o lamurire: din punctul meu de vedere, cam 80% din morala crestina e foarte buna si merita atentie. partea proasta e ca aceia la care fac referire, traiesc prefacuti fata de tot ceea ce afirma ca respecta. implicit, procentul de persoane care alcatuiesc biserica. si am prea multe exemple in sensul asta, traite chiar cu cei din apropierea mea.
Daca morala crestina ti se pare buna, asta e un lucru mare, pentru ca multi resping crestinismul si pt ca sunt certati cu morala. Poate tu ai multe exemple de persoane care cred in Dumnezeu dar nu traiesc dupa legile Lui, insa acestia nu sunt 95% din credinciosi, poate 95% din oameni (inclusiv atei), dar nici asa nu sunt de acord, e mare procentul dupa mine. Sa stii sunt destui crestini traitori, care insa nu fac caz de asta (nici nu ar mai fi buni crestini altfel) si trec neobservati. Oare cati din cei din apropierea ta sunt atei si cati nu? Fiecare om are in jurul sau un numar limitat de persoane, si nu se poate generaliza la toti oamenii, mai ales ca cei de la sate de ex. au mai mult bun simt decat cei de la orase, iar populatia oraselor difera, despre Bucuresti de ex. toti din afara se plang ca este o jungla...
astea sunt lucruri in care cred eu acum, dupa ce am tercut prin biserica cu inima curata si mi-a fost terfelita de cei in care imi pusesem increderea.
Asta e de rau (pt aceia). Daca ai putea intra in detalii... Oricum, sunt intr-adevar oameni care merg la biserica si in loc sa stie cum sa se poarte cu unii nou veniti si nestiutori de reguli, mai rau ii indeparteaza. Exista si preoti care fac greseli,dar nu te lua dupa nimeni din acestia. Nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te desparta de Dumnezeu. E cel putin neintelept ca oamenii nu sa nu se apropie de Dumnezeu din cauza unora sau altora. Cei care cu sau fara voie indeparteaza pe cineva de biserica vor da socoteala pt asta in fata lui Dumnezeu. Insa gandeste-te ca incercari si piedici exista, iar Hristos pt salvarea noastra a acceptat sa patimeasca si s-a jertfit... sa scoata omenirea de sub blestem de la caderea lui Adam incoace, ne-a oferit tuturor o sansa, de ce sa o pierdem? Pt. Vasilica si pt nea Fane? :?
Daca Hristos nu invia si nu facea acele minuni, nu acceptau mii de crestini deveniti mucenici sa moara si inca in chinuri (ucisi de cei de alta credinta). ....Cine ar muri pentru o simpla dogma daca ea nu ar fi insotita si de fapte concrete, de trairi?
dar de ce trebuie sa moara cineva? oare nu in biserica se spune ca Iisus a murit ca sa puna capat jertfelor vechiului testament? eu chiar nu inteleg cum poate cineva sa afirme asta si in calesti timp sa accepte moartea pentru dogma asta, sa afirme ca e o jertfa pentru hristos si sa mai creada ca e corect si bine. oare asa castiga Iisus sufletele: daca se chinuie, daca mor pentru el? pe bune ca nu inteleg. (sau, voi il intelegeti gresit.)
mi-e greu sa cred ca asta asteapta hristos de la oameni: "crede in mine si mori pentru mine".
Pai e simplu, citeste Evanghelia si vezi ce spune Hristos. El nu pune conditia sa mori pentru El, dar: la inceputurile crestinismului, crestinii erau prigoniti si ucisi pentru ca propavaduiau pe Hristos. Evreii il credeau (si mai cred si acum) pe Hristos un blasfemiator, iar ceilalti (grecii, romanii, etc) erau politeisti si se inchinau la zei, nu acceptau sa nu se inchine cineva la zeii lor. Daca nu te convingeau cu frumosul, treceau la ostilitati (si inca unele urate, suplicii). Ca si crestin erai pus in situatia sa te lepezi de Hristos (ca si credinta marturisita in El) pt. ca sa scapi de moarte, iar multi nu au acceptat si au murit mucenici. De ce? Pentru ca au ascultat de invataturile Sale. (Daca citeai macar una din cele 4 Evanghelii nu iti mai puneai intrebarea). De exemplu in predica de pe munte, cele 9 fericiri:
2. Si deschizandu-si gura, ii invata zicand:
3. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
4. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
5. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
6. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
7. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
8. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
11. Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
12. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
Din Evanghelia dupa Matei 10:32-33, Iisus spune:
32. Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Numai astea citind si aflii ca cei care se leapada de Hristos pierd mantuirea, iar cei care accepta ocara si chiar moartea, au parte de rasplata in Cer. Pacat ca nu ai citit Vietile Sfintilor, ai fi aflat astfel de minunile care aveau loc in timpul martirajelor, paganii ii torturau, se ei erau protejati de Dumnezeu si nu pateau nimic, majoriteatea mureau prin taierea capului altfel nu puteau fi atinsi, nu ca Dumnezeu nu putea sa faca si in acest caz minuni, dar a vrut sa le ofere cununa muceniciei (pe care multi si-o doreau pt ca aducea mare rasplata si bucuria vesnica). Alte pasaje sugestive: din Matei, cap.10:
18. La dregatori si la regi veti fi dusi pentru Mine, spre marturie lor si paganilor.
19. Iar cand va vor da pe voi in mana lor, nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti;
20. Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi.
21. Va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu si se vor scula copiii impotriva parintilor si-i vor ucide.
22. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui.
35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.
37. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine.
39. Cine tine la sufletul lui il va pierde, iar cine-si pierde sufletul lui pentru Mine il va gasi.
In lumea spirituala lucrurile stau exact invers decat in logica lumeasca. De exemplu:
4.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Matei, cap.23:
11. Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru. (mare pentru Dumnezeu nu este cel care da ordine, ci cel care slujeste celorlalti)
12. Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va inalta. (adica cine se va mandri aici pe Pamant, in Cer se va rusina, si cine se va smeri, va fi cinstit in Cer)
serios: ce fel de dumnezeu vrea asta de la oamenii pe care i-a creeat din iubire? sa ma lumineze cineva si pe mine!
[/quote]
E pacat ca te exprimi cu "asta" (poate nici n-ar fi trebuit sa-ti raspund,
"sa nu dati lucrurile sfinte cainilor"), daca te vei mai exprimi in acest fel, nu o sa mai port un dialog cu tine (nu de alta, dar m-as obosi degeaba)...
Pe oameni Dumnezeu i-a creat din iubire, si oamenii L-au rasplatit incalcand poruncile Sale. Tu ai o logica lumeasca care am mai spus difera de cea a lui Dumnezeu.
"Cine tine la sufletul lui il va pierde, iar cine-si pierde sufletul lui pentru Mine il va gasi." (sufletul aici are sensul de viata).
Un exemplu graitor care imi vine in minte este intamplarea cu cei 40 de mucenici (din Sevastia Armeniei) pentru ca au refuzat sa aduca jertfa zeilor au fost siliti sa petreaca o noapte intreaga, goi, in apa inghetata a unui iaz (stand imbratisati doi cate doi pentru a se incalzi - de aici si originea formei de opt a mucenicilor gatiti in memoria lor). Cand unul dintre ei nu a mai putut suferi chinul, fiindca erau si ademeniti cu o baie calda, si a fost scos din apa, a murit in acea baia calda ce-i fusese pregatita pentru a-l salva; (locul i-a fost luat de temnicerul lor, convertit la crestinism de puterea credintei celorlalti 39 de mucenici). Deci cel care a acceptat sa renunte la Hristos si-a pierdut viata...
eu am in jurul meu oameni mai in varsta si cu functii mai mari si carora le spun pe nume dar cand vine vorba de ascultare sau de RESPECT
Dar cand le scrii numele lor pe hartie (numele si prenumele), le scrii cu litera mica? Dar numele tau il scrii cu litera mica??? Iar, daca numele tau si al altora il scrii cu majuscula la inceput, Dumnezeu care ne-a creat nu crezi ca merita aceasta onoare?
Conform acestei logici, prin mandrie ne-am ridica la inaltimea Divinitatii? Grava eroare!
da, asta cred. e ca si cum noi, oamenii am avea copii si acestia in loc sa fie mandrii ca ei sunt fii nostrii, s-ar purta cu noi ca si cu niste stapani, ar umbla pe langa noi cu frica sa nu cumva sa primeasca bataie pentru orice abatere iar mai incolo sa nu cumva sa ii alungam de acasa ("in iad"). eu vreau de la copilul meu sa fie mandru ca e fiul meu, ca e om, ca este cine este (si aici va rog sa nu faceti remarci, din nici un punct de vedere la adresa mea si a fiului meu).
(Stai linistita ca nu sunt eu cea rautacioasa ca sa fac remarci ieftine.)
Mai degraba bucurosi ar trebui sa fi si nu mandri. Odata, ca mandria este primul pacat, cel prin care si ingerii au cazut, si este un pacat urat de Dumnezeu. Si a doua oara, ca
noi nu am facut nimic sa ne mandrim ca suntem copii sau fii (ai lui Dumnezeu sau ai parintilor nostri). Omul aduce doar trupul (chiar si acela doar cu Voia Lui - altfel puteam fi sterili), iar sufletul este de la Dumnezeu. Si deci cu ce am contribuit noi prin faptul ca am fost adusi pe lume ca sa ne mandrim de asta? Adica creatia sa fie mandra ca a fost creata??? :?
"eu vreau de la copilul meu sa fie mandru ca e fiul meu, ca e om, ca este cine este" Pai asta nu inseamna decat ca esti mandra de tine. Dar faptul de a ne naste nu ni se datoreaza noua. Nimic nu se intampla fara Voia lui Dumnezeu. Nici a te naste, nici a fi intr-un fel sau altul, pentru ca primim ajutor in toate. Ar trebui sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem, pentru tot ce suntem, pt ca fara ajutorul Sau, nu am avea parte de acestea. Gresesc cei care se incred in puterea lor si uita ca fara puterea si sanatatea pe care le-a dat-o Dumnezeu, nimic nu ar face...
Insasi Fiul lui Dumnezeu, care era fara de prihana, s-a smerit pana la moarte. Dar noi pentru ce sa fim mandrii? Ca suntem plini de pacate? Noi suntem mandri, dar Dumnezeu se rusineaza cu noi... Asa cum tu te-ai rusina daca i-ai spune copilului tau sa nu vorbeasca urat in public si el nu te-ar asculta... te-ai mandri de el atunci? Sau un copil care face prostii ar trebui sa se mandreasca? Chiar de ar face ce trebuie un om, copil al lui Dumnezeu, adica chiar de ar fi ascultator, nu ar trebui sa se mandreasca, pentru ca mintea i-a dat-o tot Dumnezeu (iar pe unii necugetati, Dumnezeu ii lasa pentru ca vede rautatea inimii lor)...
De parintii nostri nu ne e frica pt ca nu pot decat cel mult sa ne bata sau sa ne izgoneasca, dar Dumnezeu poate hotari asupra vietii unui om (si viata asta si cea de dincolo)... Insa bataia de care vorbesti nu vine de la Dumnezeu ci prin indepartarea de Dumnezeu. Un om care traieste in Legile Lui, simte si Iubirea Lui si se simte intr-adevar ca in sanul lui Dumnezeu (a unui parinte), ceilalti il tin pe Dumnezeu departe si daca nu se schimba, puterile intunecate capata drepturi asupra lui (in aceasta viata si dupa).
Matei 6:26-27
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste [...]
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?
si inca ceva: de unde vine raul in lume? de la diavol? de unde a invatat diavolul sa fie rau? cine i-a sadit in minte sa fie rau? daca pe cain diavolul l-a invatat sa fie rau, pe diavol cine l-a invatat? unde e izvorul raului si cand a aparut mai exact (in cer sau oriunde altundeva)?
Grea intrebare, cred ca doar Dumnezeu ar putea raspunde.
cred ca ceea ce numim rau dpdv religios, are alte origini si alte valente chiar.
Crezi multe, doar ceea ce trebuie nu crezi...