Interviu cu Mugur Şteţ, purtător de cuvânt al Băncii Naţionale acordat ziarului LuminaInclusiv din România, vorbesc de această lipsă de comuniune. Dacă întrebi pe cineva de comuniune, s-ar uita ciudat la tine. Răspunsul ar fi acesta: ce vreţi de la noi, pe mine mă interesează persoana mea şi cel mult familia mea imediată, nici măcar familia mea lărgită. Dacă ne-ar interesa comunitatea, ne-am gândi că acest interes înseamnă să creştem valoric din punct de vedere social, să cresc valoarea comunităţii mele. Iar crescând valoarea comunităţii mele, creşte şi valoarea mea. Nu pot trăi bine, dacă în jurul meu sunt oameni săraci. Am observat, de asemenea, la oamenii de afaceri din România că-i interesează propria bunăstare în chip exclusiv, neinteresându-se ce se întâmplă şi cu bunăstarea celor din jurul lor.
Ce idei aveti pentru "a preda" importanta comuniunii in viata credinciosilor ?
Mai există astăzi comuniune, mai semnifică ceva proverbul "unde-s mulţi puterea creşte" ?
Cateodata ne astupam urechile la indemnurile Sfintei Scripturi, ale arhiereului, ale preotului din lasitate pt ca acestea indeamnă la renuntare, sacrificiu de cele mai multe ori...indeamna la iubirea aproapelui deci la trairea in comuniune de aceea această frumoasă vieţuire, "în comuniune" parcă ar fi o vechitură de care nimeni nu vrea să-şi mai aducă aminte sau o "floare rară" care creşte numai pe la mănăstiri. Eu tind să cred că viaţa de mănăstire cu cea trăită de credincioşi nu trebuie să difere semnifcativ pt că ambele categorii au nevoie de mântuire.
