Articol publicat de Laurentiu Gheorghe în Ziarul LuminaPentru a mă ancora în realitatea istorică, unul dintre motivele pentru care în secolul al XIX-lea economia a căpătat o asemenea importanţă şi a devenit ştiinţa dominantă până acum este că părea să propună o soluţie la problema mizeriei în care se zbăteau săracii din acele vremuri, mizerie care era considerată principalul vinovat pentru starea de decădere morală în care se aflau păturile cele mai sărace din noile societăţi industrializate. Filosofii şi unii teologi, în special din ţările anglo-saxone, credeau că eliminând sărăcia vor îmbunătăţi condiţia umană, acţionând asupra sursei răului, sărăcia. Se credea că bunăstarea materială va aduce şi pacea socială, urmată de progresul moral şi spiritual. Chiar şi filosofii progresişti atei credeau, şi încă mai cred, că eliminarea disparităţilor economice şi educaţionale va îmbunătăţi moralitatea societăţii. Realitatea ne arată însă că prosperitatea nu numai că nu a îmbunătăţit moralitatea şi a facilitat progresul spiritual. Ci, din contra, a facilitat imoralitatea şi răcirea căutării spirituale, pentru simplul motiv că a ancorat în material majoritatea aspiraţiilor oamenilor.
Care este raportul vostru la economie ?
O considerati o stiinta importanta ? De ce ?
Va multumesc!
