Despre obiceiuri pagane si obiceiuri crestinesti

[maria_andreea]

Obiceiurile de Craciun, de Anul Nou care se manifesta prin cantece, pocnituri, etc (inafara de colinde si scenetele care inchipuiesc Nasterea Domnului) si care nu aduc niciun folos duhovnicesc sunt de origine pagana din cate am citit eu.

De ce noii, crestinii... si ortodocsi nu le scoatem definitiv din programul nostru de viata ? De ce unele filme promoveaza aceastea ca fiind bune ? (imi amintesc ca am vazut mai demult un film in care Iisus la nunta din Cana Galileeii juca).

Sunt ele, bine placute in fata Lui Dumnezeu ?

Care sunt petrecerile bine placute Domnului ?

[Cosmin Florin]

Evindent că Mântuitorul a jucat la nunta din Cana Galileii, că doar nu s-a dus acolo să le cânte Prohodul... Aşa se procedează la nuntă, se cântă şi se joacă, pentru că nunta e prilej de bucurie, nu de întristare.
Nu sunt de acord cu părinţii Cleopa şi Nicodim Măndiţă care vedeau nunta aşa: mirii merg la Sfânta Liturghie, unde se împărtăşesc, apoi se întorc acasă împreună cu preotul şi cu cântăreţul, unde îi aşteaptă masa pregătită, preotul binecuvintează bucatele, se cântă Sfinte Dumnezeule şi e gata nunta. Păi asta nu e nuntă, e înmormântare...
La slujba Cununiei se cântă "Isaie, dănţuieşte" şi în acest timp se "dansează" în jurul mesei.
Deci a juca la nuntă nu e păcat.

[maria_andreea]

Asa e, fiecare preot are un fel anume de a intelege viata duhovniceasca pentru ca si "oile" sunt diferite.

In privinta veseliei caracteristice nuntii sunt de acord, nu sunt insa de acord cu obiceiurile zgomotoase de a petrece un anumit eveniment promovat de anumiti crestini...dar cum credinta nu e obligatorie nu-mi ramane altceva decat sa sper ca intr-o zi ele vor fi inlocuite de un duh mai linistitor.

[andr3y]

Incetul cu incetul vor disparea, chiar daca vrem sau nu, ele vor disparea din pricina curentului modernist care circula in zilele noastre; si aici ma refer la cele care nu prea au legatura cu biserica. Celelalte (cum e de pilda mersul colindatorilor), vor lua o cu totul alta semnificatie (deja au luat), adica se vor practica, dar doar pentru bani sau alte foloase materiale (ceea ce mie mi se pare o prostie si un pacat).
Treaba cu petrecutul, eu sunt de parere ca nu e pacat atata timp cat se pastreaza bunul simt, cumpatarea si frica de Dumnezeu. Petrecerile sunt considerate "negative" din partea multora, si pe buna dreptate, deoarece exista un foarte mare risc de a cadea in excese si implicit de a cadea in pacat. Poate ca inainte lumea era mai "linistita", cu toate ca nu cred asta, dar totusi astazi majoritatea petrecerilor (indiferent ca e nunta, bal, majorat, cumatrie, zi festiva) se lasa ba cu certuri, ba cu bautura prea multa, ba cu desfrau si multe altele. De aceea probabil pr. Cleopa si pr. Nicodim aveau astfel de atitudini fata de nunta, de exemplu.
Hristos nu a dansat niciodata ! Sa nu mai afirmati asa ceva. Astea sunt influente din afara. In primul rand Hristos nu a venit pe pamant sa se "distreze", sa rada si sa petreaca; ci sa aduca mantuirea, sa il invete pe om cum sa paraseasca pacatul, sa planga pentru el, sa se nevoiasca ca sa afle iertare si libertate, nu sa se distreze, sa isi creeze prilej de cadere si sminteala (pentru ca in cele din urma este chiar o autoispitire pentru unii, cat si pentru altii). In al doilea rand se spune intr-o scrisoare catre Senatul roman ca Acest Hristos nu a fost vazut niciodata razand, ci plangand deseori; de unde putem trage concluzia , indirect ce e drept, ca nu avea cum sa danseze (pentru ca astfel isi manifesta bucuria si prin ras si alte asemenea). Evanghelistii au marcat acest eveniment, ca sa arate probabil faptul ca Hristos nu e impotriva casatoriei, si nici a petrecerii (in normele bisericii). Nu stiu cum vedeti voi dansul, dar eu nu prea sunt de acord cu el; bucuria noastra trebuie sa se manifeste in Hristos, nu in dansuri si alte minunatii. Spunea un parinte ca " atunci cand vezi ca altii danseaza, tu bate metanii; cand altiii canta si petrec, tu roag-te si canta psalmi..", deci pentru un urmator a lui Hristos, bucuria se manifesta altfel, in alt mod. De ce slujba cununiei e bine sa se oficieze dupa, sau in timpul Sf. Liturghii? deoarece atunci Hristos coboara tainic in biserica; si automat atataa timp cat Mirele este intre nuntasi, acestia nu au cum sa planga si sa se nevoiasca, ci sa petreaca (duhovniceste, in cantari de psalmi si rugaciuni). Iertati si Doamne ajuta!

[Cosmin Florin]

Hristos nu a dansat niciodata ! Sa nu mai afirmati asa ceva. Astea sunt influente din afara. In primul rand Hristos nu a venit pe pamant sa se "distreze", sa rada si sa petreaca; ci sa aduca mantuirea, sa il invete pe om cum sa paraseasca pacatul, sa planga pentru el, sa se nevoiasca ca sa afle iertare si libertate, nu sa se distreze, sa isi creeze prilej de cadere si sminteala (pentru ca in cele din urma este chiar o autoispitire pentru unii, cat si pentru altii). In al doilea rand se spune intr-o scrisoare catre Senatul roman ca Acest Hristos nu a fost vazut niciodata razand, ci plangand deseori; de unde putem trage concluzia , indirect ce e drept, ca nu avea cum sa danseze (pentru ca astfel isi manifesta bucuria si prin ras si alte asemenea). Evanghelistii au marcat acest eveniment, ca sa arate probabil faptul ca Hristos nu e impotriva casatoriei, si nici a petrecerii (in normele bisericii). Nu stiu cum vedeti voi dansul, dar eu nu prea sunt de acord cu el; bucuria noastra trebuie sa se manifeste in Hristos, nu in dansuri si alte minunatii. Spunea un parinte ca " atunci cand vezi ca altii danseaza, tu bate metanii; cand altiii canta si petrec, tu roag-te si canta psalmi..", deci pentru un urmator a lui Hristos, bucuria se manifesta altfel, in alt mod. De ce slujba cununiei e bine sa se oficieze dupa, sau in timpul Sf. Liturghii? deoarece atunci Hristos coboara tainic in biserica; si automat atataa timp cat Mirele este intre nuntasi, acestia nu au cum sa planga si sa se nevoiasca, ci sa petreaca (duhovniceste, in cantari de psalmi si rugaciuni). Iertati si Doamne ajuta!

Epistola de care aminteşti este la fel de băgată în seamă de Biserică precum Talismanul sau Visul Maicii Domnului.

Biserica nu a condamnat niciodată dansul sau râsul, deci reticenţa faţă de aceste maniere de a-ţi manifesta bucuria este nejustificată. La evrei întâlnim dansul chiar în cadrul cultului: "Să laude numele Lui [Domnului] în horă" (Ps.149). Impăratul David a jucat ( "Şi David dănţuia cât putea înaintea Domnului" - 2 Regi 6, 14) şi i-a îndemnat şi pe alţii: "Lăudaţi de Domnul în timpane şi în horă!". Să nu uităm că dansul este prevăzut în Tainele Cununiei şi Hirotoniei. În cultul Bisericii etiopiene s-au păstrat până astăzi aşa-zisele "dansuri davidice". Deci cum poate fi socotit păcat ceea ce Biserica binecuvintează?

Pe deasupra, dansul este o expresie culturală, este o parte integrantă a identităţii fiecărui popor. În simbolistica ţărănească hora înseamnă comuniune, părtăşie. Dacă nu joci la nuntă înseamnă că refuzi să iei parte la bucuria mirilor. Trebuie să te prinzi în horă, iar bucuria celor doi devine bucuria tuturor. Prin analogie, bucuria Sfintei Treimi devine bucuria tuturor, dar numai dacă "te prinzi în horă"; altfel rămâi pe dinafară şi nu eşti părtaş la bucurie.

Dacă Mântuitorul a binecuvântat nunta din Cana Galileii, a binecuvântat-o cu toate componentele ei, dintre care nu putea lipsi dansul.

Este fals că Mântuitorul nu a râs niciodată. Râsul este propriu firii omeneşti, iar a spune că Mântuitorul nu a râs înseamnă să pui la îndoială realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Domnul S-a şi întristat, S-a şi bucurat, a şi plâns, a şi râs.
Domnul n-a zis "Smiorcăiţi-vă şi vă văitaţi!", ci "Bucuraţi-vă şi vă veseliţi!". "Bucuria e neîndoilenic tema fundamentală a creştinismului", zice părintele Nicolae Steinhardt, iar îndemnuri la bucurie sunt presărate peste tot în Noul Testament. Despre bucurie citiţi-l pe părintele Teofil Părăian.

Văd constant în biserică o categorie de tineri: cu feţe aspre, plini de acreală, mohorâţi, posaci; totdeauna cu capul plecat, se ascund după stâlpi, după străni, cu feţele la perete, nu vorbesc cu nimeni, pleacă din biserică imediat ce s-a terminat slujba. Citesc cărţi despre Antihrist, sfârşitul lumii, cipuri, new age, noua ordine mondială, ecumenism, papistaşi, secte, păcate, chinurile iadului. Nu au planuri de viitor, că oricum vine sfârşitul - c-aşa a zis un mare duhovnic, că e vremea muceniciei... Se uită urât la cei ce se bucură, de parc-ar fi săvârşit vreo fărădelege. Parcă-i şi auzi: "Ia uite-l şi p-ăsta! Ortodoxia e martirizată, antihrist e în lume şi ăsta râde..." Fraţilor, nu fiţi asemenea tinerilor acestora! Purtaţi pe chipul vostru bucuria Învierii lui Hristos!

[maria_andreea]

Veselia si bucuria sfanta la care face referire Domnul e binevenita. Pentru asta trebuie sa fi un om curat, trebuie sa fi ca porumbelul, ca si copilul de nevinovat pentru a nu putea intra sub niciun chip vre-un firicel de ispita in gandul tau. Daca nu esti asa te expui riscului de a cadea in pacat, dansand si benchetuind.

Iar de cei care sunt tristi in Biserica, i-ati intrebat cumva de ce sunt asa ? nu va ganditi ca poate isi plang pacatele, cand esti tanar eu stiu ca ai c-am multe de indurat de la vrajmasul sau poate sunt persoane introvertite ca marea parte a tinerilor "bisericosi" !?.

[andr3y]

Bucuria la care face referire Scriptura nu cred ca se refera la asta! Pocainta nu are legatura cu starea de euforie pe care o avem la o petrecere.
La fel si dansul! Faptul ca se spune "Lăudaţi de Domnul în timpane şi în horă!", nu ne poate da dreptul sa spunem ca dansul e bun si ca e valid in biserica! Daca ar fi asa atunci ar trebui ca la sarbatoarea Invierii Domnului, de bucurie si veselie sa ne apucam sa intindem hora in biserica! :o sau la sarbatoarea Nasterii Domnului, ca doar e o sarbatoare a bucuriei. Mare grija! Tot pe acolo se spune si ceva de alauta, timpane, struna si altele; dar asta nu implica si faptul ca trebuie ca in slujbele bisericii sa se cante din instrumente (ca sa laudam numele Domnului). Dansul in sine nu e pacat; nu cred ca biserica condamna asta. Dar fiindca de cele mai multe ori, el este finalitatea unei pofte pacatoase, atunci devine pacat.
Hristos nu a ras niciodata! Nici nu a dansat! Asta e foarte clar! ... Lumea era in cadere si se indrepta spre fundul iadului; cum putea oare Mantuitorul sa rada si sa se veseleasca, si in plus sa danseze, stiind ca altii pacatuiau si urmau sa pacatuiasca chiar si dupa moartea si invierea Sa; cand unii se chinuiau in iad, si altii urmau sa se duca acolo. Total absurd! Nu ai sa vezi, vorba ta, la o nunta ca se va canta prohodul; sau ca la o inmormantare sa se cante cantece de veselie, sa se rada si sa se danseze! Ar insemna o anormalie. Asa si Hristos, a venit sa ridice pe omul cazut, care era pe moarte si se indrepta spre pierzare, nu sa rada si sa se " distreze ". Sau Sf. Prooroc Ioan Botezatorul ... eu nu as indrazni sa spun ca a ras vreodata in viata lui (daca e sa spun dupa cum zici tu ca "Râsul este propriu firii omeneşti") sau ca a dansat ... se spune ca a trait ca un inger in trup, dar nu era inger, ci om (inca cel mai mare om nascut din femeie).
Omul trebuie sa traiasca in stare de pocainta, de parere de rau pentru pacatele facute, de smerenie si de ascultare. Bucuria la care face referire Scriptura se refera, probabil la fericirea din momentul dobandirii Harului de la Dumnezeu. Este mai mult o bucurie interioara, o implinire, care se manifesta uneori in exterior prin blandete, smerenie, si chiar si prin expresivitatea fetei (nu e posomorat, mohorat sau posaci, ci e chiar vesel, poate uneori zambitor - nu ras), alteori chiar si prin lacrimi. Ca si Andreea, si eu cred ca nu ar trebui sa punem problema asa; cine stie prin ce momente trece respectivul tanar (poate se pocaieste, sau este inca in pacat si nu poate sa se desparta de el, sau a cazut in pacat, sau poate e chiar ... rusinos, si din fire mai retras), oricum, menirea noastra e sa ii intrebam, sa incercam sa dialogam cu ei si sa vedem daca putem fi in stare sa ii ajutam. Iertati si Doamne ajuta!

[Cosmin Florin]

Andrei, afirmi nişte lucruri pe care nu le poţi dovedi, pentru că Scriptura nu spune că Hristos nu a râs niciodată, iar epistola respectivă este fără valoare.
Ca unul care am dat bac-ul la anatomie şi fiziologie umană îţi pot spune că râsul este un act fiziologic involuntar cu centrii reflecşi în măduva spinării şi în trunchiul cerebral. Numai un om care nu are măduva spinării şi trunchiul cerebral [lucru imposibil] nu va râde niciodată. Omul îşi poate manifesta discret râsul, dar nu-l poate împiedica, pentru că, repet, râsul este un reflex involuntar. Vor fi fost multe prilejuri în care Mântuitorul să-Şi manifeste bucuria prin râs discret.
Un om posac, îngândurat, posomorât din cauza stării de păcat în care se afla omenirea (aşa cum Îl vezi tu pe Mântuitorul) nu ar fi convins pe nimeni.
Despre Sfântul Ioan Botezătorul spun cu toată îndrăzneala: este primul om din Noul Testament care a dansat: Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Ce înseamnă a sălta de bucurie?

ar trebui ca la sarbatoarea Invierii Domnului, de bucurie si veselie sa ne apucam sa intindem hora in biserica! sau la sarbatoarea Nasterii Domnului, ca doar e o sarbatoare a bucuriei.

Biserica nu a prevăzut dansul la Paşti şi la Crăciun, ci la Cununie şi la Hirotonie.

fiindca de cele mai multe ori, el este finalitatea unei pofte pacatoase, atunci devine pacat.

Eu vorbesc despre dansul autentic, iar tu te gândeşti la streeptease...

Omul trebuie sa traiasca in stare de pocainta, de parere de rau pentru pacatele facute, de smerenie si de ascultare. Bucuria la care face referire Scriptura se refera, probabil la fericirea din momentul dobandirii Harului de la Dumnezeu.

Bucuria la care face referire Scriptura este o stare permanentă : I Tesaloniceni 5,16 - "Bucuraţi-vă pururea!" ; Filipeni 4,4: "Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!". Starea de pocăinţă este temporară, starea de bucurie este veşnică.

[Petre C]

Andrei, afirmi nişte lucruri pe care nu le poţi dovedi, pentru că Scriptura nu spune că Hristos nu a râs niciodată, iar epistola respectivă este fără valoare.
Ca unul care am dat bac-ul la anatomie şi fiziologie umană îţi pot spune că râsul este un act fiziologic involuntar cu centrii reflecşi în măduva spinării şi în trunchiul cerebral. Numai un om care nu are măduva spinării şi trunchiul cerebral [lucru imposibil] nu va râde niciodată. Omul îşi poate manifesta discret râsul, dar nu-l poate împiedica, pentru că, repet, râsul este un reflex involuntar. Vor fi fost multe prilejuri în care Mântuitorul să-Şi manifeste bucuria prin râs discret.

Faptul ca Hristos nu a ras niciodata este afirmat de toti Sfintii Parinti.

[Cosmin Florin]

Faptul ca Hristos nu a ras niciodata este afirmat de toti Sfintii Parinti.

Afirmaţie gratuită, nejustificată cu citate patristice şi cu precizarea sursei.

Dacă Mântuitorul Hristos nu a râs, înseamnă că râsul este un lucru rău, de origine luciferică şi oricine râde păcătuieşte. Deci Mântuitorul nu a râs ca să nu păcătuiască.
Am amintit că din punct de vedere anatomic-fiziologic este imposibil să nu râzi (câtă vreme ai coloană vertebrală şi trunchi cerebral), pentru că râsul este un reflex involuntar. Orice copil râde, deci şi pruncul Iisus a râs.

[Petre C]

Faptul ca Hristos nu a ras niciodata este afirmat de toti Sfintii Parinti.

Afirmaţie gratuită, nejustificată cu citate patristice şi cu precizarea sursei.

Raspunsul este binevenit. Am intalnit aceasta la Sf. Ioan Gura de Aur, insa acum nu pot localiza omilia.

Tinand cont de auditoriul sau, Sf. Ioan Gura de Aur nu a condamnat rasul in sine:

Există – trebuie să ştim şi asta – unele lucrări şi manifestări omeneşti care par neutre, însă se pot transforma în păcate. Râsul, de pildă, el în sine nu constituie păcat, atunci când este reţinut şi firesc, însă poate conduce la păcat. Adică râsetele care de obicei provin în urma vreunei glume, pot duce la glume şi mai „înţepate”. Acestea, iarăşi, pot da naştere vorbelor porcoase şi acestea, la rândul lor, la fapte ruşinoase. Iată cum ajungem la păcat. De asemenea, să privească cineva, nepăsător la început, un chip frumos sau un trup bine făcut, pare ceva lipsit de importanţă. Din această privire însă, se poate naşte pofta trupească, şi din poftă fapta păcătoasă.

In unele situatii, velesia fireasca se impleteste cu rasul:

Nu osândi aşadar vinul, ci beţia şi pe cei care mânuiesc binele în chip rău. Apropie-te de omul acesta când îl vei afla treaz şi spune-i: „Vinul ne-a fost dat de Dumnezeu ca să ne veselească, nu pentru a ne purta necuviincios; pentru a râde, nu ca să ne facem de râs; pentru a ne menţine sănătatea, nu ca să ne îmbolnăvim; pentru a ne întări trupul, nu ca să ne slăbim sufletul.
Într-adevăr, puţin vin dăruieşte veselie – cum spune psalmistul, „Vinul veseleşte inima omului” (Psalmi 103, 15) – dar şi sănătate, după cum spune şi apostolul Pavel, sfătuindu-l pe ucenicul său, Timotei: „Foloseşte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale slăbiciuni” (I Timotei 5, 23). Fiecăruia dintre noi, desigur, Apostolul ne-ar fi spus: „Să foloseşti doar puţin vin, din pricina primejdiei desfrâului, a vorbelor necuviincioase şi a dorinţelor viclene, care de obicei sunt provocate de beţie”.

In alta parte atrage insa atentia asupra rasului fara masura:

De pildă, râsul, vorbele necugetate, nu sunt ţinute drept păcate grele şi totuşi din râs ies vorbele ruşinoase, şi din vorbele ruşinoase faptele încă şi mai ruşinoase.

Vorbele zadarnice şi râsul zămislesc adesea ocara şi batjocura; ocara şi batjocura, loviturile şi rănirile, uciderea.

Aşa că, de vreţi să apucaţi pe o cale înţeleaptă, feriţi-vă nu numai de vorbele ruşinoase, de faptele ruşinoase, de lovituri, de răniri, de ucideri – ci încă şi de râsul necuvenit şi vorbele necugetate, pentru că acestea rădăcini sunt relelor mai mari care vin după aceea.

Iata insa cum s-a comentat si pasajul din Ecclesiast:

. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.
4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.

Sf. Cezarie din Arles (+542):
"Sa nu ne amagim fratilor, nu este vreme de ras in aceasta lume"

Sf. Grigori de Nissa:
"Acum este momentul plansului, iar momentul pentru ras este pastrat intru nadejde; caci intristarea de acum va deveni mama bucuriei in care nadajduim"

[andr3y]

Rasul poate fi controlat si chiar impiedicat in unele cazuri si la un anumit grad! Poate ca Hristos in unele cazuri a zambit, dar nu a ras! Blandetea nu poate fi asemenea starii de euforie pe care o avem in timpul rasului. A salta de bucurie nu inseamna a dansa. Dansul implica saltare (in unele situatii), dar saltarea nu implica totdeauna dansul. Rasul si dansul nu sunt pacate (nu sunt de natura diabolica), in anumite cazuri, doar ca sunt incompatibile cu starea in care suntem. Uite ce spunea Maica Siluana "Dar să ne întoarcem: nu dansul este păcătos, ci forţa care mă împinge poate fi păcatul. Ce mă mişcă spre dans? Dragostea, bucuria? atunci el va fi totdeauna binefăcător. Dacă mă împinge ura, invidia, pofta, dorinţa de a cuceri, dorinţa de a mă desfrâna, dorinţa de a mă da în spectacol, va fi păcat pentru că slujeşte un gând păcătos, o pornire păcătoasă." cam asta am vrut sa spun si eu, nu ca m-am referit doar la streaptease.

[protosinghel]

Doar Sf. Ioan Gură de Aur spune în mod expres că Hristos nu a râs niciodată, dar mai mulţi consideră această afirmaţie greşită şi neconformă cu duhul Evangheliei. Şi-apoi trebuie să facem diferenţă între râs şi zâmbet. Eu cred că Hristos deseori zâmbea şi insufla o stare de bucurie tuturor.

[Petre C]

Doar Sf. Ioan Gură de Aur spune în mod expres că Hristos nu a râs niciodată, dar mai mulţi consideră această afirmaţie greşită şi neconformă cu duhul Evangheliei. Şi-apoi trebuie să facem diferenţă între râs şi zâmbet. Eu cred că Hristos deseori zâmbea şi insufla o stare de bucurie tuturor.

Nu am stiut ca doar Sf. Ioan Gura de Aur considera astfel. Dar cu a doua si a treia afirmatie nu pot decat sa fiu de acord.

[maria_andreea]

Totul este bun ras, glume, joc, veselie, vorba multa...pantalonul la femeie, televizorul, chiar si bomba (atunci cand este folosita pt a darama intentionat o stanca care sta sa cada de exemplu) etc. daca gandul, scopul cu care apelam la ele e bun si daca am avea incredintarea ca prin ele vrajmasul nu gaseste portite de a-l transfoma in rau.

Unii dintre noi suntem neputinciosi in fata acestor provocari de aceea trebuie sa ne luam masuri de precautie, evitandu-le, altii au ajuns la dreapta socoteala de aceea ei le folosesc pe toate dupa scopul bun cu care au fost create, altii au ajuns indiferenti la toate provocarile lumii pt ca au descoperit Ceva de nepretuit care merita toata atentia etc, suntem diferiti cu totii in parte de aceea izvoarele de apa vie care curg din invataturile Sfintilor Parinti, desii nu sunt identice, au menirea de a ostoii setea ficaruia dupa trebuinta.

Cosmin Florin facea referire la cei cu dreapta socoteala a lucrurilor (dansul- clasic, traditional etc: mijloc de a te destinde, de a te simti bine, de a te bine dispune), eu si Andrei faceam referire la cei care trebuie sa isi ia masuri de precautie etc.

Am inteles deci ca "obiceiurile pagane" (dansul, calutii, ursii si ce or mai existand) nu sunt un rau in sine , ele pot fi folosite si deci transformate in folosul nostru, dar...trebuie "ştiinţă" şi inteligenţă "vicleană" pt asta.

[CatalinM]

In Jurnalul fericirii, parintele Nicolae Steinhardt aminteste de o nuvela de Anatole France, prelucrare a unei povestiri din Pateric. Mie mi-a placut foarte mult ideea in sine, faptul ca uneori putem aduce prinos lui Dumnezeu la modul simplu si firesc, din ceea ce ne-a randuit El fiecaruia. Dau aici fragmentul din cartea lui N.S, dar nu stiu la ce povestire din Pateric face trimitere:

"Măscăriciul face ce ştie şi ce poate în faţa icoanei Maicii cu Pruncul, îşi aduce prinosul pe singurul drum ce-i stă deschis, al giumbuşlucurilor. Oficiantul regulamentar, de după un stâlp, priveşte îngrozit bâlciul. Dar Pruncul râde şi bate din palme; iar Maică-Sa şterge cu marama Ei sudoarea sfântei nevoinţe de pe fruntea saltimbancului."

[maria_andreea]

"Măscăriciul face ce ştie şi ce poate în faţa icoanei Maicii cu Pruncul, îşi aduce prinosul pe singurul drum ce-i stă deschis, al giumbuşlucurilor. Oficiantul regulamentar, de după un stâlp, priveşte îngrozit bâlciul. Dar Pruncul râde şi bate din palme; iar Maică-Sa şterge cu marama Ei sudoarea sfântei nevoinţe de pe fruntea saltimbancului."

Frumos!

[andr3y]

Eu sunt de parere ca avem de facut multe pentru mantuirea aproapelui cat si a noastra, ceea ar ocupa aproape tot timpul pe care il poate avea un om, nemaiexistand astfel ocazia de a practica si aceste obiceiuri, pe care eu nu le vad rostul. Numai cine doreste sa se compromita , sau vorba Andreei doar cei care au ajuns la dreapta socoteala, pot sa se complice si cu acesteea (cu toate ca cei cu dreapta socoteala socot ca vor incerca sa se pazeasca si sa se abtina). Cat despre obiceiurile pagane, repet, trebuie sa ne ferim de ele. De ce Sfintilor Parinti ne recomanda sa nu petrecem timpul cu ereticii si cu cei care dezbina Biserica (dupa doua trei mustrari daca fratele tau nu se indreapta, pleaca, lasa-l in invartosarea lui si considera-l ca pe un eretic)? pentru a nu exista posibilitatea preluarii obiceiurilor de la ei, ceea ce ar avea o consecinta foarte grava in timp. Uitati-va la celelalte religii sa vedeti cate inovatii au si cate obiceiuri "crestinesti" au dobandit: de la bradul de Craciun, pana la ziua indragostitilor (care numai indragostiti nu sunt), de la ursul si capra de anul nou pana la haloweenul (cred ca l-am scris corect), de la mos craciun pana la mos nicolae, de la pian sau orga in biserica pana la concerte de muzica sustinute in biserica acompaniate de aplauze ... , si multe altele care sincer nu le prea vad rostul (poate doar cel comercial si obligational).
Nu zic, un crestin trebuie sa fie tot timpul si in orice situatie vesel, bland, deschis la orice, grabnic la ajutor, intelegator si toate celelalte calitati dar si astea folosite cu dreapta socoteala si totdeauna impletite cu celelalte fapte si virtuti vrednice de lauda, ca de pilda pocainta, milostenia, smerenia, dreptatea, dragostea si celelalate pentru a nu da celorlalti pareri gresite (cum e cazul tinerilor mohorati si tristi); dar atunci cand vine vorba de credinta noastra cea strabuna sa fim foarte reticenti fata de inovatiile din afara si totodata statornici in predaniile si obiceiurile noastre. Nu : " eeeee.. sa vezi ca e bun si asta" sau "... dar..nu e chiar asa de rau ...".... si altele.

Iertati si Doamne ajuta!

[andr3y]

In Jurnalul fericirii, parintele Nicolae Steinhardt aminteste de o nuvela de Anatole France, prelucrare a unei povestiri din Pateric. Mie mi-a placut foarte mult ideea in sine, faptul ca uneori putem aduce prinos lui Dumnezeu la modul simplu si firesc, din ceea ce ne-a randuit El fiecaruia. Dau aici fragmentul din cartea lui N.S, dar nu stiu la ce povestire din Pateric face trimitere:

"Măscăriciul face ce ştie şi ce poate în faţa icoanei Maicii cu Pruncul, îşi aduce prinosul pe singurul drum ce-i stă deschis, al giumbuşlucurilor. Oficiantul regulamentar, de după un stâlp, priveşte îngrozit bâlciul. Dar Pruncul râde şi bate din palme; iar Maică-Sa şterge cu marama Ei sudoarea sfântei nevoinţe de pe fruntea saltimbancului."

[maria_andreea]

dar atunci cand vine vorba de credinta noastra cea strabuna sa fim foarte reticenti fata de inovatiile din afara si totodata statornici in predaniile si obiceiurile noastre. Nu : " eeeee.. sa vezi ca e bun si asta" sau "... dar..nu e chiar asa de rau ...".... si altele.

nu sunt un rau in sine , ele pot fi folosite si deci transformate in folosul nostru, dar...trebuie "ştiinţă" şi inteligenţă "vicleană" pt asta.