Ectenia catehumenilor

[CatalinM]

Am observat ca in unele biserici aceasta ectenie nu se mai rosteste, iar in alte parti mi s-a parut a fi intr-o forma prescurtata. Care ar fi temeiul acestei omisiuni? "Disparitia" catehumenilor sau alte motive? Ca fapt divers, acolo unde inca se mai practica, se pare ca majoritatea credinciosilor nici macar nu stiu despre ce e vorba, deoarece atunci cand preotul spune "Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.", toata lumea isi pleaca, mai mult sau mai putin, capul.

[protosinghel]

Am făcut un studiu amănunţit asupra acestei probleme în cartea mea, pp. 136-147.
În linii generale, desigur, în lipsa catehumenilor, ectenia şi rugăciunea de plecare a capetelor pt ei, nu trebuie puse. Dacă însă în acea biserică şi la acea Liturghie este de faţă cel puţin un catehumen, ectenia şi rugăciunea respectivă trebuie neapărat puse.

Sunt total nefondate speculațiile unora, inclusiv a lui Schmemann, precum că această ectenie s-ar referi la eterodocşii pt care noi ne rugăm să devină mădulare ale Bisericii Ortodoxe.

Mai multe explicaţii găsiţi în carte.

[protosinghel]

În cartea mea am mers pe ideea că Ectenia pt catehumeni cu rugăciunea de plecare a capetelor, trebuie pusă atunci când avem catehumeni în biserică, dar trebuie suprimate atunci când nu-i avem. Am fost împotriva unor reformulări sau reinterpretări ale acestei Ectenii. Cred că am dreptate în acest sens, pt că merg pe linia manuscriselor şi pe înţelesul direct al textului.
Dar mi-a plăcut reformularea pe care o fac la Mănăstirea Simonos Petras în Athos. Ei ar fi vrut să o scoată, dar şi aşa sunt consideraţi de toţi ca fiind mai "liberali", comparativ cu alţi athoniţi. La Ormylia, mănăstirea de maici care ţine de ei şi la care slujesc preoţii lor, nu pun niciodată ectenia pt catehumeni.
Deci până la urmă, rostesc o ectenie reformulată, fără rugăciunea de plecare a capetelor, care se împacă şi cu ideea de a ne ruga (noi, credincioşii) pt cei care urmează să vină în Biserică.

Iată textul ecteniei, aşa cum se spune el la Simonos Petras (dar nu şi în alte Mănăstiri Athonite):

Diaconul: Să ne rugăm pentru cei chemaţi, Domnului.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Ca Domnul să-i miluiască pe dânşii.*
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Să i înveţe pe dânşii cuvântul adevărului.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Să le descopere lor Evanghelia dreptăţii.
Preotul desface partea de sus a Antimisului.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Să i unească pe dânşii cu Sfânta Sa sobornicească şi apostolească Biserică.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Mântuieşte, miluieşte, apără şi i păzeşte pe dânşii, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Preotul: Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Strana: Amin!
_______________
* Nu doar la această reformulare, ci în general în Ieratikonul grecesc, această cerere apare separată în text.

Ce părere aveţi de această reformulare? Rezolvă ea în vreun fel problema? Credeţi că ar putea fi acceptată la noi?

[Administrator3]

Ce părere aveţi de această reformulare? Rezolvă ea în vreun fel problema?

Avand in vedere ca nu mai sunt indemnati "cei chemati" in a se ruga Domnului, noua formulare are sens.

Credeţi că ar putea fi acceptată la noi?

NU! De cand cu noul patriarh, nici la catedrala patriarhala nu se mai rosteste ectenia celor chemati.

Dar ce ar trebui sa se intample cu prima parte a primei ectenii pentru cei credinciosi? (cati sunteti chemati...) Aceasta ar trebui sarita si spus doar "Cati suntem credinciosi..."? Ca un argument in sustinerea ideii ca nu va fi acceptata noua formulare spun urmatoarele: nu am vazut in tara (ca nu prea am umblat prin strainatati) locas unde a doua ectenie pentru cei credinciosi sa fie spusa complet la slujba cu diacon:

Diaconul: Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne miluieşte.
Următoarele ectenii de cerere se zic numai dacă slujeşte şi un diacon.
Diaconul: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dum nezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim noi izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Peste tot am auzit doar prima si ultima cerere...

PS: este vorba de ecteniile dinainte de heruvic, pentru cei ce nu le stiu dupa denumirea d ectenii pentru cei credinciosi.

[protosinghel]

Peste tot am auzit doar prima si ultima cerere...
PS: este vorba de ecteniile dinainte de heruvic, pentru cei ce nu le stiu dupa denumirea d ectenii pentru cei credinciosi.

Păi tocmai: prima şi ultima cerere nu mai ai treabă cu ectenia pt cei chemaţi, ci cu a doua pentru credincioşi.

[Administrator3]

Ideea era ca se prefera scurtarea (a doua ectenie pentru cei credinciosi nu se spune complet nici la slujba cu diacon), iar acest lucru se poate face prin eliminarea ecteniei celor chemati si nu prin reformularea ei.

[protosinghel]

Nu-i aşa. În acest caz nu este nici o legătură între cele 2 ectenii.
Cât priveşte scurtarea celei de-a doua, ăsta este un obicei mult mai vechi şi el este reflectat şi în Ieratikonul grecesc. Acolo de mult timp a doua Ectenie pt credincioşi nu mai este asemănătoare cu cea Mare, ci aşa cum o zic românii în ultima vreme.

[eelianos]

si atunci s-ar face desfacerea ilitonului/antimisului cumva in timpul ecteniei de dupa evanghelie?

[protosinghel]

si atunci s-ar face desfacerea ilitonului/antimisului cumva in timpul ecteniei de dupa evanghelie?

Da! Dar se poate şi la Ectenia de dinainte de Heruvic, aşa cum scriu vechile cărţi chiar şi pt cazul când este Ectenia pt catehumeni.

[protosinghel]

Am pus pe blog capitolul din carte "Despre ectenia pentru catehumeni".

[dimitrie]

Eu cred că rugăciunea pentru catehumeni trebuie rostită de către preot, cu sau fără catehumeni în biserică. Îşi are rădăcina în Evanghelie:
"20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,
21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. " Ioan.17
Eu cred că acesta a fost motivul de bază pentru care înaintaşii noştri nu s-au atins de această rugăciune, gândind că nu şi-ar mai găsi cumva locul fără catehumeni de faţă.
Cred că această rugăciune e lucrătoare cu sau fără catehumeni de faţă.

PS.
Cândva, într-o maternitate mi s-a plâns o mămică lehuză că pruncul ei născut prematur şi cu f.mici şanse de supravieţuire, nu poate fi botezat datorită lipsei totale de înţelegere din partea medicului responsabil. Era strict interzisă apropierea oricui nu făcea parte din personalul medical de acest copil. Am adus durerea acestei mame cu mine la Sf.Liturghie, şi am putut vărsat durerea ei doar la această rugăciune. Cele ce au urmat după aceea în evolţia sănătăţii acelui copil au fost peste putinţa de aşteptare a medicilor dar şi mea, chiar dacă într-o măsură mai mică.
Dar acest tip de întâmplare se află într-un plan mult prea secundar (dacă mă pot exprima aşa) pentru a putea constitui fundamentul păstrării acestei rugăciuni - cu sau fără subiecţii ei de faţă.
Cum consideraţi. Eu m-am exprimat.

[maria_andreea]

Eu cred că rugăciunea pentru catehumeni trebuie rostită de către preot, cu sau fără catehumeni în biserică. Îşi are rădăcina în Evanghelie:
"20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,

Eu credeam că cei ce vor crede în Mine, adică în viitor (de ex. după 2000 ani) prin cuvântul lor suntem noi, credincioşii ortodocşi de astăzi !? :?

[protosinghel]

Eu cred că rugăciunea pentru catehumeni trebuie rostită de către preot, cu sau fără catehumeni în biserică. Îşi are rădăcina în Evanghelie:
"20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,

Bine că măcar aţi început corect: "eu cred"...
1. Eu nu sunt împotriva faptului de a ne ruga pt cei care sunt în afara Bisericii, dar nu cu aceste cuvinte. De atâta timp slujiţi Liturghia şi chiar nu vedeţi clar la ce se referă acele cuvinte ALCĂTUITE DE OAMENI, LA URMA URMEI, NU CĂZUTE DIN CER? Oare rugăciunea la plecarea capetelor şi toată istoria catehumenatului nu arată clar că aceştia nu sunt păgânii sau mai ştiu eu, ci PERSOANELE CARE TREC CURSURILE DE CATEHIZARE ÎN VEDEREA PRIMIRII BOTEZULUI ÎN TIMPUL APROPIAT. Ce nu-i clar?
Haideţi să reformulăm textele şi nu-s probleme! Dar să spunem una, având în vedere alta, nu merge... Nici măcar pe acest forum, care este destinat... (citiţi şi singur la antet).
2. Iertaţi-mă, dar puţinele mele cunoştinţe teologice nu-mi permit să văd legătura între versetul dat de sf. voastră şi ectenia pt catehumeni (nebotezaţi).

[apologet]

Şi mie mi se pare că versetul de la Ioan 17,20 nu are nimic cu rugăciunea liturgică pentru "cei chemaţi", de fapt nebotezaţi, căci dacă le zicem pe nume, deja unele lucruri devin mai clare.
Şi eu cred că orice rugăciune şi cuvânt spus de preot trebuie să fie trecut prin minte, dar nu folosit ca o mantră. Ceea ce face părintele Petru este un început care trebuie urmat şi dus la capăt.

[dimitrie]

Părinte Petru, înainte de a mai continua discuţia, vă rog să vă definiţi poziţia cu privire la acestea: viewtopic.php?f=67&t=880#p23464
Nu doresc să fie interpretată dorinţa mea ca pe o răutate la adresa sf.voastre, ci pe o nevoie obiectivă. Eu nu pot concepe ca cineva cu idei eronate dogmatic să îndrepte pe alţii , la modul cum se exprimă şi apologet (tipul acela de agiornamento):

Şi mie mi se pare că versetul de la Ioan 17,20 nu are nimic cu rugăciunea liturgică pentru "cei chemaţi", de fapt nebotezaţi, căci dacă le zicem pe nume, deja unele lucruri devin mai clare.
Şi eu cred că orice rugăciune şi cuvânt spus de preot trebuie să fie trecut prin minte, dar nu folosit ca o mantră. Ceea ce face părintele Petru este un început care trebuie urmat şi dus la capăt.

În rest, subiectul nu este epuizat. Ştiu ce spune şi rugăciunea, de aceea nu am făcut vreo referire la ectenie ca fiind nevoie să se mai zică în biserică, ci am accentuat doar rugăciunea. E posibil ca subiectul să devină mai interesant de aici înainte, ori să moară din faşă.
Aştept lămuriri din partea protosinghel-ului.
PS.
Am văzut această practică de a trece după ectenia mare ori după Evanghelie chiar, direct la ectenia dinaintea Heruvicului, atât la diferiţi preoţi cât şi pe la arhierei. Însă, la cei sporiţi duhovniceşte nu am văzut o asemenea practică sau mai bine zis apucătură.
Poate că e loc şi de asemenea lucruri, dar nu la scară mare aşa cum se cam doreşte.
Dar cum se întâmplă că la noi se merge doar în sens coborâtor, de a scurta? Rar vezi să se mai zică ecteniile după doxologia mare pe la biserci (ca să nu zic aproape deloc) acolo unde Liturghia începe imediat după Utrenie. Ce să mai zic de citirea canoanelor, ori de slujba înmormântării care, în practică, se configurează ca un Parastas!
Acum să scurtăm şi Liturghia? Şi de ar fi nevoie, omul începe să aibă fobie.

[protosinghel]

Părinte Petru, înainte de a mai continua discuţia, vă rog să vă definiţi poziţia cu privire la acestea: viewtopic.php?f=67&t=880#p23464
Nu doresc să fie interpretată dorinţa mea ca pe o răutate la adresa sf.voastre, ci pe o nevoie obiectivă. Eu nu pot concepe ca cineva cu idei eronate dogmatic să îndrepte pe alţii , la modul cum se exprimă şi apologet (tipul acela de agiornamento):
...
În rest, subiectul nu este epuizat. Ştiu ce spune şi rugăciunea, de aceea nu am făcut vreo referire la ectenie ca fiind nevoie să se mai zică în biserică, ci am accentuat doar rugăciunea. E posibil ca subiectul să devină mai interesant de aici înainte, ori să moară din faşă.
Aştept lămuriri din partea protosinghel-ului.

Ideea de acolo a fost demult precizată şi vă rog să recitiţi atent textul în varianta de acum. Cu toate acestea, eu nu înţeleg cum de mai intraţi pe forumul unuia pe care-l consideraţi eretic şi panteist?
Şi vreţi să spuneţi că în Biserica Ortodoxă nu avem nevoie de aggiornamento? Vă convine actualul sistem de citiri biblice din Biserica Ortodoxă? Sau poate nici n-aţi meditat vreodată la el...

Am văzut această practică de a trece după ectenia mare ori după Evanghelie chiar, direct la ectenia dinaintea Heruvicului, atât la diferiţi preoţi cât şi pe la arhierei. Însă, la cei sporiţi duhovniceşte nu am văzut o asemenea practică sau mai bine zis apucătură.
Poate că e loc şi de asemenea lucruri, dar nu la scară mare aşa cum se cam doreşte.
Dar cum se întâmplă că la noi se merge doar în sens coborâtor, de a scurta? Rar vezi să se mai zică ecteniile după doxologia mare pe la biserci (ca să nu zic aproape deloc) acolo unde Liturghia începe imediat după Utrenie. Ce să mai zic de citirea canoanelor, ori de slujba înmormântării care, în practică, se configurează ca un Parastas!
Acum să scurtăm şi Liturghia? Şi de ar fi nevoie, omul începe să aibă fobie.

Off, părinte. Dvstră ca un român veritabil, vedeţi istoria Bisericii ca istoria unui om. Oare puteţi să înţelegeţi că 100 de ani pt istoria Bisericii este aproape o nimica toată, iar 1000 ar mai însemne ceva? Şi acum haideţi să vă lămuresc.
1. Ecteniile după Doxologie, dar şi Canoanele, Catismele şi chiar Ceasurile, se pun în 98% din toate bisericile de parohie din Basarabia. La fel şi în toată Patriarhia Moscovei, iar de slujbele din BOR eu nu răspund. Cu o parte din aceste suprimări sunt totuşi deacord.
2. Ideea că în ultima vreme se merge numai în direcţia scurtării slujbelor e cea mai mare inepţie. De cel puţin 1500 de ani slujbe s-au tot lungit şi au reţinut diferite elemente cu treabă şi fără treabă. Şi vă rog să nu implicaţi în asta "pronia divină", că nu este, ci mai degrabă o îngăduinţă. E cu totul altceva că nu se scoate ceea ce ar trebui scos, ci mai degrabă ce nu ar trebui, dar ăsta e deja un alt subiect. De ce puneţi acatiste şi lungiţi cu pomenirile la Intrarea Mare, dar lăsaţi Psalmii insuflaţi de Dumnezeu?
3. Slujbele, pt că sunt slujite de oameni şi pt oameni, pot atinge şi de multe ori ating o masă critică de conţinut şi durată. De aceea scoaterea unor elemente devine necesară. Numai că în acest caz ar trebui să scoatem nu ceea ce ni se pare nouă, ci ceea ce dpdv istoric şi teologic ar fi mai potrivit. Spuneţi vă rog, de câte ori aţi (co-)slujit la o liturghie afară (pe diferite scene) şi aţi continuat să spuneţi: "Uşile, uşile..." (dar care uşi?), "Cu pace să ieşim..." (dar unde să mai ieşim, că deja suntem afară?) ş.a. de genul acesta? Dar oare slujbele sunt litere moarte? Unde e mintea noastră în acele momente? Eh, părinte...

[dimitrie]

Ideea de acolo a fost demult precizată şi vă rog să recitiţi atent textul în varianta de acum. Cu toate acestea, eu nu înţeleg cum de mai intraţi pe forumul unuia pe care-l consideraţi eretic şi panteist?

Mi-aţi lăsat impresia că vă cam jucaţi cu vorbele pe acolo. Eu unul spun când o iau razna. Domnul ştie inimile; noi însă, doar ce scrie ori spune omul. Eu nu intru să mă cert pe forum, ori să iau pe careva în zeflemea. Dar când e vorba de dogmă .... fie el şi cu engolpion, nu mi se cade să tac, că voi da răspuns.
Nici gândiţi ce greu îmi vine să deschid gura în acest sens, mai ales atunci când e vorba de vreun preot, iar de episcop... cu atât mai mult.
Nu vă consider eretic, că vă duce capul şi pricepeţi rapid scăparea... Numai, daţi-ne şi nouă un semn de mila măriei voastre, că ne perpelim de grijă!

Şi vreţi să spuneţi că în Biserica Ortodoxă nu avem nevoie de aggiornamento?

Ba daaa! Să vă dau exemplu de un aggiornamento: -plasarea cuvenită a fumatului (şi a tuturor drogurilor în general), în rândul patimilor din care face parte, precum şi canonisirea lui.
Dar ştiţi de care aggiornamento se simte mai mult nevoia? Sigur ştiţi: acordarea vieţii noastre duhovniceşti cu a primilor creştini, ţinând cont de specificul vieţii de azi.

Vă convine actualul sistem de citiri biblice din Biserica Ortodoxă? Sau poate nici n-aţi meditat vreodată la el...

Sunt greu de cap şi nu pricep despre ce vorbiţi.

Am văzut această practică de a trece după ectenia mare ori după Evanghelie chiar, direct la ectenia dinaintea Heruvicului, atât la diferiţi preoţi cât şi pe la arhierei. Însă, la cei sporiţi duhovniceşte nu am văzut o asemenea practică sau mai bine zis apucătură.
Poate că e loc şi de asemenea lucruri, dar nu la scară mare aşa cum se cam doreşte.

Apropo de agiornamento, că la asta gândeam.

1. Ecteniile după Doxologie, dar şi Canoanele, Catismele şi chiar Ceasurile, se pun în 98% din toate bisericile de parohie din Basarabia. La fel şi în toată Patriarhia Moscovei, iar de slujbele din BOR eu nu răspund.

Slavă lui Dumnezeu!

Cu o parte din aceste suprimări sunt totuşi deacord.
.... De ce puneţi acatiste şi lungiţi cu pomenirile la Intrarea Mare, dar lăsaţi Psalmii insuflaţi de Dumnezeu?

Poate vorbiţi cu altul, nu cu mine.

3. Slujbele, pt că sunt slujite de oameni şi pt oameni, pot atinge şi de multe ori ating o masă critică de conţinut şi durată. De aceea scoaterea unor elemente devine necesară. Numai că în acest caz ar trebui să scoatem nu ceea ce ni se pare nouă, ci ceea ce dpdv istoric şi teologic ar fi mai potrivit. Spuneţi vă rog, de câte ori aţi (co-)slujit la o liturghie afară (pe diferite scene) şi aţi continuat să spuneţi: "Uşile, uşile..." (dar care uşi?),

Dar cele cinci simţuri ce sunt altceva, decât numai uşi pentru suflet? Păi dacă numai la zăvoare şi trântit de uşi gândim, atunci şi un protestant s-ar pricepe să ne facă aggiornamento.

"Cu pace să ieşim..." (dar unde să mai ieşim, că deja suntem afară?)

Întrebarea este nu unde să ieşim, ci: De unde să ieşim? De la Cina Domnului, de acolo să ieşim!

ş.a. de genul acesta? Dar oare slujbele sunt litere moarte? Unde e mintea noastră în acele momente? Eh, părinte...

Mi-aţi luat vorba din gură...
Dar revin mâine la subiect cu ceva lămuriri.

[protosinghel]

Vă convine actualul sistem de citiri biblice din Biserica Ortodoxă? Sau poate nici n-aţi meditat vreodată la el...

Sunt greu de cap şi nu pricep despre ce vorbiţi.

Păi, totul e simplu. În fiecare an citim aceleaşi pericope biblice, dintre care multe se repetă, dar alte zeci şi sute de pericope nu le citim şi nu le comentăm niciodată. Vi se pare normal? Că doar sistemul actual e făcut pentru mănăstiri, unde se slujeşte zilnic, dar pt parohii el nu este nicidecum valabil.

Am văzut această practică de a trece după ectenia mare ori după Evanghelie chiar, direct la ectenia dinaintea Heruvicului, atât la diferiţi preoţi cât şi pe la arhierei. Însă, la cei sporiţi duhovniceşte nu am văzut o asemenea practică sau mai bine zis apucătură.

Dacă asociaţi duhovnicia cu tradiţionalismul rigid, când citeşti totul doar ca nu cumva să greşeşti şi Dumnezeu să-ţi dea în cap, atunci nu veţi găsi mare lucru. Bateţi Athosul cu piciorul şi veţi avea "mari surprize"...

Spuneţi vă rog, de câte ori aţi (co-)slujit la o liturghie afară (pe diferite scene) şi aţi continuat să spuneţi: "Uşile, uşile..." (dar care uşi?),

Dar cele cinci simţuri ce sunt altceva, decât numai uşi pentru suflet? Păi dacă numai la zăvoare şi trântit de uşi gândim, atunci şi un protestant s-ar pricepe să ne facă aggiornamento.

Eu cred că protestanţi sunt toţi cei care fără să aibă habar de sensul acelor cuvinte şi de acţiunile concrete care se făceau în acel moment în Liturghia Ortodoxă, au schimbat peste noapte sensul cuvintelor, filozofând ca babele la prăşit..

"Cu pace să ieşim..." (dar unde să mai ieşim, că deja suntem afară?)

Întrebarea este nu unde să ieşim, ci: De unde să ieşim? De la Cina Domnului, de acolo să ieşim!

De la care Cină, de la care toată lumea a plecat flămândă acasă? Haideţi să fim serioşi şi să ne uităm mai critic la propriile fabulaţii.
"Rugăciunea de după Amvon" este rugăciunea Apolisului (cel puţin până în sec. 14), iar cel care are cunoştinţe elementare de greacă îşi dă seama că etimologia acestui cuvânt este legată de permisiunea de a ieşi în cetate/oraş. Ieşirea se face bineînţeles din biserică şi era interzis să ieşi înainte de asta, deşi tendinţa a existat din totdeauna.

Deci sfinţiei voastre pe care linie vă place să continuăm, pe cea speculativă sau realistă?

[dimitrie]

Şi mie mi se pare că versetul de la Ioan 17,20 nu are nimic cu rugăciunea liturgică pentru "cei chemaţi", de fapt nebotezaţi, căci dacă le zicem pe nume, deja unele lucruri devin mai clare.
Şi eu cred că orice rugăciune şi cuvânt spus de preot trebuie să fie trecut prin minte, dar nu folosit ca o mantră. Ceea ce face părintele Petru este un început care trebuie urmat şi dus la capăt.

Am uitat să specific faptul că Rugăciunea pentru cei chemaţi la care m-am referit, este aceea de la Liturghia Darurilor.
Observaţi diferenţa de text, dar şi contextul istoric în care este scrisă.

[nicolaecnt]

Dimitrie, observ că esti un mare conservator! Eu zic să-l acuzi și pe Sf. Ioan Gură de Aur, că mult a mai scurtat Liturghia!
Nu vezi că devenim penibili? Din câte se știe „Ușile, ușile ...” se adresa ușierilor! Câți ușieri aveți la biserică? Acum spui că: să vezi, că noi trebuie să vorbim despre ușile sufletului! A schimba sensul cuvintelor este mult mai grav decât a adapta textul la prezent! Nimeni nu vrea scurtarea slujbelor, ci reorganizarea lor! O să spunem mai târziu că toți participanții la Sf. Liturghie s-au împărtășit duhovnicește cu Trupul și Sângele Domnului, și e bine așa! Iată ce spun Sf. Apostoli: Apostolii au scris în al 8-lea şi al 9-lea din canoanele lor, poruncind, cu pedeapsa afuriseniei, ca să nu rămână nimeni neîmpărtăşit cu Dumnezeeştile Taine, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, "Dacă cineva nu se împărtăşeşte când se săvârşeşte Liturghia să spună pricina pentru care nu se împărtăşeşte şi de va fi binecuvântată să se ierte, iar dacă nu o va spune, să se afurisească (Can 8). Iar în canonul al 9-lea zic: "Biserica trebue să afurisească pe toţi acei creştini, care merg la biserică, ascultă cetirea Sfintelor Scripturi şi nu stau nici la rugăciune, nici la Sfânta împărtăşire, ca unii care produc sminteală în Biserică". Eu cred că aici trebuie insistat: zicem „Cu frică de Dumnezeu, ... și cu dragoste apropiați-vă!” - și ... nu vine nimeni! Pentru că am spiritualizat chemarea! Ne înecăm în misticism și îl pierdem efectiv pe Hristos!