FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Mi-a atras atenţia această sintagmă şi o consider importantă pt creştini şi puţin înţeleasă (cel puţin de mine).

Creştinul e omul liber, care poate zâmbi nestingherit şi natural, care se poate bucura de frumuseţea lumii etc cu toate acestea el este omul aflat sub ascultarea unei legi (Legea Divină). Observ şi este mai mult în cazul mirenilor creştini care nu sunt liberi, în sensul că nu au feţele destinse de efectul libertăţii cu toate că urmează un canon de rugăciune, participă la slujbele Bisericii şi inclusiv la Tainele Ei. Oare de ce ? E creştinul superficial ? Sf Ioan Gură de Aur ne îndemană să rostim de câte ori e nevoie o rugăciune pt ai înţelege sensul, pt a o trăi. Ce să facă creştinul mirean trezit de la 4 întors acasă la 17, trebăluind prin casă până la 22-23 pt a menţine o legătură vie cu Dumnezeu, pt a-şi menţine libertatea, pt a rosti rugăciunea de seară de câte ori e nevoie dacă ochii i se închid de somn şi oboseală ?

E putin inteleasa de noi,dar si mai putin traita;am pus si eu intrebarea duhovnicului meu si mi-a zis ca in masura in care ma voi lasa mai mult in voia lui Dumnezeu,voi fi mai liber.

Vei liber de pacate si oare acesta nu e libertate? sa nu fii robit de patimi distrugatoare.
Sa dea Domnul sa ajugem toti la o libertate de acest fel
Doamne ajuta si mantuire sufletului

Vei liber de pacate si oare acesta nu e libertate? sa nu fii robit de patimi distrugatoare.

Intradevar, acesta e libertatea. Postarea, scrisa acum cateva luni, parca aparţine altcuiva, nu mie...

Creştinul, în lume trebuie să fie "în gardă", de aceea o concentrare mai mare şi o frunte mai încreţită se cere, până când pericolul păcatului nu va mai fi.

Cu parere de rau cred ca nu exsta acea stare cand "pacatul nu va mai fi" , e o lupta pana la sfarsitul vietii, pana la ultima rasuflare.
Dar nu trebuie sa dejnadajduim.
Si mai ales ca avem pentru ce lupta.
Doamne ajuta.

Shakespeare : "sa-ti cuceresti libretatea in fiecare zi", cum dobindim aceasta libertate cand despre ea se spune ca este o funie pe care coboram in infern ? Niciodata nu vom fi liberi la modul absolut aici pe pamant, pt.ca nu ne identificam total cu ceea ce a zis Mantuitorul :'daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei,ve-ti cunoaste adevarul, si adevarul va , va face LIBERI" Ioan 8,31-32.


,

"Cunoasteti adevarul, si adevarul va va face liberi" care trebuie pus in relatie cu: "Ce este adevarul ? (Pilat) "Il ai in fata ochilor tai" (Hristos).
Tragem linie si adunam,si iese: "Cunoasteti pe Hristos si veti fi liberi". Nu e vorba'n vant acest "cunoasteti" ! Este acelasi "cunoasteti" ca in Facerea, in episodul ispitirii. ("Credinta" inca nu se inventase). Este curios la prima vedere dar cunoasterea lui Christos duce la libertate.

"Cunoasteti adevarul, si adevarul va va face liberi" care trebuie pus in relatie cu: "Ce este adevarul ? (Pilat) "Il ai in fata ochilor tai" (Hristos).
Tragem linie si adunam,si iese: "Cunoasteti pe Hristos si veti fi liberi". Nu e vorba'n vant acest "cunoasteti" ! Este acelasi "cunoasteti" ca in Facerea, in episodul ispitirii. ("Credinta" inca nu se inventase). Este curios la prima vedere dar cunoasterea lui Christos duce la libertate.

Bravo. Concis şi adevărat.

Multumesc frumos ! dar eu vroiam sa dezvolt chestia, sa nu ramana la nivelul sloganului "Cunoasteti pe Hristos" caci, neinteles, ramane slogan. Cu voia dumneavoastra revin la subiect. Daca calc in strachini, corectati-ma, va rog frumos, ptr. ca Maria_andreea sa nu fie rau calauzita.

"Cunoasteti pe Hristos si veti fi liberi". ... Este acelasi "cunoasteti" ca in Facerea, in episodul ispitirii.

Mulţumesc frumos d-le "esenin" şi să ştiţi că aştept dezvoltarea de care aminteaţi... Până atunci eu vreau să mai pun nişte întrebări.

Oamenii care Îl caută pe Hristos indiferent de starea păcătoşeniei lor (Maria Magdalena, samariteanca etc) sunt oameni, simpli, dar sinceri, lipsiţi de viclenie ("a descoperit pruncilor lucrările sale") care au înţeles Cine şi Ce este Hristos, care au înţeles că Împărăţia nu este mâncare şi băutură şi care după ce au judecat cele care erau fără Hristos şi cele care erau împreună cu Hristos au decis neconstrânşi, după ce s-au convins că "El are cuvintele vieţii veşnice", să urmeze calea Lui Hristos. Dar, calea Lui Hristos implică în primul rând smerenie (Dumnezeu S-a făcut om - ce exemplu de smerenie!, a îndurat hule, defăimări, batjocuri şi chiar moartea pe cruce), iubire, iertare strâns ţinute de "o înţelepciune ca a şarpelui". Grea cale, imposibil de parcurs sau de imaginat dacă nu am fi avut tovărăşia ("Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului") sau chiar purtarea poverii de către Însuşi Hristos cu fiecare în parte, în condiţiile unei conştiente încredinţări Lui. Astfel, El şi nu noi va locui în noi de unde va lucra cele bune...

Un om conştient de prezenţa Lui Hristos (libertatea) va trebui doar să se menţină pe cale sau dacă a deviat să revină pe cale (ascultarea), dar el locuieşte în lume sau este direct ispitit şi atunci trebuie să se adăpostească în Biserică, dar unde O va găsii !? că toţi cei buni se feresc de lume, sau fug de lume căci lumea nu ştie ce cere şi este departe de Dumnezeu... Ce fac aceste oi pierdute ? Ce spune Biserica prin Sfânta Tradiţie, Biblie despre aceste cazuri ?

S-a sters pentru ca s-a copiat prin alte parti.

Ce spune biserica, iertati-ma, NU STIU

Aţi ştiut pt că am întrebat Biserica (cu "b" mare), adică "biserica interioară" care se construieşte din comuniunea cu Hristos .

In orice caz, nu biserica materiala este importanta, ea poate foarte bine sa lipseasca sau sa fie "plina de oasele mortilor şi de necuratie“ (Matei, 23, 27), ci comuniunea cu Christos. Daca se face intr-o biserica (una curata, se intelege) e absolut OK. Pusnicul nu are biserica la indemana.

Sunt mulţumită şi bucuroasă pt răspuns, mai ales pt ultima parte. Mulţumesc!

Din punct de vedere teoretic, aşa cum aţi spus stau lucrurile. Problema pe care am ridicat-o eu se ridica la nivelul practicii (în momentul ispitirii) şi viza omul înduhovnicit care nu se mai poate baza pe conştiinţă pt că aceasta este tulburată, dar apelează la conştiinţa limpede a celor din Biserică (clerici şi mireni, la "biserica interioară") pentru a se întări. Iar supărarea mea e că aceştia "nu au timp" şi pt astfel de îmbărbătări. Să ne rămână deci răbdarea pusticilor !? Mi se pare ok, din punctul meu de vedere, dar oare toţi creştinii, în arena bunei lupte, vor putea rezista fără modele vii, fără Biserică !?

Pun aceste întrebări pt că întâmpin o situaţie asemănătoare* şi mă interesează şi alte păreri.
* Îmi spunea cineva: 10 ani am umblat prin lume ca o oaie rătăcită pt că nu am avut un duhovnic bun, a fost cea mai dificilă perioadă din viaţa mea... Am găsit acum un preot şi părinte spiritual care mi-"a stabilizat pulsul" şi mă menţine în Viaţă, dar din pricina oamenilor care îl necăjesc prin împietrirea inimii lor doreşte să se retragă în pustie. Femeia are sufletul sfâşiat de durere pt că ştie ce o aşteaptă după plecarea duhovnicului. ! E o femeie cu conştiinţa trează, dar fără modele vii se simte fără puteri...

as fi vrut sa se pronunte un specialist asupra aceea ce am scris acolo. poate gresesc....

Acuma la intrebarea dumneavostra...grea intrebare. Am fost tentat cand am citit-o sa va spun cum fac eu. Dar imi dau seama ca metoda mea nu este universala. In fine: o rezum: pentru mine, daca nu inteleg un lucru, el nu exista.Deci intai trebuie sa-l inteleg. Pentru asta sunt in stare sa fac orice. Asta e "metoda" mea. apelez uneori la ajutorul altora, dar printre ei e un singur preot, care are aceeasi structura cu mine. Dar nu mi-e "duhovnic". (cu toate ca nu-i ascund nimc, e doar un prieten.Uneori ne mai si certam...)
Dar privind in jur am constatat un lucru: sursa raului este materialismul. Uneori e foarte ascuns. N-ai crede la prima vedere. De pilda sexul, care pare simpatic, este o forma de materialism, componenta materiala (prin trup, care e tarana) a dragostei. Dragostea in sine este doar spirituala. Sexul are cateva derivate care par si ele inocente, de pilda dansul, care e un "preludiu" dar in picioare. Moda vestimentara, la fel. "frima" (snobismul social), la fel. Muzica (anumit tip). Nu sunt deloc un "habotnic" (cred ca v-ati dat seama deja) dar aici nu pot decat sa dau dreptate bisericii. Totusi sunt de acord cu pozitia sf. Pavel: "decat sa ardeti mai bine...etc". Ptr ca e o pozitie inteleapta. Nu se poate renunta cu totul la materialism. (si deloc la idealism).
Alta problema, care cred ca e si a femeii de care vorbiti, este stabilitatea in buna atitudine. La mine, in tinerete, deciziile bune durau 30 min. (Si erau foarte multe). Aici cred ca se obtine stabiltatea prin reculegere, prin indreptarea si mentinerea atentiei catre sine, in sine. Cat mai des posibil (ptr ca peste zi te disipezi, in tot felul de treburi). dar indata ce ai un pic de timp, aduna-te. Poti sa te rogi, in timpul asta (dar trebuie sa intelegi ce spui). Cativa ani (de mare dificultate, pe vremea comunismului) am gasit stabilitate in spunerea ...cum ii zice ? - rugaciunii isihastillor- in ritmul mersului. In acest fel nu ma mai disipam. Nu este reculegere, dar are ceva hipnotic, te "conserva" in tine, si cu timpul iti da stabilitate. (nu sunt ortodox, dar fac tot ce mi se pare just.)
Ce am mai minvatat in aceasta chestie: tot in vremurile acelea: eram umilit, in fata "oamenilor muncii", Fireste, se gaseau lichele care sa amplifice asta sa o continue. Imi venea sa intru in pamant. Cum am rezolvat-o, desi a fost foarte greu: am cedat eu: vreti sa va bateti joc de mine ? Perfect ! matur eu atelierul, fac eu tot ce "nu e de demnitatea mea". etc. Adica nu am opus resiztenta. Tin minte ca ma asezam in fata unei icoane din casa, seara, ca nu aveam putere sa ma rog, dar ca ziceam: "doamne, fa cum vrei tu" (si cu repros, dar si cu un fel de speranta ca voi iesi din ...). Voila. Femeia aceea sa se chinuie sa ramana in reculgere si dupa ce pleaca duhovnicul.
Alta piedica este senzualismul si sentimentalismul. (excesul de sentimente, in Romania este extrem de raspandit). Dar nu mai zic si de asta.
Daca esti treaz si adunat, si coerent, "interceptezi" ispita, poti sa i te opui. Nu e chiar greu, daca nu ti se fac greutati din afara.
In suma, deci, cred ca solutia este "induhovnicirea".

Mi-a atras atenţia această sintagmă şi o consider importantă pt creştini şi puţin înţeleasă (cel puţin de mine).

Creştinul e omul liber, care poate zâmbi nestingherit şi natural, care se poate bucura de frumuseţea lumii etc cu toate acestea el este omul aflat sub ascultarea unei legi (Legea Divină). Observ şi este mai mult în cazul mirenilor creştini care nu sunt liberi, în sensul că nu au feţele destinse de efectul libertăţii cu toate că urmează un canon de rugăciune, participă la slujbele Bisericii şi inclusiv la Tainele Ei. Oare de ce ? E creştinul superficial ? Sf Ioan Gură de Aur ne îndemană să rostim de câte ori e nevoie o rugăciune pt ai înţelege sensul, pt a o trăi. Ce să facă creştinul mirean trezit de la 4 întors acasă la 17, trebăluind prin casă până la 22-23 pt a menţine o legătură vie cu Dumnezeu, pt a-şi menţine libertatea, pt a rosti rugăciunea de seară de câte ori e nevoie dacă ochii i se închid de somn şi oboseală ?

Să creadă adevărul că e în braţele lui Dumnezeu.

Vei liber de pacate si oare acesta nu e libertate? sa nu fii robit de patimi distrugatoare.

Intradevar, acesta e libertatea. Postarea, scrisa acum cateva luni, parca aparţine altcuiva, nu mie...

Creştinul, în lume trebuie să fie "în gardă", de aceea o concentrare mai mare şi o frunte mai încreţită se cere, până când pericolul păcatului nu va mai fi.

Când nu va mai fi pericolul păcatului?

"Cunoasteti adevarul, si adevarul va va face liberi" care trebuie pus in relatie cu: "Ce este adevarul ? (Pilat) "Il ai in fata ochilor tai" (Hristos).
Tragem linie si adunam,si iese: "Cunoasteti pe Hristos si veti fi liberi". Nu e vorba'n vant acest "cunoasteti" ! Este acelasi "cunoasteti" ca in Facerea, in episodul ispitirii. ("Credinta" inca nu se inventase). Este curios la prima vedere dar cunoasterea lui Christos duce la libertate.

Pentru aproapele meu, eu sunt aşa cum mă crede el sau cum mă cred eu, sau cum mă ştie doar Dumnezeu?

"Cunoasteti adevarul, si adevarul va va face liberi" care trebuie pus in relatie cu: "Ce este adevarul ? (Pilat) "Il ai in fata ochilor tai" (Hristos).
Tragem linie si adunam,si iese: "Cunoasteti pe Hristos si veti fi liberi". Nu e vorba'n vant acest "cunoasteti" ! Este acelasi "cunoasteti" ca in Facerea, in episodul ispitirii. ("Credinta" inca nu se inventase). Este curios la prima vedere dar cunoasterea lui Christos duce la libertate.

Pentru aproapele meu, eu sunt aşa cum mă crede el sau cum mă cred eu, sau cum mă ştie doar Dumnezeu?

Noi mai avem adevărul în faţa ochilor?

Olga, ce întrebări ai ridicat că eu nu înţeleg nimic ? Poate dacă le detaliezi puţin...

La regulament in prima secţiune a forumului se recomandă să nu scriem mesajele unul după altul, ci să-l edităm pe cel vechi .

Olga, ce întrebări ai ridicat că eu nu înţeleg nimic ? Poate dacă le detaliezi puţin...

La regulament in prima secţiune a forumului se recomandă să nu scriem mesajele unul după altul, ci să-l edităm pe cel vechi .

Mă iertaţi de nerespectarea regulamentului. Involuntară, să ştiţi, dar ce au întrebările mele?

Mă iertaţi de nerespectarea regulamentului. Involuntară, să ştiţi, dar ce au întrebările mele?

Nu au nimic, par a fi întrebări retorice, însă le lipseşte contextul.