Limonariu

[Constantinos]

CAPITOLUL 25

DESPRE FRATELE DIN MANASTIREA HOZEVA

Avva Grigore, care a fost soldat inainte de-a se calugarii, ne povestea: In chilia Hozeva era un frate care invata slujba sfintei Proscomidii. Intr-o zi a fost trimis sa aduca prescuri. In drum spre manastire a rostit slujba sfintei Proscomidii dupa toata randuiala. Diaconii au luat prescurile si le-au pus pe disc in sfantul altar spre ale proscomedi avva Ioan, supranumit Hozevitul, pe atunci preot , care mai tarziu a ajuns episcop al Cezareii Palestinei. Pe cand slujea insa, n-a vazut ca de obicei pogorarea Duhului Sfant, s-a dus in diaconion aruncandu-se cu plansete cu fata la pamant. Si i s-a aratat ingerul Domnului spunandu-i ca fratele, pe cand aducea prescurile, a rostit pe drum sfanta Slujba si au fost sfintite, asa ca ele sunt desavarsite. Si de atunci a dat porunca batranul ca nimeni, daca nu-i hirotonit sa nu mai invete pe de rost slujba sfintei Proscomidii si nici sa n-o rosteasca la intamplare, in orice vreme, in afara de altar.

Din aceasta istorisire unii au inteles ca prescurile au fost transformate in Trupul lui Hristos iar altii ca au fost doar binecuvantate. Este posibil ca unii sfinti sa nu vada pogorarea Duhului Sfant la transformarea darurilor iar altii sa vada ceva la binecuvantarea lor ?

[protosinghel]

La rugaciunea fratelui din manastirea Hozeva (Limonariu) s-au sfintit darurile; aceasta intamplare este o marturie ca duhovnicul care nu este preot poate si trebuie sa dezlege verbal

Dacă avem în vedere că "fratele" din Limonariu era de fapt patriarhul Ioan al Ierusalimului (retras din scaun şi nevoindu-se în anonimat), atunci ne dăm seama că nu e vorba de nicio mărturie în exemplul invocat de dvstră.
Până la urmă, conform teologiei ortodoxe, doar episcopii au puterea şi dreptul de a dezlega păcatele. Delegarea acestui drept preoţilor, chiar dacă este aproape general, este totuşi o excepţie şi ea e legată de numărul prea mare de credincioşi "păstoriţi" de un episcop.

[Constantinos]

Parinte Petru , sa nu uitati sa raspundeti daca va mai aduceti aminte unde ati citit ca fratele din Limonariu era Patriarhul Ioan .Celelalte argumente:
copiii care au facut Liturghia iar masa a fost arsa de foc din cer si intamplarea din Ardeal ( in care se istoriseste ca dupa moartea preotului s-a dus citetul la Episcop sa fie hirotonit dar nu a avut curaj si s-a intors tot cum a plecat , le-a zis satenilor ca este preot iar dupa ani de liturghii, botezuri si nunti afla episcopul de acest fapt , il mustra , il hirotoneste si considera valabile cununiile si botezurile facute in trecut) nu le consider solide daca fratele din Limonariu era patriarhul Ierusalimului .

[protosinghel]

Parinte Petru , sa nu uitati sa raspundeti daca va mai aduceti aminte unde ati citit ca fratele din Limonariu era Patriarhul Ioan.

Îmi cer iertare, dar m-am încurcat puţin în istorioarele astea, iar mesajele uneori le citesc pe diagonală. E greşeala mea. Deci:
- Autorul Limonariului - Ioan Moshu, a devenit patriarh al Ierusalimului. Despre asta scrie Sf. Ioan Damaschin în Tâlcuirea la Trissaghion.
- Ioan Hozevitul, care a întremeiat Lavra (a nu se confunda cu Ioan Românul din sec. 20) a fost şi el preot.
- Fratele de care vorbeşte întâmplarea nu era sfinţit, dar pâinea euharistică s-a sfinţit ca urmare a rugăciunilor lui. Cum? Nu ştiu; Dumnezeu ştie!

Dacă se doreşte continuarea acestei discuţii, cred că ar trebui într-un alt topic. Eu însă nu ştiu ce aş putea să mai spun la această temă, decât că "Duhul suflă unde voieşte", iar asta nu desfiinţează necesitatea preoţiei sacramentale.