Filioque

Diferenţe şi asemănări
Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"
Re: Filioque

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 12:39

Aşadar principiul deosebirii, pe care ai recunoscut-o, în cazul nostru, dintre fiinţă şi ipostas, dacă-1 transpui ca să-l aplici la dogmele divine nu te vei înşela. Tot ce gîndirea ta îţi poate sugera în legătură cu modul de existenţă al Tatălui (şi e cu neputinţă ca mintea să se bazeze pe vreo idee subordonată din cauza convingerii pe care o avem Că această existenţă e mai presus decît orice cugetare) vei putea s-o Cugeti atît despre Fiul, cît şi despre Duhul Sfînt. într-adevăr noţiunea de «necreat» şi de «neînţeles» e unică şi-i aceeaşi atît pentru Tatăl şi pentru Fiul, cît şi pentru Duhul Sfînt, pentru că nu-i adevărat că unul ar fi mai de neînţeles şi mai necreat şi că altul ar fi mai puţin. Şi întrucît în Sfînta Treime deosebirea dintre persoane se face ţinînd seama de notele proprii ale fiecăreia din ele, tot aşa stau lucrurile şi cînd considerăm ceea ce e comun tuturor celor trei persoane, de pildă cînd vorbesc de o fiinţă necreată sau care e mai presus de orice înţelegere, sau orice altceva asemănător nu o vom concepe global pentru ca să deosebim ceea ce-i particular; vom căuta numai semnele care ne vor îngădui să distingem clar şi fără confuzie noţiunea despre fiecare persoană de cea a persoanelor considerate global. (Epistola 38.3)

[...]

Întrebîndu-ne dacă bunurile care urmează a fi împărtăşite celor vrednici provin numai de la Duhul Sfînt, sîntem îndemnaţi în acelaşi timp de Sfînta Scriptură să credem că autorul şi cauza împărţirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu Fiul cel Unul-Născut. Căci «toate prin El s-au făcut» şi «prin El sînt aşezate toate», după cum ne-a învăţat însăşi Sfînta Scriptură. Şi iarăşi, ori de cîte ori ne ridicăm pînă la această idee, duşi fiind de mîna unui inspirat de sus, înţelegem că toate lucrurile au fost aduse la viaţă din nimic, dar că ele nu de fiecare dată vin de la aceeaşi putere fără început, ci mai presus de toate există o Putere care subzistă fără să fi fost născută vreodată, fiind fără început şi Care-i cauza cauzei a tot ce există. Căci într-adevăr, din Tatăl se naşte Fiul, prin Care au fost făcute toate şi de Care e subînţeles inseparabil şi Duhul Sfînt, căci nu poţi ajunge să te gîndeşti la Fiul fără să fi fost mai întîi luminat de Duhul. Deci întrucît Duhul Sfînt, din Care izvorăşte asupra creaţiei orice împărţire de bunuri, e în strînsă legătură pe de o parte cu Fiul, cu Care îl şi concepem în chip imediat, dar pe de altă parte e strîns legat şi de Tatăl (Care e cauza Lui, căci din El purcede) judecînd-o după ipostas, însuşirea proprie a Duhului îl situează în urma Fiului şi împreună cu Fiul, dar fiinţa Şi-a luat-o prin purcedere de la Tatăl. Căci Fiul e Cel care face cunoscut şi pe Duhul Cel purcezător din Tatăl, ca unul Care fiind singur născut în chip unic a ieşit strălucind ca o lumină din Lumina cea nenăscută, aşa încît potrivit acestei însuşiri distinctive El nu se confundă nici cu Tatăl, nici cu Duhul Sfînt, ci se recunoaşte singur după însuşirea de care am vorbit.

Cît despre Dumnezeu Cel peste toate, singurul Care are ca semn distinctiv şi întrucîtva privilegiat al ipostasului Său pe acela de a fi Tată şi de a nu subzista prin efectul nici unei cauze şi ca atare, datorită acestei însuşiri, este şi El cunoscut într-un chip cu totul deosebit. Din pricina aceasta, în comunitatea de substanţă declarăm că nu se împacă şi nu se transmit semnele distinctive care se întîlnesc în Sfînta Treime şi prin care se încheagă particularitatea persoanelor care ne-au fost transmise în credinţă: fiecare persoană e înţeleasă în chip diferit, datorită semnelor distinctive particulare, în aşa fel încît cu ajutorul acestor însuşiri, de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separă ipostasele între ele. Pentru faptul că Dumnezeirea e nesfîrşită, neînţeleasă, necreată, nemărginită de nimic şi pentru toate atributele de acelaşi fel, nu există nici o diferenţă între fiinţa cea dătătoare de viaţă (mă gîndesc la cea a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfînt), ci putem considera că între ele există un fel de comunitate continuă şi indivizibilă. Iar observaţiile care ne ajută să înţelegem măreţia uneia sau alteia dintre persoanele pe care credinţa le admite în Sfînta Treime ne vor îngădui să mai observăm că nu-i nici o deosebire pentru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt atunci cînd căutăm să-I vedem mărirea, fără ca să existe între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt nici un interval unde cugetul ar înainta în gol. Într-adevăr nu-i nimic care să se introducă între cele trei persoane, nici altceva care ar subzista alături de fiinţa dumnezeiască şi care să se poată împărţi în chip intim prin interpunerea vreunui element străin, nici vreun interval fără consistenţă care să producă o absenţă în armonia intimă a substanţei divine şi care să strice armonia prin intercalarea vidului. Ci cînd ne gîndim la Tatăl, atunci îl concepem în El însuşi, cuprinzînd în acelaşi timp şi pe Fiul prin reflexie, iar cînd îl concepem pe Acesta, atunci nu ne despărţim nici de Duhul Sfînt, ci în chip logic şi deodată, potrivit fiinţei, ţi-o reprezinţi în ea însăşi, concepută în aşa fel încît să fie numai una credinţa în cele trei persoane. Cînd zicem doar Duhul, prin această mărturisire înţelegem în acelaşi timp pe Cel al cărui Duh este. Şi fiindcă Acesta e Duhul lui Hristos, El vine de la Dumnezeu, cum zice Pavel: căci după cum atunci cînd prinzi una din marginile unui stejar, automat tragi şi pe cealaltă, tot aşa cînd tragi Duh, cum zice proorocul, prin El tragi în acelaşi timp ţii pe Fiul, şi pe Tatăl. Dacă înţelegi cu adevărat pe Fiul, îl vei vedea din amîndouă părţile, El va aduce, pe de-o parte, pe Tatăl şi din cealaltă pe Duhul Său propriu. într-adevăr, Cel Care e mereu în Tatăl, Acela nu va putea fi rupt de Tatăl şi nu va fi niciodată despărţit de Duhul Său, Care lucrează totul în toţi. Şi tot aşa, dacă primeşti pe Tatăl, prin puterea Lui primeşti în acelaşi timp şi pe Fiul şi pe Duhul, pentru că nu-i cu putinţă în nici un fel să-ţi închipui o întrerupere sau împărţire în aşa fel încît Fiul să fie cugetat fără Tatăl sau ca Duhul să fie despărţit de Fiul, ci concepi în acelaşi timp în Ei o comunitate şi o deosebire negrăită şi cumva neînţeleasă, fără ca deosebirea ipostaselor să rupă continuitatea fiinţei, fără ca această comunitate de substanţă să elimine particularitatea semnelor distinctive. Şi să nu te miri dacă zicem că Acelaşi e în acelaşi timp şi unit şi despărţit, căci de fapt concepem, ca într-o ghicitură, un fel de despărţire unită şi o unire despărţita. Dacă nu ascultăm această cuvîntare în duh de dispută ori în scop de calomnie, atunci se poate găsi ceva similar chiar şi în obiectele noastre sensibile. (Epistola 38.4)

Sursa: PSB 12 (sfântul Vasile cel mare - Epistola 38)

electric77
Mesaje:1072
Membru din:26 Sep 2010, 13:03
Confesiune:alta religie

Re: Filioque

Mesaj necititde electric77 » 22 Dec 2010, 15:58

Exact! Deci, daca Duhul Sfant i-a luminat pe sinodali ca Duhul Sfant purcede de la Tatal, de ce ar reveni asupra acestui lucru cateva sute de ani mai tarziu? Nu e clar ca alt duh a inspirat schimbarea dogmei dumnezeiesti? Atata timp cat credeti in primele 7 sinoade ecumenice, nu aveti motive sa credeti in balivernele ulterioare!!!
adica dogma catolica este o baliverna?

protopsalt
Mesaje:171
Membru din:11 Dec 2008, 02:49
Confesiune:ortodox

Re: Filioque

Mesaj necititde protopsalt » 23 Dec 2010, 08:14

Exact! Deci, daca Duhul Sfant i-a luminat pe sinodali ca Duhul Sfant purcede de la Tatal, de ce ar reveni asupra acestui lucru cateva sute de ani mai tarziu? Nu e clar ca alt duh a inspirat schimbarea dogmei dumnezeiesti? Atata timp cat credeti in primele 7 sinoade ecumenice, nu aveti motive sa credeti in balivernele ulterioare!!!
Dar cumva noi avem in Crez toate dogmele de credinta? Daca da, va rog sa-mi argumentati.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Filioque

Mesaj necititde Dionysie » 03 Ian 2011, 09:40

Sfântul Grigorie Palama (1296-1359), Arhiepiscop de Tesalonic
Mărturisire a credinţei ortodoxe expusă de preasfinţitul mitropolit al Tesalonicului, Grigorie Palama
1. Un Dumnezeu înainte de toate, întru toate şi mai presus de toate, este crezut şi închinat la noi în Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh; Unime în Treime şi Treime în Unime, unită necontopit şi divizată neîmpărţit, Însăşi Unimea fiind şi Treime atotputernică. Un Tată fără început, nu numai ca fără timp, ci şi ca în orice mod fără cauză; singur Cauză şi Rădăcină şi Izvor al Dumnezeirii contemplate în Fiul şi Sfântul Duh; singur Cauză originară a celor ce s-au făcut, nu singur Creator, ci singur Tată al unui unic Fiu şi singur Emitent al unui unic Duh Sfânt; pururea fiind şi pururea fiind Tată [al Fiului] şi Emitent [al Duhului]; mai mare decât Fiul şi Duhul, dar aceasta numai în calitate de cauză, dar întru toate celelalte Acelaşi şi de o cinstire cu Aceştia.

2. referitor la Fiul lui Dumnezeu[...]

3. Iar după ce S-a suit la Tatăl, a trimis asupra sfinţilor Săi ucenici şi apostoli pe Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede [Ioan 15:26]. Acesta este fără început împreună cu Tatăl ca fără timp, dar nu ca fără obârşie, avându-Şi Rădăcină, Izvor şi Cauză pe Tatăl, dar nu ca născut, ci ca purces, căci a ieşit din Tatăl mai înainte de veci, fără sămânţă şi fără patimă, nenăscut, ci purces, fiind nedespărţit de Tatăl şi de Fiul, ca Unul care iese din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, având unirea necontopită şi divizarea neîmpărţită, fiind şi El Dumnezeu din Dumnezeu, nu altul ca Dumnezeu, ci altul ca Duh Sfânt Mângâietor cu ipostasă proprie, purces din Tatăl şi trimis, adică arătat, prin Fiul; Cauză şi El a tuturor celor făcute, întrucât toate se desăvârşesc în El; şi El de aceeaşi cinstire cu Tatăl şi cu Fiul, afară de nenaştere şi naştere, dar a fost trimis, adică a fost arătat ucenicilor Săi de Fiul, căci cum altfel putea fi trimis de Acela Cel care nu este separat de El ? şi cum altfel putea veni undeva Cel ce există pretutindeni ? de aceea este trimis nu numai de Fiul, ci de Tatăl prin Fiul şi vine arătat şi de El Însuşi; căci trimiterea adică arătarea este o operă comună a Tatălui, Fiului şi Duhului.

Sursa: Sfântul Grigorie Palama - Scrieri vol. 1 - Editura Deisis, 2009, pag. 333, 335

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Sfântul Chiril al Alexandriei

Mesaj necititde Dionysie » 26 Ian 2011, 14:06

Căci Duhul este al lui Dumnezeu-Tatăl, dar este şi al Fiului, nu ca şi cum ar fi împărţit între cei Doi. Deoarece Fiul este din Tatăl şi în Tatăl după fire, fiind rodul adevărat al fiinţei Lui, I se adaugă şi Lui Duhul Tatălui după fire, Care se revarsă din Tatăl şi, prin Fiul, se dăruieşte făpturii. Şi nu face aceasta Fiul ca un slujitor, ci, cum am spus adineauri, răsărind Duhul din fiinţa lui Dumnezeu-Tatăl, îngăduie celor vrednici să-L primească prin Cuvântul cel de-o-fiinţă şi se arată din El în mod nemijlocit şi împărţit. Dar, Fiul rămânând în mod real pururea, spunem de Fiul că este de-Sine-stătător (în ipostas propriu) şi că are în Sine pe Cel ce L-a născut. Iar că Duhul Tatălui se arată al Fiului şi al Tatălui (al Tatălui, Care Îl trimite sau făgăduieşte să-L împartă Sfinţilor, dar Îl dă şi Fiului pentru identitatea fiinţei, pe care o are cu Tatăl) şi că în toate este lucrător Tatăl prin Fiul, a spus iarăşi foarte clar Fiul, zicând: „Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi” (In 16, 7). După ce cu alte prilejuri a spus: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă” (In 14, 16), aici făgăduieşte deschis că El însuşi ne va trimite pe Mângâietorul. Deci, deoarece ucenicii, care au primit cuvintele Mele, au fost de mai înainte rânduiţi, zice, pentru trimiterea în lume, după asemănarea Mea, „sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău,” adică întru Cuvântul Tău, prin Care vine Duhul Sfinţitor.
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei – Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, editura IBMBOR, 2000, pag. 1048 (traducere de pr. prof. Dumitru Stăniloae)
Ultima oară modificat 27 Aug 2011, 14:57 de către Dionysie, modificat 1 dată în total.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Filioque

Mesaj necititde Dionysie » 27 Aug 2011, 14:54

După Conciliul II Lyon al romano-catolicilor (papistaşilor) de la 1274, la care s-a dogmatizat pentru prima oară aşa-zisa "dogmă" a purcederii Duhului Sfânt din Tatăl şi din Fiul (Filioque), ortodocşii au dat o replică destul de rapidă la Sinodul de la Vlaherne de la 1285, sinod la care se tăgăduia şi se condamna adăugirea străină de credinţa ortodoxă a latinilor papistaşi.

Pentru cunoscătorii de limba engleză, şi dintre aceştia în special pentru ortodocşii care vor să îşi cunoască învăţătura de credinţă şi să nu se lase păcăliţi şi amăgiţi de romano-catolici (papistaşi) textul tomosului de la 1285 este de găsit pe internet la pagina:

Exposition of the Tomus of Faith Against Beccus
http://reocities.com/heartland/5654/ort ... s1285.html

Acestora li se adaugă printre altele, în susţinerea dogmei celei adevărate a Bisericii, deci pe lângă Sinodul de la Vlaherne de la 1285, EPISTOLA ENCICLICĂ a celor patru Patriarhi ai Răsăritului (1848), care confirmă din nou poziţia Bisericii Ortodoxe în privinţa purcederii Duhului Sfânt şi declară ca eretici pe cei care susţin "dogma" filioque, deci implicit pe romano-catolici. "de aceea Biserica una, sfîntã, catolicã si apostolicã, mergînd pe urmele sfintilor Pãrinti, rãsãriteni ca si apuseni, a declarat odinioarã pe timpul Pãrintilor si declarã iarãsi astãzi în sinod, cã aceastã nouã pãrere mai sus arãtatã, cã Duhul Sfînt purcede de la Tatãl si de la Fiul, este în esentã erezie, iar partizanii ei, oricine ar fi, eretici"

Avatar utilizator
stanislau
Mesaje:4
Membru din:04 Iul 2009, 11:59
Confesiune:ortodox
Localitate:Ardealul pluriconfesional
Contact:

Re: Filioque

Mesaj necititde stanislau » 03 Sep 2011, 14:28

Gata pe aici cu discutiile despre filioque?
De ce l-ati suparat asa tare pe Pr.Coriolan?Voi stiti ca tatal lui,preot greco-catolic (ca si tatal seniorului) a suferit din cauza ca l-au prins schimbarea politica pe cand era student la teologie in Cluj si i s-a inchis accesul atat in facultate cat si la alte facultati?In primavara aceasta,regretatul parinte s-a mutat la ceruri.Eu l-am cunoscut din vedere:era un om energic si vrednic aparator al catolicismului in care a crezut pana la moarte.Cititi pe sit:

http://www.bru.ro/lugoj/pr-prot-on-cori ... la-domnul/

http://www.bru.ro/lugoj/foto-pr-coriola ... imul-drum/

Fiindca eu am aflat doar recent de tristul eveniment,transmit sincere condoleante fiului sau,Padre Cory cum se semneaza pe alte situri.
Cat despre Filioque,o discutati cu mine ca nu a explicat cum a trebuit,desi asa o gandeste si el.
Padre Cory e un baiat bine educat si de gasca.Nu va mai dati asa la el daca nu stiti.Mai bine intrebati.
Stanislau George
teolog ortodox

"Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! "(Psalmul 132 .1 al lui David)

Constantinos

Re: Filioque

Mesaj necititde Constantinos » 03 Sep 2011, 16:31

E foarte mult de gandit si nu ma astept sa inteleaga cineva pentru ca are legatura si cu energia necreata , dar ca o concluzie -daca Duhul Sfant purcede si de la Fiul atunci Sfanta Treime este creatura. Nu avem nevoie de dumnezeul creat al catolicilor care nu valoreaza nici cat Papa de la Roma.

Avatar utilizator
stanislau
Mesaje:4
Membru din:04 Iul 2009, 11:59
Confesiune:ortodox
Localitate:Ardealul pluriconfesional
Contact:

Re: Filioque

Mesaj necititde stanislau » 05 Sep 2011, 20:53

Adaosul filioque a fost introdus in Crez din inertie.Mult nu s-au gandit nici ei.Acuma ei incearca sa il explice dar se cam incurca in explicatii.Catolicii s-au mai bagat in explicatii,acolo unde nici nu era nevoie;apoi,lutheranii,le-au preluat si le-au dus in directia lor.Cam asta este,in mare.El a fost adoptat de un sinod din Toledo pe la anul 800 parca si de acolo s-a aflat despre el si a fost extins.
Este o garniseala fara rost in Crez,o glazura peste frisca.
Stanislau George
teolog ortodox

"Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! "(Psalmul 132 .1 al lui David)

danadoina
Mesaje:471
Membru din:01 Apr 2008, 22:26
Confesiune:ortodox

Re: Filioque

Mesaj necititde danadoina » 05 Sep 2011, 22:08

Adaosul filioque a fost introdus in Crez din inertie.Mult nu s-au gandit nici ei.Acuma ei incearca sa il explice dar se cam incurca in explicatii.Catolicii s-au mai bagat in explicatii,acolo unde nici nu era nevoie;apoi,lutheranii,le-au preluat si le-au dus in directia lor.Cam asta este,in mare.El a fost adoptat de un sinod din Toledo pe la anul 800 parca si de acolo s-a aflat despre el si a fost extins.
Este o garniseala fara rost in Crez,o glazura peste frisca.
interesant, asa functioneaza deci biserica catolica :-o , un adaos la Crez...din inertie..si asta cu Papa, care ar fi infailibil, interesant ...dar poate ca pe el nu l-o fi intrebat nime' ... :x4

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Filioque

Mesaj necititde dimitrie » 06 Sep 2011, 10:28

Gata pe aici cu discutiile despre filioque?
De ce l-ati suparat asa tare pe Pr.Coriolan?Voi stiti ca tatal lui,preot greco-catolic (ca si tatal seniorului) a suferit din cauza ca l-au prins schimbarea politica pe cand era student la teologie in Cluj si i s-a inchis accesul atat in facultate cat si la alte facultati?In primavara aceasta,regretatul parinte s-a mutat la ceruri.
La care ceruri s-a mutat, teologule?Poate argumentezi cumva biblic şi patristic afirmaţia de mai sus, cum că acela s-a mântuit, eretic fiind!
Cat despre Filioque,o discutati cu mine ca nu a explicat cum a trebuit,desi asa o gandeste si el.
Padre Cory e un baiat bine educat si de gasca.
Adică, la o adică alege adevărul biblic cu preţul ieşirii din gaşcă?
Iar dacă acela a suferit în închisoare (pentru credinţa lui să zicem), consideri că este în rândul mărturisitorilor răsplătiţi de Hristos? Hristos spune altceva: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. (Mt.12:30). Iar Apostolul detaliază: Este un Domn, o credinţă, un botez. (Ef.4:5)
Mai citeşte ceva literatură ortodoxă (de autori sfinţi), o componentă esenţială în formarea teologului ortodox, cum ar fi : Hrană duhovnicească-Sf.Ioan Iacob Hozevitul; Despre înşelare - Sf.Igantie Briancianinov; DE CE Papa si supusii lui S-AU DESPARTIT de Biserica lui Hristos - Sfantul Nectarie al Pentapolei (din Eghina); Biserica Ortodoxă şi ecumenismul - Sf.Iustin Popovici; etc.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!


Înapoi la “Despre romano-catolici, greco-catolici şi alţi creştini uniţi cu Roma”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX