Bravo! Demult nu am mai fost provocat în aşa măsură aici pe forum, ca să fiu determinat să scriu un asemenea răspuns.
Voi răspunde pe rând la problemele ridicate. Voi fi nevoit să fac şi unele precizări sau chiar corectări. E bine că s-a prezentat situaţia din Grecia la acest subiect. Vom vedea în ce măsură ea poate sau nu fi considerată drept etalon.
În Grecia, şi preotul, şi diaconul, citesc evanghelia cu fata carte lume. Preotul dintre usile imparatesti sau de pe amvon, iar diaconul ori de pe catedra (care este indreptata carte lume), ori de pe stasidia arhiereasca, la fel, indeptindu-se catre lume.
În primul rând, mai ales pt cititorii din Basarabia, trebuie să precizăm că "amvonul" nu e soleea, aşa cum se crede pe aici, ci un balcon special din biserică unde se suie diaconul sau chiar şi preotul pt a citit Apostolul şi Evanghelia, iar preotul sau episcopul - pt a rosti predica. La început acesta era aproape în mijlocul bisericii, iar cu timpul a fost ataşat de unul din pereţii bisericii.
Citirea de către diacon de pe stasidia arhierească, iarăşi poate fi total neînţeleasă pt basarabeni (nu mai zic de ruşi), întrucât acest scaun arhieresc lipseşte din biserică. Aici e o istorie aparte. Cei din România însă, pot aplica perfect aceasta practică. Are şi motivaţii simbolice (pt cei care numai cu asta trăiesc

).
In bisericile grecesti nu se practica citirea mai multor evanghelii, decit cele a saptaminii, a praznicului mare, sau a sfintului sarbatorit. Intr-o discutie ne-oficiala despre citirea mai multor evanghelii, practicata in BORu, preotii si calugarii greci, pe care i-am cunoscut, fiind si teologi si istorici, s-au referit foarte negativ la aceasta practica, vorbind despre inutila necesitate de a intinde slujba sfintei liturghii cu citirea mai multor pericope evanghelice, care nu sunt legate nici intr-un fel intre ele.
Ei, asta nu înseamnă că aici grecii (de azi) au dreptate, chiar şi atunci când se prezintă ca mari teologi sau istorici. Problema e de alt oridin:
- grecii de azi slujesc după Tipicul lui Violakis, de la sfârşitul sec. 19, el însuşi o prelucrare după Tipicul lui Konstantinos, protopsaltul Catedralei din Constantinopol de la încep. sec. 19. Acest tipic este nou (deşi încearcă o revenire la tradiția catedrală şi studită din sec. 9-12). După aceste tipicuri, într-adevăr se citeşte un singur Apostol şi o singură Evanghelie. Această prescripție se respectă şi în BOR, la catedrale şi parohii;
- ruşii (atât mănăstirile, cât şi parohiile), dar şi aproape toate mănăstirile din lumea ortodoxă (inclusiv cele din România şi chiar Athon - într-o anumită măsură), merg după Tipicul Mănăstirii Sf. Sava de lângă Ierusalim. Acesta prevede foarte des citirea a două, iar uneori chiar trei pericope din Apostol şi Evanghelie. Românii, în slabi cunoscători ai liturgicii, mai ales la mănăstiri, dacă au un singur Apostol sau Evanghelie într-o zi de rând, a doua o pun neapărat "a morţilor". Asta e o mare greşeală şi o putem discuta aparte.
- grecii cu care ai stat sfinţia ta de vorbă nu ştiu că în vechime, se puneau 3-5 citiri din Sciptură, inclusiv din VT şi se ţineau mai chiar multe predici (vezi, de exemplu, "Constituţiile Apostolice", cartea II-a şi a VIII-a). Aceasta nu este o lungire inutilă, ci o necesitate şi o obligaţie de a învăţat poporul. E normal ca atunci când se suprapun două evenimente, să se citească corespunzător din Apostol şi Evanghelie. De aici se pot ţine şi mai multe predici. Sunt însă deacord să nu se întindă Liturghia cu alte chestiuni inutile şi greşite, dar să se rezerveze suficient timp pt ceea ce numim noi "Liturghia Cuvântului". Şi aşa ortodocşii ştiu prost Sciptura;
- întrebarea de ordin practic pe care am ridicat-o eu vrea să atragă atenţia, în primul rând, că citirea textelor biblice, nu sunt rugăciuni, în sensul clasic al cuvântului, ci lecţii ("lectio divina").
Aflarea arhiereului in timpul citirii evangheliei, si anume pe amvonul, impreuna cu preoti-coliturghisitori si nu in scaunul de la locul inalt, care nu se practica in biserica din Republica Moldova
Aici e o chestiune istorică puţin mai complicată. Totodată voi explica şi apariţia stasidiei arhiereşti (scaunul arhieresc din strana dreaptă) în bisericile de stil bizatnin.
- În vechime, cel puţin până-n sec. IX, când începe să se generalizeze Iconostasul (catapeteasma), dar şi încă 2-3 secole după aceea, înainte de Apostol, arhiereul urca în synthronon, care era un scaun foarte înalt din absida altarului. Acest "loc înalt", într-adevăr era foarte înalt, încât arhiereul era văzut pe deasupra Sf. Mese de către toată sinaxa liturgică. Anume de acolo el asculta şi Evanghelia şi tot de acolo predica. Este interesant că şi înscăunarea avea loc tot în tronul din absida altarului. (Şi astăzi se poate vedea că la Sf. Sofia din Constrantinopol şi Kiev, dar şi la multe alte biserici, la "locul înalt", există o construcţie în mai multe trepte, de la 2 la 7, pe care se aşezau clericii în ordine ierarhică.)
- Odată cu apariţia Iconostasului (dar şi puţin după aceea, pt că la început şi Iconostasul era simplu), arhiereul nu mai putea fi văzut tocmai de la "locul înalt". În acest scop, pentru acest moment solemn, arhiereul iese între Sfintele Uşi sau la scaunul arhieresc special inventat pt aceasta. Înscăunarea arhiereului se face tot în acest scaun din strana dreaptă a bisericii. Tocmai de aceea, aşa cum este prevăzut să se facă cădiri la "locul înalt", tot aşa se fac cădiri şi spre acest scaun, chiar şi atunci când nimeni nu stă în el. Stasidia este un fel de prezenţă simbolică a ierarhului locului.
- Ruşii, fiind creştinaţi în sec. X, şi păstrând cu multă acrivie tradiţia de atunci, nici astăzi nu au acest scaun arhieresc din strana dreaptă a bisericii, iar la Evanghelie stau la "Locul Înalt", chiar dacă nu sunt văzuţi de nimeni din biserică. De aici şi tradiţia liturgică din Basarabia, care însă nu e atât de veche aici, ci a fost impusă după anul 1812.
exceptie facind slujba praznicala din Sfintele Pasti, cind evanghelia de la Ioan se citeste in mai multe limbi
În primul rând trebuie să spunem că toţi ortodocşii, cu excepţia ruşilor (şi alţi câţiva), citesc în mai multe limbi Evanghelia de la Vecernia ce se face în Duminica Paştilor pe la amiază. Ruşii însă (dar şi în Basarabia), în mai multe limbi se citeşte Prologul de la Ioan de la Liturghia Pascală.
Deci aici sunt două "excepţii" deodată!
cadirea inainte de citirea Evangheliei
Despre asta
aici.