FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Marturisesc ca in vremea adolescentei mele am avut o perioada de ratacire.Adolescenta oricum e o perioada dificila pentru oricine,insa daca se mai adauga si probleme in familia respectivului,se poate ajunge la situatii catastrofale.Atunci refuzam credinta,pe motiv ca daca Dumnezeu permite ca atata lume nevinovata sa sufere,copii care sa moara de foame,raboaie,moartea etc,mai bine sa nu stiu nimic.De fapt multi adolescenti ajung la un conflict interior de genul asta.Nu pot impaca imaginea acestei lumi crude cu Dumnezeu.Nici acum nu imi explic foarte bine chiar tot ce se intampla in jurul nostru,insa am ajuns la concluzia ca raul ni-l facem cu mana noastra.Insa un copil ce intra in adolescenta nu e pregatit sa accepte acest lucru.Cum se poate explica unui adolescent ca Dumnezeu e foarte generos,iertator si iubitor,in ciuda a ceea ce vede ca se intampla in lume?Sau pentru un copil crescut in credinta fata de Dumnezeu,lucrurile sunt mai simple?

Nu pot impaca imaginea acestei lumi crude cu Dumnezeu.

Nici nu trebuie "sa o impace", pentru ca intradevar Dumnezeu nu se confunda cu lumea cruda.

Cum se poate explica unui adolescent ca Dumnezeu e foarte generos,iertator si iubitor,in ciuda a ceea ce vede ca se intampla in lume?Sau pentru un copil crescut in credinta fata de Dumnezeu,lucrurile sunt mai simple?

Da pentru copilul crescut in credinta intelegerea justa a ceea ce se intampla in lume nu numai ca il fereste de conficte interioare, dar il si anima cu mai mult elan spre implinirea binelui a carui lipsa ii cunoaste roadele ("copii care sa moara de foame,raboaie,moartea etc,").

daca Dumnezeu permite ca atata lume nevinovata sa sufere [...]atunci refuzam credinta

Copilul crecut in credinta vede dincolo de suferinta, el stie ca aceasta este doar un mijloc catre ceva mai inalt, mai sublim, el stie ca suferinta dezgheata sufletul inghetat de patimi aducatoare de suferinta, deschide ochii celor care nu vad, deschide urechile celor care nu aud si ii face vii, ii face capabili de a percepe realitatea real, asa cum este ea de fapt.
Este buna revolta asupra suferintei, insa nu felul cum reactionam la ea (refuzarea credintei). Reactia aceasta dovedeste o intelegere gresita a faptelor generatoare de suferinta.

Cum se poate explica unui adolescent ca Dumnezeu e foarte generos,iertator si iubitor,in ciuda a ceea ce vede ca se intampla in lume?

Adolescentul prin comunicare poate afla ca suntem pe deplin liberi a alege (iata iubirea Lui Dumnezeu) atitudinea fata de viata. El trebuie sa stie ca toate placerile au un pret, suferinta, ca a dainuii binele in lume trebuie sa renuntam fiecare in parte la egoism, mandrie, lacomie si alte patimi. El trebuie sa cunoasca cauzele, mijloacele si scopurile-cu alte cuvinte lucrarea-raului in lume (a vrajmasului urator de bine), iar asta se face printr-o arta a comunicarii specifica fiecarui individ.

Evrei 12:6-7 "Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste".
Asa ca ideea ca Dumnezeu e "bun" sau "rau" (dupa mintile noastre, intelegand) e mai degraba "ingenua". Vedeti "cazul Iov". Desi o sa scandalizez: din perspectiva umana, adica limitata in timp si fara sa vada cauzele ascunse si planurile Lui, Dumnezeu poate fi A-moral (vezi, iar, cazul Iov). Ideea ca te rasplateste (pe pamant) daca esti TU moral poate/nu poate sa fie justa. El stie. Daca castigi la LOTO, asta nu e obligatoriu o binecuvantare. Poate fi o piedica. Dar poate fi si bine. Asa ca singurul lucru care-ti ramane este "Cautati imparatia Cerurilor si celelalte va vor fi date pe deasupra". Adolescentul, oricine ar fi el, nu trebuie sa se puna in arbitru al lui Dumnezeu si sa judece daca faptele Lui sunt bune/rele. Ele doar SUNT. Iar planurile Lui, mobilurile, motivele si metodele Lui sunt nepatrunse. Nu e convenabil, dar...
(Ioan Cr, nu am abandonat subiectul cu Treimea, doar ca nu am timp, cu criza asta)

Un pic cam complicat pentru un copil de 12-13 ani(cam atunci incepe adolescenta).Cum sa inteleaga el ca " Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste"?La varsta asta cred ca multi adolescenti vad viata in alb si negru.Nu stiu cat inteleg atunci ca mantuirea vine prin suferinta.Dar cred ca respectul fata de credinta("nu trebuie sa se puna in arbitru al lui Dumnezeu si sa judece daca faptele Lui sunt bune/rele") i-l vom insufla noi,prin propriul exemplu,nu neaparat numai prin discutiile purtate,nu?

Dar cred ca respectul fata de credinta("nu trebuie sa se puna in arbitru al lui Dumnezeu si sa judece daca faptele Lui sunt bune/rele") i-l vom insufla noi,prin propriul exemplu,nu neaparat numai prin discutiile purtate,nu?

Sigur, daca discutiile, teoriile nu sunt puse si in pratica ele nu au nicio valoare raman in neant.
Copilul inainte sa invete sa vorbeasca sau sa asimileze ceea cei spui vede, asa ca ceea ce vede la parintii (sau la unul dintre ei) trebuie sa fie numai lucrare a binelui.