cu scopul dobândirii mântuirii şi a vieţii veşnice. Niciodată familia nu poate fi redusă la aspectele ei: biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, întrucât ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende tocmai pentru că iubirea din familie are vocaţia de a fi în lume pregătire spre a participa la iubirea divină veşnică a Preasfintei Treimi, ca taină a comuniunii eterne a Tatălui şi Fiului în bucuria Sfântului Duh. În acest sens, copii născuţi în familie şi botezaţi în Biserică în numele Sfintei Treimi pot fi viitori cetăţeni ai împărăţiei eterne a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.


În această perspectivă, este mai mult decât evidentă actualitatea învăţăturii Sfântului Apostol Pavel despre legătura dintre familie şi Biserică, temă centrală a congresului internaţional „Familia: teologie paulină şi viziune contemporană", organizat de Sfânta Mitropolie de Veria, Naousa şi Kampania. Suntem încredinţaţi că lucrările acestui congres vor fi încununate de succes şi vor ajuta toate Bisericile Ortodoxe surori să dea, împreună, mărturie vie despre vocaţia sfântă şi valorile multiple ale familiei ca expresie a vieţii binecuvântate de Hristos prin Biserica Sa.


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[Dionysie]

În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6, 10-17)

Ar fi interesant de studiat tema şi necesitatea războiului spiritual prin prisma învăţăturilor din epistola către efeseni a sfântului Paul, prezenţa acestei lupte spirituale la creştinii sau mai puţini sau falşii creştini, precum şi necesitatea actualizării învăţăturii despre războiul spiritual al Bisericii şi al creştinilor împotriva tuturor puterilor satanice ale întunericului. Este o bogăţie extraordinară de învăţături în acest pasaj al sfântului Paul, precum şi o chemare radicală, evanghelică, la lupta cu puterile întunericului, cu puterile antihristice şi lumeşti şi întunecate care sălăşluiesc în lumile spirituale.