Erezii papistaşe

Diferenţe şi asemănări
Avatar utilizator
Floryan
Mesaje:652
Membru din:15 Ian 2010, 07:59
Confesiune:ortodox
Preocupări:Viata la tara
Localitate:Bacau
Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde Floryan » 05 Oct 2011, 07:24

Buna ziua! în cazul catolicilor se poate spus ca sunt o sectă?
Nu. In niciun caz. Sunt doar eretici.
Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

dumitru85
Mesaje:71
Membru din:21 Mai 2011, 22:49
Confesiune:alta religie
Preocupări:IT,religie,sport
Localitate:Bastionul Ortodocsilor,Republica Moldova,Chisinau

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde dumitru85 » 06 Oct 2011, 21:07

pai daca sunt eretici oare nu apare si notiunea de secta? dar cum stam cu protestantii?
ortodox Evanghelic

Avatar utilizator
Floryan
Mesaje:652
Membru din:15 Ian 2010, 07:59
Confesiune:ortodox
Preocupări:Viata la tara
Localitate:Bacau

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde Floryan » 12 Oct 2011, 11:05

pai daca sunt eretici oare nu apare si notiunea de secta? dar cum stam cu protestantii?
Nu sunt secta, sunt doar eretici. Cred ca la fel sunt coptii sau stilistii
Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 16 Iun 2012, 19:53

Se ştie că confesiunea romano-catolică, dar şi cea greco-catolică, cred şi mărturisesc mai multe erezii:
- Filioque
- Existenţa Purgatoriului
- Primatul papal şi infailibilitatea papală
- Folosirea azimei, lipsa epiclezei şi împărtăşirea doar cu "Sf. Trup" la Euharistie
- Energiile divine sunt create
- Imaculata concepţie a Maicii Domnului
- Indulgenţele
- Mai multe erezii legate de săvârşirea şi săvârşitorul Sfintelor Taine
- alte greşeli şi abateri ce derivă din astea...
Aş vrea să îl întreb pe protosinghel pe ce se bazează când face astfel de acuzaţii? Are protosinghel la dispoziţie un Sinod Ecumenic ortodox care să fi condamnat aceste numite de domnia sa erezii (nu spun că nu ar fi erezii)? Există vreun Sinod Ecumenic care să fi condamnat filioque şi care să fi afirmat învăţătura cea adevărată referitor la relaţia Fiului cu Sfântul Duh în Sfânta Treime? Există vreun Sinod Ecumenic care să fi condamnat primatul şi infailibilitatea aşa cum sunt definite de catolici şi să fi expus într-o definiţie dogmatică învăţătura pe care Biserica Ortodoxă o consideră ca fiind cea adevărată?

Avatar utilizator
Floryan
Mesaje:652
Membru din:15 Ian 2010, 07:59
Confesiune:ortodox
Preocupări:Viata la tara
Localitate:Bacau

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde Floryan » 18 Iun 2012, 08:14

Aş vrea să îl întreb pe protosinghel pe ce se bazează când face astfel de acuzaţii? Are protosinghel la dispoziţie un Sinod Ecumenic ortodox care să fi condamnat aceste numite de domnia sa erezii (nu spun că nu ar fi erezii)? Există vreun Sinod Ecumenic care să fi condamnat filioque şi care să fi afirmat învăţătura cea adevărată referitor la relaţia Fiului cu Sfântul Duh în Sfânta Treime? Există vreun Sinod Ecumenic care să fi condamnat primatul şi infailibilitatea aşa cum sunt definite de catolici şi să fi expus într-o definiţie dogmatică învăţătura pe care Biserica Ortodoxă o consideră ca fiind cea adevărată?
Am sa incerc sa va raspund depsre Filioque.
Prima sursa in care ni se spune clar ca Duhul Sfant purcede de la Tatal prin Fiul este Sfanta Scriptura.
Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi este trimis în lume prin Fiul (Ioan 15, 26);
Crezul de la Niceea care spune asa... Si intru Duhull Sfant, Domnul de viata....care e la Tatal Purcede, amrturisit de multi partinti ai bisericii.
De fapt toate cele 7 sinoade, au intarit invatatura aceasta a Sf Treimi si binenteles si alte invataturi
Au existat papi, (Leon, Adrian) care au aparat Crezul de la Niceea, si au respins Filioque.
Patriarhul Constantinopolului convocând sinodul (1054) , acesta a anatematizat la 24 iulie pe cardinalul Humbert, delegaţia romană, pe papa Leon al IX-lea şi Biserica romană. Acest cardinal a adus grecilor acuzaţiile cele mai grave dar învinuirea cea mai absurdă
fiind aceea că grecii ar fi scos filioque din Simbolul Credinţei învăţătura când oricine ştie că Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi şi Sinoadele ecumenice.

Din invatatura Sf Fotie cel Mare impotriva susţinătorilor Vechii Rome; despre faptul că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl şi nu de la Tatăl şi de la Fiu:

"1. Dacă Duhul este simplu, dar purcede de la Tatăl şi de la Fiul, trebuie neapărat să admitem că ei sunt o singură persoană. Astfel este reintrodusă o confuzie sabeliană a persoanelor, sau mai bine zis, semi-sabeliană.
2. Dacă Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul, El va fi dublu sau compus. Dacă Duhul Sfânt este raportat la Două Origini, la Două Principii, ce devine atunci Monarhia, atât de mult cântată, a Sfintei Treimi?
3. Dacă Tatăl Îl purcede pe Duhul şi Fiul Îl purcede de asemenea, Tatăl va fi o Cauză a Duhului, în acelaşi timp apropiată şi îndepărtată, datorită acestei purcederi şi de la Fiul.
4. Dacă purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl este desăvârşită, purcederea de la Fiul va fi superfluă.
5. Dacă purcederea Duhului de la Fiul este aceeaşi cu purcederea de la Tatăl, atributul personal al purcederii Le va fi comun. Dar cum devine un atribut personal, comun?
Dacă cele două purcederi sunt opuse, nu se vor distruge una pe alta, pentru că cele aflate în opoziţie se distrug totdeauna una pe alta?
În sfârşit, dacă ele sunt diferite, o „primă parte” a Duhului va fi purces într-un fel şi o „a doua parte”, în alt fel, iar El va fi atunci „compus” din părţi inegale.
6. Pentru că Fiul şi Duhul izvorăsc dintr-o singură Cauză, adică Tatăl, şi dacă Fiul, la rândul Său, este Izvorul Duhului, atunci trebuie ca şi Duhul să fie Izvorul Fiului. Pentru că Tatăl Îi „proiectează” cu aceeaşi cinste, şi pe Unul şi pe Celălalt.
7. Dacă Fiul are în comun cu Tatăl, purcederea Duhului Sfânt, atunci Duhul Sfânt participă El Însuşi la această purcedere. Într-adevăr, tot ceea ce Tatăl are în comun cu Fiul, are în comun şi cu Duhul Sfânt. La fel, Duhul va fi în acelaşi timp şi Cauză şi Cauzat, ceea ce este mai monstruos decât toată mitologia păgână.
8..
9..."
Mai sunt si alti Sfinti care vorbesc despre asta.
Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 18 Iun 2012, 16:19

Am sa incerc sa va raspund despre Filioque.
Întrebarea nu era despre filioque, ci despre bazele sinodale ecumenice şi în definiţii dogmatice în Duhul Sfânt asumate de Biserică. Dacă nu există astfel de baze, atunci nu înţeleg cum se ajunge la astfel de acuze şi afirmaţii. Dacă cineva afirmă erezia ariană, Biserica Ortodoxă are la îndemână anatematizarea de la Sinodul I Ecumenic şi are pe ce bază să îl excomunice sau să îl condamne, bisericeşte vorbind. Dacă cineva afirmă însă filioque sau o formă dogmatică apropiată de filioque nu îl poate nimeni condamna pe baza unei hotărâri a unui sinod ecumenic ca eretic. Enciclica patriarhilor ortodocşi de la 1848 nu este şi nu ţine loc de sinod ecumenic.

Revenind la filioque, Sfântul Ioan Damaschin foloseşte în expunerea sa dogmatică expresia "Duhul Fiului" dar spune că Duhul nu este (şi) de la Fiul. Altădată spune că Duhul purcede din Tatăl prin Fiul, dar că doar Tatăl ar fi cauza. Problema care se ridică este cum poate fi numit Duhul al Fiului dacă Duhul nu este şi din Fiul? Cum se poate folosi o astfel de expresie, dogmatic vorbind, dacă Duhul nu este în mod real, ontologic şi al Fiului? Iar în ipoteza că este în mod real, ontologic şi al Fiului în sânul Sfintei Treimi, atunci cum se poate spune că Duhul nu este şi din Fiul, că nu originează în mod ontologic şi ipostatic şi din Fiul, dacă este şi al Fiului?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde protosinghel » 18 Iun 2012, 19:17

Dacă cineva afirmă erezia ariană, Biserica Ortodoxă are la îndemână anatematizarea de la Sinodul I Ecumenic şi are pe ce bază să îl excomunice sau să îl condamne, bisericeşte vorbind. Dacă cineva afirmă însă filioque sau o formă dogmatică apropiată de filioque nu îl poate nimeni condamna pe baza unei hotărâri a unui sinod ecumenic ca eretic.
Simbolul de credinţă redactat în variantă finală la Sinodului II Ecumenic şi reconfirmat de Sinodul IV Ecumenic spune că "Duhul Sfânt purcede (numai) de la Tatăl". Ce alt temei mai trebuie? Şi oare de ce ortodocşii s-au ridicat atât de aprig împotriva acestei erezii, oare nu pentru că încalcă hotărârile a două Sinoade Ecumenice (II şi IV)?
Problema care se ridică este cum poate fi numit Duhul al Fiului dacă Duhul nu este şi din Fiul? Cum se poate folosi o astfel de expresie, dogmatic vorbind, dacă Duhul nu este în mod real, ontologic şi al Fiului? Iar în ipoteza că este în mod real, ontologic şi al Fiului în sânul Sfintei Treimi, atunci cum se poate spune că Duhul nu este şi din Fiul, că nu originează în mod ontologic şi ipostatic şi din Fiul, dacă este şi al Fiului?
În primul rând trebuie să deosebim două planuri: teologia şi iconomia.
În "teologie", adică în sânul Sf. Treimi, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi se odihneşte în Fiul, aşa cum spune Sf. Vasile cel Mare şi a aprobat Sinodul II Ecumenic. În acest caz putem spune că Duhul Sfânt este şi al Fiului, aşa cum spunem că el este şi al nostru sau al sfinţilor, pentru că odihneşte şi în oamenii Sfinţi (cf. Romani 8:9).
În "iconomie", adică în relaţia lui Dumnezeu-Treime cu omenirea, Duhul Sfânt este trimis în lume de către Fiul (după Înălţarea Sa la ceruri şi până la sfârşitul veacului), deşi chiar şi această pogorâre a Duhului o cerem de la Tatăl (în Liturghie, de exemplu), pentru că El este cauza şi "Fiul nu face nimic fără Tatăl", cum o spune chiar El în Evanghelie.
Deci purcerea şi trimiterea în lume a Duhului Sfânt sunt două lucruri diferite. Desăre purcederea de la Tatăl şi numai de la Tatăl ştim din Evanghelia după Ioan. Atâta timp cât nu avem un alt text biblic care să spună clar că Duhul ar purcede şi de la Fiul, noi nu putem intra în misterul trinitar şi nu putem adăuga sau scoate ceva din ceea ce ni s-a revelat. Cât despre trimiterea Duhului în lume şi împărtăşirea din El în Biserică, putem spune ceva mai multe, pentru că ne vizează şi pe noi. Şi faptul că noi primim Duhul doar ca urmare a credinţei în mântuirea adusă de Fiul, asta nu înseamnă că tot Fiul este şi izvorul ontologic al Duhului, din moment ce El însuşi nu este cauză, ci cauzat.

Nu cred că este nevoie de mai mult pentru a arăta inconsistenţa speculaţiilor Dvstră. Părinţii apuseni în general s-au ocupat mai mult de "iconomie", nu de "teologie", iar uneori pur şi simplu au confundat aceste realităţi diferite. Părinţii din Răsărit au fost mult mai profunzi şi mai pricepuţi în detalii de genul ăsta, în care apusenii nici nu se băgau şi nici nu-i înţelegeau pe răsăriteni de ce "se ceartă de la o literă".

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 19 Iun 2012, 07:21

Simbolul de credinţă redactat în variantă finală la Sinodului II Ecumenic şi reconfirmat de Sinodul IV Ecumenic spune că "Duhul Sfânt purcede (numai) de la Tatăl". Ce alt temei mai trebuie? Şi oare de ce ortodocşii s-au ridicat atât de aprig împotriva acestei erezii, oare nu pentru că încalcă hotărârile a două Sinoade Ecumenice (II şi IV)?
Vedeţi că în textul simbolului de credinţă de la Constantinopol nu există interpolarea făcută de dumneavoastră cu <numai>. Această interpolare este făcută în acel spirit în care scria şi Sfântul Ioan Damaschin, care spunea că Duhul purcede din Tatăl prin Fiul, dar că doar Tatăl este cauza. Însă interpolarea pe care aţi făcut-o nu există în textul vreunei definiţii dogmatice de la vreun sinod ecumenic. O astfel de interpretare cum aţi făcut prin interpolare eu cred că nu poate fi luată în considerare decât tot printr-o definiţie dogmatică a unui sinod ecumenic, altfel nu aveţi baze sinodale ecumenice pentru a susţine interpretarea ortodoxă. Bazele vă sunt doar la unii Sfinţi Părinţi şi la unii teologi, dar nu există interpretarea respectivă consemnată ca definiţie dogmatică a unui sinod ecumenic.
În primul rând trebuie să deosebim două planuri: teologia şi iconomia.
În "teologie", adică în sânul Sf. Treimi, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi se odihneşte în Fiul, aşa cum spune Sf. Vasile cel Mare şi a aprobat Sinodul II Ecumenic. În acest caz putem spune că Duhul Sfânt este şi al Fiului, aşa cum spunem că el este şi al nostru sau al sfinţilor, pentru că odihneşte şi în oamenii Sfinţi (cf. Romani 8:9).
În "iconomie", adică în relaţia lui Dumnezeu-Treime cu omenirea, Duhul Sfânt este trimis în lume de către Fiul (după Înălţarea Sa la ceruri şi până la sfârşitul veacului), deşi chiar şi această pogorâre a Duhului o cerem de la Tatăl (în Liturghie, de exemplu), pentru că El este cauza şi "Fiul nu face nimic fără Tatăl", cum o spune chiar El în Evanghelie.
Spuneţi că în sânul Sfintei Treimi Duhul se odihneşte în Fiul. Aveţi vreo bază scripturistică pentru această afirmaţie (i-aş spune chiar speculaţie teologică), aşa cum există justificare biblică pentru faptul că Duhul purcede de la Tatăl? Există vreo pronunţare într-o definiţie dogmatică a unui sinod ecumenic afirmaţia că Duhul odihneşte în Fiul? (din câte ştiu eu nu există.)

Ce înseamnă că Duhul odihneşte în Fiul? Ce relaţie se stabileşte între Fiul şi Duhul în sânul Sfintei Treimi? De ce, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin, dacă Duhul este şi poate fi numit şi Duhul Fiului, El nu are şi o provenienţă ontologică şi ipostatică şi din Fiul? Duhul Sfânt Îi aparţine sau nu şi Fiului?

Mă îndoiesc sincer că se poate spune că Duhul Sfânt este al Fiului aşa cum este şi al sfinţilor. Mi se pare că Îl faceţi cam mic pe Fiul lui Dumnezeu. Din câte ştiu Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi în consecinţă mă îndoiesc că lucrurile stau cum spuneţi dumneavoastră. Mai ales că în cazul sfinţilor sau al creştinilor adevăraţi în general a avea Duhul Sfânt se referă mai mult la a avea Duh Sfânt adică har al Duhului Sfânt sau energie necreată de la Dumnezeu, însă nu cred că se poate vorbi despre posesiunea de către sfinţi a ipostasei Duhului Sfânt. Când vorbim despre Fiul şi despre Duhul Fiului putem să reducem felul în care numim pe Duhul al Fiului doar la o posesiune în ordinea harului sau nu cumva este şi o posesiune ontologică şi ipostatică? Este Duhul Fiului doar un <<frate mai mic>> al Fiului în sânul Sfintei Treimi? Nu contrazice această poziţie cumva doctrina hristologică şi pneumatologică a Sfântului Chiril al Alexandriei?

citez aici de pe topicul despre Filioque chiar de pe acest forum:

"Căci Duhul este al lui Dumnezeu-Tatăl, dar este şi al Fiului, nu ca şi cum ar fi împărţit între cei Doi. Deoarece Fiul este din Tatăl şi în Tatăl după fire, fiind rodul adevărat al fiinţei Lui, I se adaugă şi Lui Duhul Tatălui după fire, Care se revarsă din Tatăl şi, prin Fiul, se dăruieşte făpturii. Şi nu face aceasta Fiul ca un slujitor, ci, cum am spus adineauri, răsărind Duhul din fiinţa lui Dumnezeu-Tatăl, îngăduie celor vrednici să-L primească prin Cuvântul cel de-o-fiinţă şi se arată din El în mod nemijlocit şi împărţit. Dar, Fiul rămânând în mod real pururea, spunem de Fiul că este de-Sine-stătător (în ipostas propriu) şi că are în Sine pe Cel ce L-a născut. Iar că Duhul Tatălui se arată al Fiului şi al Tatălui (al Tatălui, Care Îl trimite sau făgăduieşte să-L împartă Sfinţilor, dar Îl dă şi Fiului pentru identitatea fiinţei, pe care o are cu Tatăl) ..."

Apropo, când vorbim despre faptul că Sfinţii au Duh Sfânt ne referim la o <posesiune> a harului Duhului Sfânt prin împărtăşire, aşa cum şi în cazul îndumnezeirii sfinţilor este vorba despre o îndumnezeire prin împărtăşire, prin participare la harul necreat al lui Dumnezeu, iar nu prin fiinţă, pentru că sfinţii nu sunt Dumnezeu după fiinţă (ci dumnezei după har, prin participare adică, nu ontologic) şi nici izvor al harul lui Dumnezeu. Ori pe de altă parte Fiul este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi nu cred că se poate spune că are Duh(ul) Sfânt asemenea sfinţilor prin participare iar nu ontologic. Eu cred că ar fi bine să mai meditaţi la aceste lucuri, ca nu cumva să vă treziţi în erezie fără ca să vă daţi seama.
Nu cred că este nevoie de mai mult pentru a arăta inconsistenţa speculaţiilor Dvstră. Părinţii apuseni în general s-au ocupat mai mult de "iconomie", nu de "teologie", iar uneori pur şi simplu au confundat aceste realităţi diferite. Părinţii din Răsărit au fost mult mai profunzi şi mai pricepuţi în detalii de genul ăsta, în care apusenii nici nu se băgau şi nici nu-i înţelegeau pe răsăriteni de ce "se ceartă de la o literă".
Aşa să fie, numai vedeţi că în acelaşi timp în Răsărit s-a căzut în erezie mai mult în primul mileniu şi de multe ori ortodoxia în Răsărit a fost salvată de felul în care Biserica Romei a ţinut dreapta credinţă aşa cât o înţelegeau ei.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde protosinghel » 19 Iun 2012, 15:34

Vedeţi că în textul simbolului de credinţă de la Constantinopol nu există interpolarea făcută de dumneavoastră cu <numai>.
Eu n-am făcut nici o interpolare, ci am pus o paranteză care se subînţelege de la sine. Ori cu această paranteză ori fără ea, loc pentru Filioque în Crez nu există.
Ce înseamnă că Duhul odihneşte în Fiul? Ce relaţie se stabileşte între Fiul şi Duhul în sânul Sfintei Treimi? De ce, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin, dacă Duhul este şi poate fi numit şi Duhul Fiului, El nu are şi o provenienţă ontologică şi ipostatică şi din Fiul? Duhul Sfânt Îi aparţine sau nu şi Fiului?
Mă îndoiesc sincer că se poate spune că Duhul Sfânt este al Fiului aşa cum este şi al sfinţilor.

Dar am zis eu că Duhul odihneşte în Fiut tot aşa cum odihneşte şi în sfinţi? Oare n-am făcut eu clar diferenţa între "teologie" şi "iconomie"? Eu am spus că spunem despre Duhul că odihneşte în Fiul "tot aşa cum spunem" şi că Duhul odihneşte în sfinţi. Dar într-un fel odihneşte în Fiul şi în altul în sfinţi. E vorba despre o simplă analogie, aşa cum Sf. Spiridon a făcut (în chip minunat) analogie treimică cu cărămida, iar Sf. Vasile cu soarele.
Mi se pare că Îl faceţi cam mic pe Fiul lui Dumnezeu.

Aşa au gândit şi cei care au introdus Filioque, crezând că vor scăpa de arianism. Au căzut înstă în altă erezie, pt că Filioque desfiinţează Treimea.
în Răsărit s-a căzut în erezie mai mult în primul mileniu şi de multe ori ortodoxia în Răsărit a fost salvată de felul în care Biserica Romei a ţinut dreapta credinţă aşa cât o înţelegeau ei.
Vă referiţi la "Tomosul lui Leon" scris tot de răsăriteni sau aveţi şi alte dovezi?
Faptul că răsăritenii îi lăudau pe apuseni pt Ortodoxie, nu înseamnă că chiar aşa era. O făceau pentru a le mângâia orgoliul rănit după mutarea capitalei la Constantinopol şi pierderea influenţei papei în Balcani. Dar spuneţi câţi papi şi la ce Sinoade au fost prezenţi? Haideţi că-i interesant asta!

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 21 Iun 2012, 06:23

Eu n-am făcut nici o interpolare, ci am pus o paranteză care se subînţelege de la sine. Ori cu această paranteză ori fără ea, loc pentru Filioque în Crez nu există.
Nu scrie acolo că se înţelege de la sine. Şi ba da aţi făcut interpolarea, ce-i drept între paranteze, oricum ea neexistând în textul original.
Dar am zis eu că Duhul odihneşte în Fiut tot aşa cum odihneşte şi în sfinţi? Oare n-am făcut eu clar diferenţa între "teologie" şi "iconomie"? Eu am spus că spunem despre Duhul că odihneşte în Fiul "tot aşa cum spunem" şi că Duhul odihneşte în sfinţi. Dar într-un fel odihneşte în Fiul şi în altul în sfinţi.
Şi ce vă faceţi cu ceea ce spune Sfântul Chiril al Alexandriei mai sus citat? Nu scrie acolo că Tatăl dă Duhul şi Fiului pentru de-o-fiinţimea sau consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl? Nu scrie acolo că Duhul este al Tatălui dar este şi al Fiului? Reluaţi puţin citatul de mai sus.

Asta spuneam şi eu că într-un fel odihneşte Duhul în Fiul şi cu totul altfel odihneşte în sfinţi. Deşi nu există totuşi vreo pronunţare sinodală ecumenică în măsură să afirme acea odihnă a Duhului în Fiul şi prin ce este ea caracterizată; am întrebat şi dacă aveţi fundamente biblice pentru odihna Duhului în Fiul, aşa cum există fundamente biblice pentru purcederea Duhului din Tatăl.

Deci slăbiciunea Ortodoxiei rămâne, pentru că lucrurile nu sunt în fapt clarificate într-un sinod ecumenic adunat întru Sfântul Duh. Cel puţin papistaşii, nedându-mi eu cu părerea dacă au sau nu dreptate, au tranşat lucrurile, pe când ortodocşii o "scaldă" şi în ziua de azi. Şi nici nu cred că este întâmplătoare această "scăldare"; la felul în care arată Ortodoxia astăzi mă îndoiesc că s-ar putea ţine un sinod ecumenic, miroase prea mult a funcţionari (şi nu a Sfinţi Părinţi cum era odată în Bisericile Răsăritene) pe acolo aşa că mă îndoiesc sincer că cineva poate ţine un sinod ecumenic, mai ales că un sinod ca să fie ecumenic trebuie să fie întru Duhul Sfânt, nu întru părerile unora sau ale altora.

Şi este o problemă lipsa sinoadelor ecumenice în Răsărit după 787. Care să fie cauza? Nu a mai vrut Duhul să fie sinoade? Nu au mai apărut şi nu mai apar atâtea şi atâtea probleme? Sau cauza să fie în altă parte, şi anume la încăpăţânarea unora în a se împotrivi lucrărilor Sfântului Duh? Are Biserica Ortoxodă vreun sinod ecumenic cu privire la primat şi infailibilitate, cu privire la ecleziologie, pneumatologie, sau cu privire la protestantism? Adică nu înţeleg de ce nu vor unii să vadă şi partea goală a paharului Bisericii Ortodoxe ci vor să o vadă doar pe cea plină, suspendându-şi astfel obiectivitatea.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde protosinghel » 21 Iun 2012, 09:10

În acel citat Sf. Chiril al Alexandriei este un pic confuz şi poate fi interpretat şi în sens ortodox şi în sens papistaş. Dar dacă citiţi în întregime comentariile Sf. Chiril la Evanghelia după Ioan, veţi vedea că e de partea formulării simple şi lipsite de echivoc a Crezului de la Constantinopol, adică a Ortodoxiei. Aici nu funcţionează principiul de drept roman că "ceea ce nu este interzis, este permis". Dacă Scriptura şi Crezul spun că "Duhul purcede de la Tatăl" asta înseamnă că purcede "numai de la Tatăl" din moment ce nu este nici un alt text care să spună că "purcede şi de la Fiul". Iar faptul că este numit uneori "Duhul Fiului" asta nu înseamnă că purcede de la El, ci este posedat şi de El. (Calculatorul pe care-l aveţi în faţă este al Dvstră, dar nu este produs de Dvstră - dacă e să fac o comparaţie aproape copilărească.)
Cât priveşte la argumente privind "odihna Duhului în Fiul", aici trebuie să înţelegeţi puţin raportul Biserică-Tradiţie-Scriptură (observaţi ordinea!), precum şi modul în care Biserica organizează şi ia decizii în Sinoade. E cu totul diferite faţă de închipurile pe care văd că le aveţi. (De asta a şi trebuit să intraţi de câteva ori să citiţi mesajul de mai sus şi abia într-un sfârşit să răspundeţi, lăsând la o parte o serie de întrebări pe care eu vi le-am adresat.)
În fine, Sf. Vasile cel Mare vorbeşte despre odihna Duhului în Fiul (Tratatul "Despre Sf. Duh") şi ideea este realuată într-o altă formă de Sf. Grigore Teologul în "Cele 5 cuvântări Teologice". Sinodul II Ecumenic recunoaşte aceste scrieri ca normative, invocând învăţătura pnevmatologică a Sf. Vasile. Dar există şi Sinodul VIII (opt) Ecumenic pe care, la presiunile latinilor, împăraţii de Constantinopol l-au anulat (aşteptând ajutor apusean pt a scăpa de turci). Acel Sinod condamnă în mod expres Filioque. Iniţial şi Roma a recunoscut acest Sinod apoi, tot mai mult din interese politice, l-a scos din listă. Deci Biserica Ortodoxă nu are 7, ci cel puţin 8 Sinoade Ecumenice.

Iar cu privire la primat şi eclesiologie ce fel de Sinod Ecumenic este nevoie. Oare nu-i totul clar? Există atâtea Canoane care reglementează organizarea ierarhică şi raportul dintre ierarhi. Vorbeşte vreunul despre un primat aşa cum îl înţelege Vaticanul astăzi? Este suficient să citiţi Canonul 34 "Apostolic" şi veţi vedea că totul este reglementat. Mai există desigur multe probleme nerezolvate, dar ele nu vizează subiectele dogmatice importante. Sinoadele 2 şi 8 Ecumenice au spus totul despre deofiinţimea şi purcederea Duhului Sfânt. Sinoadele "pro-Palamite" din sec. 14 au confirmat aceasta. Şi cei care "o scaldă" sunt tocmai papistaşii.
Dar la întrebarea dacă Biserica poate avea şi alte Sinoade în afară de cele 8 (nu 7), eu cred că DA. Poate şi chiar trebuie să aibă. Aici există o anumită doză de bâlbâială, dar sper ca cu ajutorul lui Dumnezeu să o depăşim. În sinodalitate mai greu găseşti consensul, dar anume aceasta este modalitatea corectă. La papistaşi e mai simplu: papa a ordonat, restul au executat! - exact invers decât au făcut Apostolii (inclusiv Petru).

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 23 Iun 2012, 05:32

În acel citat Sf. Chiril al Alexandriei este un pic confuz şi poate fi interpretat şi în sens ortodox şi în sens papistaş. Dar dacă citiţi în întregime comentariile Sf. Chiril la Evanghelia după Ioan, veţi vedea că e de partea formulării simple şi lipsite de echivoc a Crezului de la Constantinopol, adică a Ortodoxiei. Aici nu funcţionează principiul de drept roman că "ceea ce nu este interzis, este permis". Dacă Scriptura şi Crezul spun că "Duhul purcede de la Tatăl" asta înseamnă că purcede "numai de la Tatăl" din moment ce nu este nici un alt text care să spună că "purcede şi de la Fiul". Iar faptul că este numit uneori "Duhul Fiului" asta nu înseamnă că purcede de la El, ci este posedat şi de El.
Sinodul II Ecumenic a fost împotriva ereziei care spunea că Duhul Sfânt nu este Dumnezeu. Nu cred că este cazul să extindeţi în mod nelegitim intenţiile înseşi ale Sinodului şi să pretindeţi că ar fi împuşcat mai mulţi iepuri decât a împuşcat în realitate. Vă repet din nou că nu există un sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe care să definească în mod dogmatic care este relaţia intratrinitară dintre Fiul şi Duhul. Ceea ce afirmaţi dumneavoastră sunt fie poziţiile unor teologi. fie poziţia dumneavoastră, dar nu poziţia unui sinod ecumenic. Degeaba tot veniţi cu aşa zisul sinod VIII ecumenic, pentru că din câte ştiu eu nu există un astfel de sinod recunoscut ca ecumenic.
Iar cu privire la primat
În problema primatului se pleacă de la Biblie şi mai apoi de la alte reglementări. Citiţi în evanghelii cearta sau pretenţia unora dintre apostoli pentru primat sau întâietate şi veţi vedea că Hristos nu a exclus posibilitatea unui primat între apostoli. Doar a spus că acela care vrea să fie primul între apostoli trebuie să fie slujitorul celorlalţi iar nu tiranul, despotul lor.
şi eclesiologie ce fel de Sinod Ecumenic este nevoie. Oare nu-i totul clar?
Dacă totul este atât de clar cum încercaţi să vă autosugestionaţi poate îmi spuneţi şi mie în virtutea cărei eclesiologii ortodocşii nu mai au sinoade ecumenice, dar în schimb sunt membri ai Consiliului Mondial / Ecumenist al Bisericilor? Despre care Biserici este vorba în CMB, că eu în afara Bisericilor Ortodoxe nu am cunoştinţă de vreo altă Biserică existentă în acel Consiliu? Protestanţii sunt cumva Biserică? Nu cu mult timp în urmă am văzut o carte la editura basilica a unui teolog grec care vorbea despre episcop, euharistie şi biserică. Au protestanţii şi cine o mai fi făcând parte din CMB, în afară de ortodocşi, episcopi adevăraţi? Au ei Euharistie adevărată? Şi atunci sunt ei Biserici? Şi dacă nu pot să fie recunoscuţi drept Biserici în adevăratul sens al cuvântului, atunci cum acceptă Bisericile Ortodoxe titulatura pe care protestanţii din CMB şi-au însuşit-o fără ca să le fie recunoscută de nimeni adică de nici o Biserică veritabilă? Şi de când a fost înlocuită ecumenicitatea Bisericii Ortodoxe cu ecumenismul CMB? În virtutea CĂREI ecleziologii? Nu recunoaşte BO în mod implicit că ea nu se mai recunoaşte pe sine ca Biserică ecumenică? Biserica ecumenică Ortodoxă îi anatematiza pe eretici; în virtutea cărei ecleziologii astăzi ortodocşii stau la masă cu ereticii în Consiliul Ecumenismului protestanto-ortodox? În virtutea CĂREI ecleziologii au ajuns ortodocşii să fie nu ecumenici, ci ecumenişti? Ce succesiune apostolică au protestanţii? Ce Sfinte Taine au protestanţii?

În virtutea cărei ecleziologii au ajuns ortodocşii să ţină conferinţe "spirituale" cu rabinii care şi azi Îl tăgăduiesc pe Hristos Iisus şi care îi pregătesc calea lui Antihrist? În virtutea CĂREI ecleziologii au ajuns ortodocşii să stea la aceeaşi masă nu doar cu ereticii dar şi cu antihriştii?
În sinodalitate mai greu găseşti consensul, dar anume aceasta este modalitatea corectă.
În sinodalitate se găseşte mai greu consensul atunci când cei adunaţi acolo sunt adunaţi nu după Duhul Sfânt ci după interesele lor personale sau de grup paraspirituale. Acolo unde există ascultare de Dumnezeu şi sfinţenie nu se găseşte chiar aşa de greu consensul. Sfinţii Părinţi, având pe Duhul Sfânt prezent în mod autentic în viaţa lor, chiar în viaţa lor personală, şi fiind în ascultare exemplară faţă de Dumnezeu găseau consensul; "sfinţii" Manageri, Administratori normal că nu pot găsi consensul din moment ce ei au alte interese decât interesele Sfântului Duh şi alte preocupări. În trecut în Biserica Ortodoxă creştinismul era pe primul plan, administraţia era pe un plan secund; astăzi creştinismul este retrogradat, dar în schimb i-a luat locul preocuparea pentru manageriat, pentru administraţie. În trecut Biserica avea Sfinţi Părinţi şi ei conduceau Bisericile; astăzi nu mai există Sfinţi Părinţi, în schimb au venit la conducerea Bisericilor "sfinţii" Manageri.

Interesaţi-vă cine sunt oamenii şi ce fel de oameni sunt cei care l-au ales pe patriarhul BOR (există liste ale Adunării Naţionale Bisericeşti din vremea respectivă, 2007) şi mai gândiţi-vă o dată sau de mai multe ori dacă oamenii aceia pot să ţină un Sinod Ecumenic? Sincer chiar nu vedeţi ce diferenţă de calibru spiritual şi teologic este între Sfinţii Părinţi care conduceau cândva Bisericile şi Managerii zilei de azi? Chiar nu simţiţi diferenţa de duh?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde protosinghel » 24 Iun 2012, 00:38

Vreţi să vorbim despre reguli sau despre încălcări? Dacă despre încălcări, apoi pentru cele papistaşe ne-ar trebui un forum aparte...
Iar dacă Dvstră nu vreţi să recunoaşteţi Sinodul prin care a fost condamnat Filioque şi nici pe Sf. Grigore Palama nu-l recunoaştem atunci nu avem ce discuta. Să ne certăm nu are rost. Pentru mine papa este cel mai mare eretic, iar anatema din 1054 este şi va rămâne în vigoare până la lepădarea ereziilor.
Cât priveşte primatul şi Scriptura, Dvstră ar trebui să citiţi mai atent Scriptura şi să vedeţi că Mântuitorul a interzis categoric orice fel de primat. Vă dau şi un indiciu: "între voi să nu fie aşa...".

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 25 Iun 2012, 09:23

Cât priveşte primatul şi Scriptura, Dvstră ar trebui să citiţi mai atent Scriptura şi să vedeţi că Mântuitorul a interzis categoric orice fel de primat. Vă dau şi un indiciu: "între voi să nu fie aşa...".
Nu ştiu dacă a interzis orice fel de primat, pentru că iată ce spune evanghelia (şi la Matei şi la Marcu):

Matei 20
25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.
26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,

28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Deci conform Evangheliei Hristos nu exclude noţiunea de primat, de protos sau de întâietate, doar că în Biserică este vorba despre un alt fel de primat, anume un primat de slujire. Mai este şi pasajul de la sfârşitul evangheliei după Ioan care trimite la o idee de primat atunci când se referă la păstorirea "oilor". Însă nu cred că este vorba despre ceea ce înţeleg papistaşii prin primat; dogma lor despre primat trimite mai mult exact spre acea concepţie despotică, extrem de autoritară pe care Hristos a interzis-o între creştini. Chiar şi Sinodul de la Ierusalim despre care se relatează în Fapte 15 arată că Biserica nu era condusă după modul în care îşi imaginează papistaşii; se vorbeşte acolo despre principiul sobornicităţii întru Sfântul Duh, bazat pe "Apostolii şi preoţii şi fraţii" (Fapte 15, 23), "părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă" (Fapte 15, 28), "învăţăturile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim" (Fapte 16, 4); prin urmare cel puţin când vine vorba despre conducerea extraordinară a Bisericii, când se pun probleme care privesc întreaga Biserică, modul în care se conducea Biserica Creştină primară era cel al sobornicităţii în Duhul Sfânt. Şi este deci evident că orice formă de primat în Biserică are limitele ei, limite care sunt date de sobornicitatea aleşilor lui Dumnezeu în Duhul Adevărului, dar numai atunci când soborul se adună în Duhul Adevărului, iar nu după cum i se pare, mai mult sau mai puţin interesat, unuia sau altuia.

Mai mult nu cred că se poate lua în calcul nici un primat în materie de adevăr, aşa cum îşi închipuie schismaticii şi ereticii papistaşi, şi asta pentru că Hristos Însuşi a făgăduit călăuzirea la tot adevărul "colegiului" sau "sinodului" aleşilor Lui, potrivit Ioan 16, 12-15, unde este evident că nu poate fi vorba despre călăuzirea doar a unui ales la tot adevărul, ci a aleşilor călăuziţi de Duhul adevărului:

12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.
13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
14. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.
15. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă.

Din punctul meu de vedere este deci exclusă posibilitatea vreunui primat, vreunui singur exclus care numai el ar fi criteriul adevărului, dar în acelaşi timp putem să înţelegem că totuşi cei călăuziţi cu adevărat de Sfântul Duh nu sunt chiar aşa de mulţi, fiind vorba totuşi despre nişte aleşi ai lui Dumnezeu.

Nu putem însă să excludem şi un rol mai special al Sfântului Petru dacă credem în cartea Faptelor: "Şi făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă." (Fapte 15, 7) Ţinând cont de Ioan 21, se poate lua în considerare cu temeiuri biblice existenţa unei alegeri puţin mai speciale a Sfântului Apostol Petru în comparaţie cu ceilalţi, dar ţinând cont de cele spuse mai sus în mod evident că nu poate fi luată în calcul, din punctul meu de vedere, viziunea schismaticilor vaticanişti cu privire la plenitudinea şi supremaţia puterii papale în Biserica lui Hristos; hotărârile s-au luat de apostolii şi preoţii adunaţi la Ierusalim în conformitate cu inspiraţia şi călăuzirea primită de la Duhul Sfânt, şi prin urmare nu a hotărât Petru de unul singur, semn clar că viziunea ultramontaniştilor este în dezacord cu paradigma descoperită de noul Testament.

Ar mai fi ceva de subliniat cu privire la un rol mai special al ui Petru, care se vede în Fapte 10 unde Petru este cel care primeşte acea descoperire de la Dumnezeu (în capitolul cu sutaşul Corneliu) care intrepretată semnifica hotărârea lui Dumnezeu de a se răspândi mântuirea şi la neamuri. În prim instanţă ceilalţi apostoli şi fraţi creştini îi reproşează lui Petru "Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei" (Fapte 11, 2-3) însă după relatarea experienţei pe care o avusese Petru de la Dumnezeu "Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă" (Fapte 11, 18). Petru şi Pavel au avut deci un rol destul de important în lămurirea problemei ridicate în sânul Bisericii primare şi care a fost tratată la Sinodul de la Ierusalim. Totuşi nu cred că asta exclude făgăduinţa făcută de Hristos că îi va căluzi pe ei, şi nu doar pe unul dintre ei, la adevăr, şi nici nu cred că relatările din Fapte ar duce la concluzia că adevărul ar veni în Biserică doar printr-un singur om sau printr-un singur scaun, pentru că asta ar contrazice ceea ce spune clar la Ioan 16 anume că Duhul Sfânt îi va călăuzi pe aleşii lui Dumnezeu la tot adevărul şi nu doar pe unul dintre ei, şi nici doar printr-unul dintre ei.

Asta este însă o tratare teoretică mai mult, pentru că din practică ştim că au apărut şi apar foarte multe probleme tocmai datorită faptului că mulţi creştini, mai ales dintre ierarhi ascultă mai mult de propriile lor interese, ori ale unui grup de interese, în dauna ascultării de Dumnezeu, şi de aici apar şi conflicte, schisme. Pe baza unor astfel de neînţelegeri, certurii, conflicte, schisme şi-au cristalizat şi papistaşii concepţia lor cu privire la juridicţia universală a succesorului lui Petru, pentru că spun ei trebuia cineva să pună lucrurile în ordine şi disciplină în Biserică. Când fraţi creştini nu mai ascultă în iubire de călăuzirea Duhului Sfânt apare atunci acest duh lumesc care împinge inclusiv Biserica la acea formă de guvernare despotică pe care Hristos a respins-o după cum se vede în primele citate biblice pe care le-am dat în această postare. Iar de această alunecare nu este repsonsabilă şi vinovată doar papalitatea romană; răsăritenii au şi ei partea lor de culpă pentru anumite erezii, pentru schismă. În zadar încearcă ei să o facă pe neprihăniţii că lucrurile nu stau chiar aşa cum spun ei; rea credinţă şi părtinire a existat şi există şi de o parte şi de alta.

Caesar

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde Caesar » 25 Iun 2012, 21:55

Vreţi să vorbim despre reguli sau despre încălcări? Dacă despre încălcări, apoi pentru cele papistaşe ne-ar trebui un forum aparte...
Iar dacă Dvstră nu vreţi să recunoaşteţi Sinodul prin care a fost condamnat Filioque şi nici pe Sf. Grigore Palama nu-l recunoaştem atunci nu avem ce discuta. Să ne certăm nu are rost. Pentru mine papa este cel mai mare eretic, iar anatema din 1054 este şi va rămâne în vigoare până la lepădarea ereziilor.
Cât priveşte primatul şi Scriptura, Dvstră ar trebui să citiţi mai atent Scriptura şi să vedeţi că Mântuitorul a interzis categoric orice fel de primat. Vă dau şi un indiciu: "între voi să nu fie aşa...".
Filioque a aparut in vest din 589 , de ce nu a avut Biserica nici o problema cu aceasta doctrina vreme de jumatate de mileniu si de ce nu a fost declarata erezie vreme de 500 de ani?

Si azimile s-au folosit inca dinainte de schisma cu cateva sute de ani.. Daca imi aduc aminte cum trebe Biserica a folosit ambele feluri de paine pentru impartasanie in functie de perioade si influente.

Purgatoriu, Indulgente? Si BO crede in mantuirea de dupa moarte prin rugaciune , pomeni slujbe, etc.. ca sa nu mai zic de vami..

B.O crede in pacat stramosesc nu in pacat originar, din acest punct de vedere si B.O crede ca fecioara Maria nu a fost corupta de pacatul stramosesc..

Avatar utilizator
Floryan
Mesaje:652
Membru din:15 Ian 2010, 07:59
Confesiune:ortodox
Preocupări:Viata la tara
Localitate:Bacau

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde Floryan » 26 Iun 2012, 07:26

Purgatoriu, Indulgente? Si BO crede in mantuirea de dupa moarte prin rugaciune , pomeni slujbe, etc.. ca sa nu mai zic de vami..

B.O crede in pacat stramosesc nu in pacat originar, din acest punct de vedere si B.O crede ca fecioara Maria nu a fost corupta de pacatul stramosesc..
Aceste lucruri sunt inexacte. BO crede in mantuirea dupa moarte prin slujbele bisericii, dar numai anumite pacate. Nu ca ar ajunge cineva intr-un loc anume si ca acolo exista un foc curatitor (Purgatoriu)asa cum spun catolicii.
BO nu crede ca Fecioara Maria nu a fost corupta de pacatul stramosesc. Problema e la catolici care sustin ca Feciara s-a nascut de la Duhul Sfant - imaculata conceptie
Indulgente? NU-mi amintesc sa existe asa ceva, iar problema vamilor sincer nu inteleg pt ce ati amintit
Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde protosinghel » 26 Iun 2012, 08:35

Caesar judecă Ortodoxia din cărţi scrise de duşmanii Ortodoxiei. În realitate lucrurile stau cu totul alt fel.
Iar cu VisarionSarai cred că discuţia este inutilă. Dumnealui merge pe principiul de drept roman: "ceea ce nu este interzis este permis". Ortodoxia consideră că această raportare fariseică şi formalistă la Dumnezeu arată o neînţelegere şi o viclenie în raport cu El.

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 30 Iun 2012, 07:38

Iar cu VisarionSarai cred că discuţia este inutilă. Dumnealui merge pe principiul de drept roman: "ceea ce nu este interzis este permis".
Cred că nu aţi citit bine ce am scris mai sus. Acolo scrie clar că Hristos a permis acel lucru, vedeţi că v-am şi subliniat pesajul din Evanghelie. Iar dacă acest lucru nu ar fi fost permis de Hristos, mai mult chiar instituit de Hristos, atunci cum explicaţi faptul că BOR are un protos, un patriarh? Dacă nu poate exista nici un tip de primat, de ce BOR are ca primat un patriarh?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde protosinghel » 30 Iun 2012, 12:00

Dacă nu poate exista nici un tip de primat, de ce BOR are ca primat un patriarh?
N-am crezut că vă puteţi depăşi, luând în calcul şi "un alt tip de primat". În această privinţă susţineţi "primatul de tip ortodox" (contrar celui de tip papistaş)?

VisarionSarai
Mesaje:19
Membru din:16 Iun 2012, 19:12
Confesiune:ortodox
Preocupări:muzica

Re: Erezii papistaşe

Mesaj necititde VisarionSarai » 30 Iun 2012, 20:25

N-am crezut că vă puteţi depăşi, luând în calcul şi "un alt tip de primat". În această privinţă susţineţi "primatul de tip ortodox" (contrar celui de tip papistaş)?
Sesizez din nou că ori nu aţi citit ce am scris mai sus, ori aţi citit fără atenţie. V-aş ruga să mai citiţi odată şi dacă vreţi să obiectaţi atunci vă rog să o faceţi pe baza a ceea ce am scris şi nu pe baza a ceea ce vi se pare că aş fi scris.


Înapoi la “Despre romano-catolici, greco-catolici şi alţi creştini uniţi cu Roma”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX