Dincolo de elaborarile poetice (foarte frumoase), ramane totusi impasul practic: cum procedam in cazul cand trebuie sa alegem intre iubire si adevar? Cand pogoramantul nu mai inseamna adevar, si cand tipicul nu mai inseamna dragoste?
Daca adevarul la care va referiti este Adevarul lui Dumnezeu, atunci acel Adevar si cu iubirea sunt sinonime. De acest lucru ne informeaza Insusi Mantuitorul:
'Iisus i-a zis:
Eu sunt Calea,
Adevărul şi Viaţa' Ioan 14:6. Si tot El a zis prin gura aceluiasi apostol: 'Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu este iubire.' 1Ioan 4:8. De aceea nu veti fi pus niciodata in situatia de a alege intre adevarul si iubirea dumnezeiasca, pentru ca nu exista diferentiere si chiar daca ar incerca unii s-o faca, orice alegere este obligatoriu buna.
Aceleiasi analize trebuie supusa si iubirea: Daca este iubire duhovniceasca, adica de la Dumnezeu, este implicit si obiectiva, iar daca este vorba de iubire lumeasca este iubire subiectiva.
Astfel devine mult mai usor de ales in care parte trebuie sa atirne mai greu balanta, si anume spre cele care sunt ale lui Dumnezeu. Numai in cazul in care trebuie facuta alegerea intre un adevar si o iubire subiective lucrurile se complica un pic, iar atunci cred ca singura solutie este de a asculta de glasul constiintei.
Ex.: Cind pogoramintul din iubire (fata de oameni, adica subiectiva, pentru ca numai Dumnezeu este in stare sa iubeasca obiectiv) nu mai inseamna adevar (Adevarul lui Dumnezeu), atunci mi se pare firesc sa alegem Adevarul.
Iar cind tipicul (regulile omenesti) nu mai inseamna dragoste (fata de Dumnezeu, caruia Ii este inchinat tipicul), atunci este bine sa alegem ceea ce ii este inchinat lui Dumnezeu, adica dragostea. Bineinteles daca nu cumva la mijloc este inselare, adica stradania diavolului de a-l face pe crestin sa creada ca daca respecta tipicul pierde din iubire pentru a-l indeparta de la rugaciunea (randuiala) sa. Despre aceasta ne lamureste clar Mantuitorul la Matei 23:16, cind spune despre farisei si carturari:
'Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi'
, rationament (pur matematic) prin care eu am ajuns la concluzia ca ca Sfanta Treime e un singur Dumnezeu. Din Tatal S-a nascut Fiul si a purces Duhul Sfant.