Vă rog să detaliaţi la ce teorie eretică "ex opere opereto" vă referiţi ?
''Ex opere operato = în temeiul lucrării săvârşite'' formula concentrează în sine o teorie scolastică a romano- catolicilor, conform căreia: Tainele lucrează automat prin însăşi faptul că lucrarea lor este înfăptuită, indiferent de intenţia, credinţa, virtutea sau păcătoşenia preotului .
Cu condiţia ca slujitorul să vrea să facă ceea ce face ''biserica'' romano-catolică, bineînţeles.
Biserica, adevărata Biserică, refuză această teorie, pt că, potrivit înţelegerii noastre conform unor mărturii patristice şi a unor sfinţi, Duhul Sfânt , la învocare, are libertatea de alegere şi nu lucează în mod automat. Dacă vrea vine şi sfinţeşte, iar dacă nu, nu.
În viaţa sf Vasile cel Mare( 1 ianuarie) se spune că la una din Liturghii nu s-a văzut clătinându-se, după obicei, porumbelul din aur, cel de deasupra sf mese, care era semnul venirii sf Duh peste sf Daruri şi credincioşi.
Fiind nedumerit şi uitându-se sfântul, a văzut pe un diacon din cei care ţineau ripidele că făcea semne unei femei din faţa altarului, şi a înţeles motivul.
De atunci a poruncit sfântul ca să se pună perdele între altar şi credincioşi, iar pe diacon la pedepsit, 7 zile îndepărtândul de la sfinte, şi i-a dat canon ca în toate aceste zile să postească şi să se roage fără de somn toată noaptea, şi să dea din cele ale lui, miloste la săraci.
Deci, dacă doar pt atât, pt anume semne, deşi era sfântul acolo, nu s-a văzut semnul venirii Sf Duh peste Daruri, ce să spunem pt alte păcate??
În Istoria lui Ioan Mosho( Limonariu) se povesteşte că în oraşul Romilla, câţiva locuitori au acuzat în faţa papei Agapit( 535-536)pe episcopul lor, spunând, că foloseşte pt mâncarea lui sf disc.
Imediat papa, uimit de cele auzite, a trimis şi l-au adus pe episcop legat, şi mergând pe jos până la roma, la închis imediat.
Dupa trei zile de sedere in inchisoare a venit sfanta zi a duminicii. Pe cand dormea papa, pe la revarsatul zorilor sfintei duminici a vazut pe cineva care i-a spus:
- In aceasta zi sa nu proscomidesti nici tu, nici alt cleric sau vreunul din episcopii care sunt in oras, ci episcopul pe care l-ai inchis in inchisoare. Acela vreau sa proscomideasca astazi.
Cand s-a desteptat, papa s-a indoit de vedenia pe care a avut-o si a zis intru sine:
Am primit impotriva lui o astfel de acuzare si el sa proscomideasca?
Si a doua oara a auzit vocea in vedenie, zicand:
- Ti-am spus ca episcopul din inchisoare sa proscomideasca!
Deasemenea si a treia oara a auzit aceleasi cuvinte, caci inca statea la indoiala.
Dupa ce s-a sculat papa, a trimis la inchisoare si a adus pe episcop si l-a intrebat:
- Care este lucrarea ta duhovnicească?
Episcopul n-a raspuns altceva decat:
- Sunt pacatos.
Pentru ca nu l-a convins pe episcop sa spuna altceva, papa i-a spus:
- Tu ai sa proscomidesti astazi!
Si intr-adevar s-a asezat inaintea sfantului altar; papa era alaturi de el, iar diaconii stateau imprejurul altarului. A inceput episcopul sfanta anafora. Dupa ce a terminat slujba sfintei proscomedii, înainte de aspune ultima rugăciune de sfinţire, a inceput a doua oara si a treia oara si a patra oara sfanta anafora. Pentru ca toti se mirau de aceasta intarziere, papa l-a intrebat:
- Ce inseamna asta, caci iata ai spus a patra oara sfanta rugaciune si tot nu termini?
- Iarta-ma, sfinte Papa, a raspuns episcopul, nu am vazut ca de obicei pogorarea Sfantului Duh. Pentru aceea n-am terminat rugaciunea. Dar indeparteaza pe diaconul care tine ripida de langa sfantul altar, caci eu nu indraznesc sa-i spun.
Atunci dumnezeiescul Agapet a poruncit si s-a indepartat diaconul, indata a vazut si episcopul si papa venirea Sfantului Duh. Dar si valul care era deasupra sfantului altar de la sine s-a ridicat si a acoperit timp de trei ceasuri pe papa si pe episcop si pe toti care stateau langa sfantul altar.
Atunci a cunoscut dumnezeiescul Agapet ca mare este episcopul si ca a fost hulit. Si a fost asa de intristat de acest fapt, incat, a dat porunca sa nu se mai ia nici o hotarare in graba, ci dupa multa chibzuiala si cu multa randuiala si bagare de seama.
Deci, concluzia care este? Pt nevrednicia unui cleric, sf Duh nu a vrut să vină, dar pt sfinţenia epicopului care a văzut acest fapt şi care după multe invocări, şi apoi, numai după îndepărtarea unui cleric nevrednic, a venit. Dar, întrebarea se pune, în zilele noastre, dacă lipsesc semnele vizibile ale venirii sf Duh, câte liturghii sunt valabile? Câţi clerici sunt cu adevărat vrednici? Câţi din cei din biserică sunt credincioşi?
Că, foarte adevărat este că, la o sf Taină, la euharistie de ex, nu numai preotului i se atribuie sfinţirea darurilor , ci şi tuturor credincioşilor din biserică, dacă sunt vrednici.
Se povesteşte într-un pateric că era un cleric care trăia în curvie, şi la fiecare sf Liturghie, venea un înger şi-l lega de un stâlp al bisericii şi săvârşea îngerul Liurghia şi împărtăşea oamenii, luând înfăţişarea preotului, apoi la sfârşit îl dezlega pe preot.
Aşa a durat 10 ani, nefiind ştiută taina.
Aceste câteva mărturii ne arată că Sf Duh, nu este obligat să vină să sfinţească în taină automat doar prin însăşi înfăptuirea ei ''ex opera operato'':
Indiferent de moralitatea slujitorului,
Experienţa recentă a unor slujitori, cunoscută şi relatată mie personal, este că aghiazma, de ex, se strică la unii slujitori, iar la alţii nu, care, este adevărat, poate fi şi din cauza oamenilor, dar şi a slujitorului.
Cu mult respect.
.
Cui să vă opuneţi ?
