Sfântul Antonie zise odată către un călugăr:
- Tu trebuie să sporeşti încă mult întru frica lui Dumnezeu, deoarece îţi lipseşte încă foarte mult până la desăvârşire.
Apoi îl conduse la o piatră şi-i zise:
- Ocărăşte piatra aceasta şi bate-o întruna.
Călugărul făcu aşa, iar Antonie îl întrebă dacă i-a răspuns ceva piatra. Călugărul răspunse negativ.
- Aşa trebuie să înduri şi tu toate nedreptăţile, fără a le lua în seamă. Abia atunci te vei apropia de desăvârşire. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)
Cum ne dam seama ca in fata nedreptatilor sub aparenta rabdare nu suntem nepasatori ?
Eu cunosc pe cineva care ia foc in fata nedeptatilor tocmai ca ii pasa de dreptate. Nu vorbeste urat, insa isi sustine punctul de vedere pentru a impiedica nedreptatile.
Cum trebuie procedat deci in fata nedreptatilor: sa punem capul in pamant, sa nu le luam in seama riscand sa devenim insensibili sau sa-i tinem piept sustinandu-ne punctul de vedere ?
Cum vedeti voi indemnul Sfantului Antonie in ziua de astazi ?