Despre Vohodul Mare

[apologet]

Văd că aci se dau răspunsuri serioase la probleme serioase.
Slujesc ca preot lângă Suceava şi de multe ori îmi pun problema referitor la ce se mai practică în România la Vohodul Mare:
punerea Potirului pe capetele credincioșilor, acele pomeniri lungi, care la fiecare ediție a Liturghierului sunt modificate, dar şi pomenirile particulare pe care le practică unii preoţi. Ce părere aveţi despre toate acestea?
Vă mulţumesc.

[protosinghel]

Vohodul Mare

În primul rând, trebuie să denumim corect această procesiune. Ea este "Intrarea Mare" şi accentul trebuie să cadă anume pe intrare (cu toate implicaţiile ei), nu pe ieşirea preotului şi ceea ce urmează el să facă cât timp este ieşit din Altar. Termenul de Vohod, se pare că este o schimonosire a slavonescului "Vîhod" care înseamnă ieşire, în loc de "Vhod", aşa cum au slavii şi grecii - εισοδος.

punerea Potirului pe capetele credincioșilor

Aceasta este o practică greşită (neîntâlnită la alţi ortodocşi), deşi interzisă chiar de Liturghierul românesc, este în vigoare în majoritatea zonelor României şi chiar parţial în Basarabia şi Bucovina ucrainească. Cred că este legat de obieceiul rău al împărtăşirii rare a credincioşilor. Aceştia, în asemnea situaţii, simt nevoia unei legături cel puţin exterioare cu Potirul. Întru cât acesta nu poate fi pus pe capetele credincioşilor după prefacere (deşi am văzut şi asemenea minuni), ei sunt de-a dreptul amăgiţi cu această punere pe cap la Heruvic, care nu are nici o justificare de nici un fel, iar preoţii capătă popularitate în parohie în funcţie de tot felul de practici de acest gen. Ce să mai zic că am văzut, cu ocazia acestor puneri a Potirului, când preotul iese tocmai afară, păşeşte peste oameni, iar oamenii îl trag de veşminte pe preot încât acesta abia se ţine pe picoare, având grijă şi de Potir şi Sf. Disc. Evident, prin aceste practici, preotul alimentează supersiţiile şi trăirea superficială a cultului şi a Ortodoxiei în general. Consider că trebuie interzisă categoric, iar cei care o practică să fie opriţi de slujbă până promit că nu vor mai face.

acele pomeniri lungi, care la fiecare ediție a Liturghierului sunt modificate

Şi aceste pomeniri sunt întâlnite într-o formă extinsă tot numai în BOR. Unele formulări de acolo sunt foarte proaste. Cei care le-au compus, au mers pe princiupiul: "dle, să nu scăpăm nimic!". Dar oricât le-a reformula, oricum nu poţi cuprinde totul. Am scris asta şi în cartea mea. Acolo chiar am şi propus o variantă simplificată, bazată pe "strictul necesar".
Majoritatea ortodocşilor (grecii, ruşii ş.a.) au doar pomenirea episcopului locului şi ultima "pt toţi drept-slăvitorii creştini" şi atât. Tot ce-i mai mult decât acestea, este "osteneală şi durere", după cum zice psalmistul. Aceste pomeniri, nici pe departe absolut necesare, derivă din vechile urări pe care împăratul le spunea patriarhului, iar patriarhul împăratului în timpul procesiunii de la skevofylakion la Altar. Imnul Heruvic trebuie întrerupt pt un timp cât mai scurt, ca să fie clară continuitatea textului.
(La acest capitol, ruşii au o altă extremă, strigându-şi în gura mare unul altuia, specificând rangurile şi distincţiile pt fiecare în parte: "...Arhidiaconia ta / ieromonahia ta / egumenia ta /protoieria ta.... să o pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa", când se poate foarte simplu: "Preoţiile şi diaconiile voastre, să le pomenească Domnul Dumnezeu...")

pomenirile particulare pe care le practică unii preoţi

Tot timpul trebuie să fie şi oameni care întrec orice măsură...
Nominal se pomeneşte doar chiriarhul locului. Liturghierul românesc adimite excepţia de a pomeni pe patriarhii BOR şi cel mult pe ctitorii principali ai bisericii (dacă sunt trecuți la Domnul)

[Pr_Maxim Melinti]

Un multumesc aparte lui APOLOGETICUS pt intrebare, iar P. Petru pt un raspuns.
Indraznesc sa mai adaug ceva, iarasi prin prizma practicii obrservate in bisericile grecesti.
De mentionat faptul ca si grecii uneori exagereaza cu pomenirile la Vohodul Mare.
Astfel, conform ultimii editii ale Ieratikonului (2007), se fac pomeniri, stabilite de Biserica Eladei inca din 7 noiembrie 1935. Sunt 2 propozitii, in prima parte sunt pomeniti vii (Intiistatatorul Bisericii din Elada, preoti (uneori sunt nominalizati), enoriasi si ctitori...), in cea de a doua - adormiti (ctitori, cei care au mnhmosuno sau parastas (aici iarasi pe alocuri se fac pomeniri) si ... pe toti care asteapta invierea si viata de veci...).

Insa, recent, la o biserica din Atena am observat o alta practica. Preotul-paroh, iesind din altar a rostit obisnuitul Πανδον ημων... (Pe voi pe toți...), dupa care, intorcindu-se cu fata carte credinciosi a rostit rugaciunea Ο Θεος, ο Θεος ημων, ο τον ουρανιον αρτον... (Dumnezeul, Dumnezeul nostru, Cel ce painea cea cereasca - rugaciunea punerii inainte de la Proscomidia). Din pacate n-am reusit atunci sa intru in detalii cu refinta la aceasta practica, dar in timp cel mai apropiat ma voi stradui sa prezint in detalii chestiunea data.

Ceea ce se refera la punerea Potirului pe capul credinciosilor, sustinind parerea p. Petru, ca este ceva din rituri superstitioase, si este necesar de explicat atit preotilor care practica acest lucrul cit si credinciosilor care rivnesc spre aceasta.

Cu alese ginduri, p. Maxim

[protosinghel]

Preotul-paroh, iesind din altar a rostit obisnuitul Πανδον ημων... (Pe voi pe toți...), dupa care, intorcindu-se cu fata carte credinciosi a rostit rugaciunea Ο Θεος, ο Θεος ημων, ο τον ουρανιον αρτον... (Dumnezeul, Dumnezeul nostru, Cel ce painea cea cereasca - rugaciunea punerii inainte de la Proscomidia). Din pacate n-am reusit atunci sa intru in detalii cu refinta la aceasta practica...

La acest capitol, românii au luat-o înaintea grecilor, în sensul bun al cuvântului. Din acea rugăciune, s-a scos doar ceea ce e legat de moment şi poate fi rostit aici: "Pomeneşte Doamne, pe cei care au adus aceste Cinstite Daruri şi pe cei pt care s-au adus". Sunt cuvinte care chiar se potrivesc şi le zic şi eu la Zăbriceni, pt că, mi se pare, însumează toate pomenirile făcute la Proscomidie.
Nu e logic, dar aşa putea spune chiar că e greşit să se spună toată rugăciunea, care în mod evident, în toate manuscrisele, este de la Proscomidie (prothesis) şi nu are ce căuta aici.

Cu această ocazie vreau să fac o remarcă:
Nu tot ce fac grecii astăzi este vechi, nu mai zic - corect. Nici măcar textul oficial al Liturghiei nu e tocmai cel original (şi nici nu are cum să fie - !). Mi-a şi stârnit râsul când am văzut că la Bucureşti chipurile se lucra la o îmbunătăţire a Liturghierului românesc, având în faţă doar ediţii recente ale Ieratikonului. Asta e o greşeală metodologică, pornită atât din necunoaşterea noastră, cât şi din orgoliul grecilor că, chipurile, ei păstrează cel mai bine şi aproape nealterat tradiţia liturgică a Bisericii, iar alţii îi cred.

[eelianos]

De acord cu părintele Petru.

Nu mi se pare corectă ierarhizarea mică/mare între cele două intrări (cu evanghelia şi cu darurile) deopotrivă de importante pentru lucrarea liturghiei.

Practic, orice pomenire de la proscomidie nu are sens să fie reluată în auzul credincioşilor. asta nu denotă decât o puţină credinţă a poporului şi un conformism al clerului. de exemplu, cu ce foloseşte repetarea la intrarea cu darurile a pomenirii în auz a ctitorilor adormiţi ai bisericii respective odată ce pomenirea s-a făcut la proscomidie?

[protosinghel]

cu ce foloseşte repetarea la intrarea cu darurile a pomenirii în auz a ctitorilor adormiţi ai bisericii respective odată ce pomenirea s-a făcut la proscomidie?

Serveşte la creşterea evlaviei babelor faţă de părinţelul lor...

[protopsalt]

Momentul Intrarii cu Cinstitele Daruri trebuie sa nu fie o lunga insiruire de pomeniri intrucat intreruperea Heruvicului duce la... neintelegerea acestuia, care reflecta chiar si dpdv teologic semnificatia alegorica a acestei Intrari.

[protosinghel]

O dezvoltare a expunerii despre pomenirile la Vohodul mare aveţi tot în acest forum, aici.

[ccristi]

La vohodul mic ,fara diacon,trebuie sa iasa toti preotii sau daca iese doar protosul e cumva ceva in neregula??
Am observat ca preotii nu ies imediat dupa ce se termina fericirile ci cind strana cinta ,,Aparatoare Doamna...e normal?????

[protosinghel]

La vohodul mic ,fara diacon,trebuie sa iasa toti preotii sau daca iese doar protosul e cumva ceva in neregula??

Trebuie să iasă toţi.

Am observat ca preotii nu ies imediat dupa ce se termina fericirile ci cind strana cinta ,,Aparatoare Doamna...e normal?????

Situaţia pe care o descrii este imposibilă. În BOR ori se cântă Fericirile, ori în locul lor "Apărătoarei Doamne...". Se iese spre partea finală a uneia din ele.

P.S. Te rog să-ţi repari tasta cu semnul întrebării. Văd că se blochează şi pui inutil mai multe semne de acest fel. Este suficient doar unul. De asemenea văd că ai probleme cu tasta "space", nemaivorbind de diacritice. La noi pe forum se scrie îngrijit şi cu diacritice. Nu vă supăraţi.

[ccristi]

Dvs a-ti dat un raspuns cu ceva timp in urma
Nu credeti ca este o contradictie intre cele doua raspunsuri
Spun asta fiindca vad ca admiteti sa se cinte ori Fericirile ori Aparatoarei ,Doamne..
Va rog sa nu va suparati dar as vrea sa inteleg bine asta
Va multumesc

ccristi scrie:
As dori sa aflu daca e normal ca la vohodul mic sa nu se cinte fericirile ci doar aparatoare doamna sau cind anume (din an)se cinta si cind nu fericirile

Cântarea condacului "Apărătoarei, Doamne..." în locul Antifonului III al Liturghiei, este o invenţie românească.
Întrebarea nu are nicio legătură cu Vohodul Mic, ci ţine de istoria şi rânduiala Antifoanelor Liturghiei. Normal ar fi să se cânte Fericirile, iar după Vohod - troparele şi condacele, dintre care ultimul, în cazul în care Biserica are hramul unui Sfânt, poate fi chiar "Apărătoarei, Doamnei..."

[protosinghel]

Nu e nici o contradicţie. N-ar trebui să se cânte "Apărătoarei, Doamne", dar dacă totuşi se cântă, îţi explic, că acest imn nu se poate cânta în paralel cu Fericirile.