Dacă un om este hulit, batjocorit, respins de semenii săi pentru că este betiv sau leneş sau desfrânat etc nu este păcat ?
Dacă, da de ce suntem sfătuiţi să stăm deoparte de aceşti ca şi cum ne-am putea contamina ? Oare ei nu au nevoie de ajutorul nostru ?
Eu sunt de parere ca oricat de mult ar gresi un om, noi nu suntem in masura sa recurgem la astfel de practici deoarece in final sunt pacat. Din contra noi trebui sa incercam toate posibilitatile (in sensul cel bun) ca sa il aducem pe calea cea buna. E adevarat ca uneori ne mai pierdem rabdarea; de pilda pe un om betiv foarte greu il poti intoarce; dureaza chiar ani de zile si exista riscul ca nici dupa acel interval de timp sa nu scape de aceasta patima. Am cunoscut persoane, chiar foarte apropiate, care au avut aceasta patima; unele s-au vindecat, altele au murit in acest pacat, altele inca mai stau si altii il practica periodic. Avem nevoie de rabdare, post si rugaciune si nadejde ca Hristos il poate vindeca.
Eu cred ca oricine poate ridica o rugaciune in fata lui Dumnezeu pentru aproapele cazut, si ca poate tine macar o zi sau doua sau chiar mai multe pentru vindecarea aceluia. E adevarat ca s-a spus ca mai intai trebuie sa ne vindem pe noi insine, dar tot scris este ca trebuie sa ne zidim sufleteste unii pe altii, ca trebuie sa ne purtam sarcinile unii altora, sa ne rugam unii pentru altii, sa ne sfatuim unii cu altii cu privire la orice aspect al vietii noastre, dar si a altora, indiferent de starea noastra.
Si atunci de ce sa stam deoaparte de acestia? Ca ne-ar contamina? Asta nu cred. Un om care, chiar daca este la inceput de drum, cu ajutorul lui Hristos va simti si cel mai mic compromis. Daca il va accepta intervine sfatul apostolului "De cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui", iar in caz ca il va respinge se va intari. Bine, sunt cazuri in care cel care accepta compromisul, cade si nu se mai scoala; probabil de aceea se spune ca ne "contaminam". Dar de fapt nu e o contaminare propriu zisa, ci o indemnare spre pacat. Pacatul poate fi asemanat cu o boala care se poate transmite de la om la om, numai ca diferenta consta in faptul ca boala nu poate avea nici un efect asupra omului daca acesta nu a consimtit ca vrea sa fie bolnav. Noi alegem ceea ce vrem sa fim: bolnavi sau sanatosi.
Apoi Hristos a spus ca trebuie sa ne ferim de aluatul fariseilor, iar Parintii spun ca de fratele care rataceste in invataturi gresite dupa doua trei mustrrari sa il lasam si sa il consideram un eretic, rugandu-ne pentru luminarea lui. Deci de invatatura celui pacatos sa ne ferim, dar nicidecum de suferinta lui si de starea in care se afla. Pacatul este definit in lege, iar legea reprezinta invataturile; ori daca invataturile sunt strambe, cum vom putea noi sti care sunt pacate si care nu? Sa fugim de invataturile fratilor bolnavi, dar nicidecum de bolile lor, si aici ma refer la starea lor. De aceea cei care simt ca pot sa faca fata invataturilor strambe sa dea ajutor celor care sunt bolnavi, iar cei care stiu ca vor cadea (sau pur si simplu din precautie) daca vor asculta sfaturile si invataturile celor bolnavi, mai degraba sa se lipseasca de astfel de fapte si doar sa se roage pentru dansii si sa ceara sfaturi duhovnicilor, ca nu e pacat.
Revin peste cateva zile cu un raspuns mai in detaliu si cu mai multe trimiteri. Acuma sunt pe fuga
Iertati si Doamne ajuta!