Tinerii ăştia, sunt însinguraţi. Nu trăiesc în comuniune. Nu oferă şi nici nu primesc dragoste...Văd constant în biserică o categorie de tineri: cu feţe aspre, plini de acreală, mohorâţi, posaci; totdeauna cu capul plecat, se ascund după stâlpi, după străni, cu feţele la perete, nu vorbesc cu nimeni, pleacă din biserică imediat ce s-a terminat slujba. Citesc cărţi despre Antihrist, sfârşitul lumii, cipuri, new age, noua ordine mondială, ecumenism, papistaşi, secte, păcate, chinurile iadului. Nu au planuri de viitor, că oricum vine sfârşitul - c-aşa a zis un mare duhovnic, că e vremea muceniciei... Se uită urât la cei ce se bucură, de parc-ar fi săvârşit vreo fărădelege. Parcă-i şi auzi: "Ia uite-l şi p-ăsta! Ortodoxia e martirizată, antihrist e în lume şi ăsta râde..." Fraţilor, nu fiţi asemenea tinerilor acestora! Purtaţi pe chipul vostru bucuria Învierii lui Hristos!
Motivul: neînţelegerea corectă a credinţei ortodoxe care "e despovărătoare" (Dumnezeul să-L ierte şi să-l primescă pe părintele în sânul Lui căci cu siguranţă Îi va spune poezii aşa cum a mai făcut-o când era încă în viaţă), lipsa celor care i-au putea îndruma, neîncrederea în ei înşişi atât cât să pună în mişcare mecanismul că după aia are Dumnezeu grijă...
Soluţia: ...aştept de la voi să-mi spuneţi, ca tânăr ce mă aflu, cum ar putea concret aceşti tineri să scape de povara lor.