De ce nu etichetăm oamenii după potențialitate?

[maria_andreea]

De ce înainte să cunoaştem că sunt 2 forţe a binelui şi a răului pe cei buni nu îi încununam ca pe nişte aleşi ai lui Dumnezeu, iar pe cei răi ca pe nişte înşelaţi în stăpînirea celui rău ci pur şi simplu îi încadrăm în categoria celor care fac bine şi a celor care fac rău apreciindu-i pe fiecare pentru ceea ce sunt ei ? De ce transformăm un bine (cunoaşterea) într-o formă de îndepărtare a judecăţii Lui Dumnezeu pentru a ne spune noi constatările "geniale" ???

Poate aberez din nou, dar sunt nişte frămîntări... până la duhovnic...

[silvestru]

De ce înainte să cunoaştem că sunt 2 forţe a binelui şi a răului pe cei buni nu îi încununam ca pe nişte aleşi ai lui Dumnezeu, iar pe cei răi ca pe nişte înşelaţi în stăpînirea celui rău ci pur şi simplu îi încadrăm în categoria celor care fac bine şi a celor care fac rău apreciindu-i pe fiecare pentru ceea ce sunt ei ? De ce transformăm un bine (cunoaşterea) într-o formă de îndepărtare a judecăţii Lui Dumnezeu pentru a ne spune noi constatările "geniale" ???

Poate aberez din nou, dar sunt nişte frămîntări... până la duhovnic...

Daca poti sa fi mai explicita,anume la obiect...

[maria_andreea]

Daca poti sa fi mai explicita,anume la obiect...

Se întămplă ca ştiind cauzele faptelor (de exemplu iubirea de sine care îl face pe om să fie egoist) din comoditate dăm sentinţa " e iubitor de sine" fără a trece mai departe de acest aspect văzând persoana, chipul Lui Dumnezeu "mai schimonosit", dar chipul Lui Dumnezeu, fiul Lui şi cel asemenea nouă şi ca atare tratându-l, făcându-ne datoria şi iubindu-l, arătându-i înţelegere şi răbdare.

Cred că despre asta e vb: punctul la care se trece de la constatarea bolii la acţiunea de vindecare/ ajutare pt vindecare.

dar pur şi simplu mă revolt când văd creştinii (şi eu) care nu reuşesc să treacă de acest punct...

Mă iertaţi!

[esenin]

Maria Andreea,
Christ spune ”iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Iubirea de sine este adica o conditie initiala pentru iubirea aproapelui. Daca nu te iubesti pe tine insuti nu il vei iubi pe altul. Dar despre care ”tine insuti” este vorba ? In ziua de azi omul se identifica cu trupul sau. Astfel incat iubirea de sine se reduce la cultul trupului. (trupul trebuie ingrijit caci e templul lui Dumnezeu, dar nu idolatrizat). In aceste conditii iubirea celuilalt nu mai este iubire a sufletului sau, cum ar trebui, ci ”sex”. ”Sexul” ar fi deci versiunea materialista a iubirii, iubirea trupului sau si nu a SA, a esentei lui. lumea de astazi este supusa acestui tip de falsa iubire. Chiar si iaurtul se vinde cu reclame care se refera de fapt la sex. Aceasta este intr-adevar boala, maladie; dar este intr-atat de raspandita ca nici medicina (si ea cazuta in materialism) nu mai poate sa o vada. Dar nu este singura maladie a dragostei. Exista si opusul ei in oglinda: dragostea ”platonica”, ”idealista”, in care trupul celuilalt nu mai conteaza deloc. (Ceea ce iar e rau, pentru ca ignora ”templul lui Dumnezeu”, de care vorbeam). Bineinteles ca in ambele ipostaze, omul ramane OM. Trebuie insa un pic de efort ca sa- mai vezi omul, cel putin in cel care idolatrizeaza ”sexul”. Ceea ce trebuie ptr vindecarea lui este bineinteles spritualizarea dragostei. Cum celuilalt (care e mai rar) ii trebuie sa ”aterizeze” in realitatea materiala.
In ambele cazuri, si de altfel in TOATE cazurile trebuie sa ai altitudine. Ideea ca celalat este fratele tau, e bine sa o cultivi; dar sa-i vindeci, asta e treaba mai grea.Trebuie ca TU insuti sa fii sanatos inainte, sa te vindeci pe tine intai. Si din multe motive, nu prea suntem sanatosi in aceasta chestiune.

[silvestru]

Daca poti sa fi mai explicita,anume la obiect...

Se întămplă ca ştiind cauzele faptelor (de exemplu iubirea de sine care îl face pe om să fie egoist) din comoditate dăm sentinţa " e iubitor de sine" fără a trece mai departe de acest aspect văzând persoana, chipul Lui Dumnezeu "mai schimonosit", dar chipul Lui Dumnezeu, fiul Lui şi cel asemenea nouă şi ca atare tratându-l, făcându-ne datoria şi iubindu-l, arătându-i înţelegere şi răbdare.

Cred că despre asta e vb: punctul la care se trece de la constatarea bolii la acţiunea de vindecare/ ajutare pt vindecare.

dar pur şi simplu mă revolt când văd creştinii (şi eu) care nu reuşesc să treacă de acest punct...

Mă iertaţi!

Problema este ca, Dumnezeu a slabit puterea dracilor ,o data cu pradarea iadului si a dat putere oricarui om sa calce peste toata impotrivirea vrajmasilor,pt astea ne-a dat si arme ,dar a lasat si vointa libera de a alege personala,iar cine nu vrea sa devina bun este numai din vina lui,de aceea noi condamnam rea-vointa,adica pe rau voitori ,pe acest criteriu vor fi judecati oamenii si de Dumnezeu ;vezi,NT e plin de explicatii in acest sens.
Altfel, daca totul aruncam in spinarea dracilor sau a unor cauze care tot de la draci sunt si oamenii chipurile sunt neputinciosi nu din pricina lor ci pt ca demonii ii silesc si ii determina fara voia lor ,atunci ajungem sa neutralizam orice idee si nimeni nu mai vinovat de nimic,logic.
A judeca lucrurile la rece(fara patima) si a iubi, sunt 2 drumuri uneori paralele, care nu se intersecteaza ,alteori nu,dar care sunt necesare oricui,mai ales pt un pastor sunt indispensabile ,altfel daca nu are unul din ele este vrednic de condamnare,adica incompetent pt menirea lui.

[silvestru]

Si d-ul esenin spune bine,bravo.

[maria_andreea]

Mulţumesc, d-le "esenin". Interesant, dar...

Ideea ca celalat este fratele tau, e bine sa o cultivi; dar sa-i vindeci, asta e treaba mai grea.Trebuie ca TU insuti sa fii sanatos inainte, sa te vindeci pe tine intai. Si din multe motive, nu prea suntem sanatosi in aceasta chestiune.

Eu prin vindecare nu înţeleg vreo tămăduire de vreo boală sufletească adâncă (acolo e treaba celor pricepuţi şi însărcinaţi de Dumnezeu), eu mă refeream pur şi simplu la acţiuni personale ca blândeţe, îndelungă răbdare, dragoste etc pe care vâzându-le şi el să se molipsească. Pt că trebuie cumva să punem în practică ceea ce promitem la Sf. Liturghie: pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră Lui Hristos Dumnezeu să o dăm, nu ? şi apoi cine poate spune că e sănătos ? Pot spune în schimb mulţi că se silesc să fie sănătoşi, că se străduiesc să dăruiască toată viaţa lor Lui Hristos şi atunci pot acţiona.

Dumnezeu a slabit puterea dracilor ,o data cu pradarea iadului si a dat putere oricarui om sa calce peste toata impotrivirea vrajmasilor,pt astea ne-a dat si arme ,dar a lasat si vointa libera de a alege personala,iar cine nu vrea sa devina bun este numai din vina lui,de aceea noi condamnam rea-vointa,adica pe rau voitori

Oare cine nu vrea să devină bun !? Eu cred că ei nu ştiu ce însemană să fii bun, nu cunoasc că a fi bun însemană a avea viaţă, a fi liber etc. şi atunci nu trebuie cineva să le explice, să aibă răbdare, să le demonstreze (adică să-i vindece) Cine este adevărata viaţă (şi cu "v" mic şi cu "v" mare) !?
Şi dacă răuvoitorii sunt oameni atunci noi condamnăm oamenii, nu ?

[silvestru]

Oare cine nu vrea să devină bun !?

Tot omul cel ce se impotriveste poruncilor Lui Hristos

Eu cred că ei nu ştiu ce însemană să fii bun, nu cunoasc că a fi bun însemană a avea viaţă, a fi liber etc.

Nestiinta uitarea si nepasarea sunt cei mai mari dusmani ai sufletului cu care noi tr sa ne luptam,cine nu vrea sa iasa din nestiinta si trindavie nu este nici o scuza pt el.

şi atunci nu trebuie cineva să le explice, să aibă răbdare, să le demonstreze (adică să-i vindece) Cine este adevărata viaţă (şi cu "v" mic şi cu "v" mare) !?

Pt asta este biserica,preotii, sf scripturi ,sf parinti,nu exista scuze pt cel care poate merge in multe locuri dar nu nimereste biserica,scurt si clar.

Şi dacă răuvoitorii sunt oameni atunci noi condamnăm oamenii, nu ?

Ba da,dar pe cine vrei sa condamnam?oprirea de la sfinte(care sunt viata noastra) nu inseamna condamnare la moarte vesnica a celor ce merita asta?si rautatea in sine dar nu numai,pt ca rautatea in sine nu are nici o putere daca nu-i intretinuta/lucrata.

[maria_andreea]

Eu nu înţeleg de ce avem atitudinea aceasta faţă de cei de alte confesiuni ? Credeţi că sfinţii se supără dacă ei vorbesc despre moaştele lor ca de nişte oase simple, având în vedere că vorbesc aşa în necunoştinţă de cauză ? Sau că nu le cinstesc amintirea prin acceptarea icoanelor ? Sau Dumnezeu se supără dacă afirmăm înţelesuri greşite (erezii) despre El, din neştiinţă ? De acord, Sf. Nicolae a dat o palmă Lui Arie pentru erezia lui, dar acela înşela mase de oameni, ori aici pe forum nu se pune problema asta căci fiecare ortodox crede conştient sau vrea să creadă conştient, iar dacă un anonim spune lucruri smintitoare, ele sunt spuse "în carantină", la sub-forumul inter-religios şi inter-confesional sau de cineva care nu este ortodox deci se înţelege că omul nu cunoaşte ce vorbeşte atunci când face afirmaţii despre ortodoxie.

De ce nu încercăm să fim în primul rând ortodocşi şi abia apoi să vorbim despre ortodoxie ?

Vă spun asta pt că sunt obositoare tachinările unora faţă de alţii mai ales când am putea discuta atâtea altele propice perioadei în care ne aflăm sau măcar să o folosim ca prilej de a demonstra că postul implică şi bunătatate, răbdare, înţelegere, iubire faţă de ceilalţi...

De multe ori am fost acuzată că am o atitudine sectară, dar îmi asum şi acum riscul pt că ştiu că putem "îmbina frumos şi riguros ştiinţa cu trăire", parcă aşa se trăieşte pe la Athos din ce spunea părintele Petru.

[esenin]

Era vorba despre mine si nu vedeam...
Pr. silvestru,
Opinia mea ca eretic, va rog sa ma iertati, este ca un sectant NU se impotriveste poruncilor lui Hristos. Ca sa fiu explicit, eu vad, ca unul care sta in afara oricarei apartenente religioase, multa impotrivire si la ortodocsi. (ca si la ceilalti, tot ata de multa) Dar la toti este in cea mai mare parte inconstienta. natura omului este buna, el devine rau, din prostie, neintelegere, intelegere gresita....etc. Stiu ca suntem pacatosi prin nastere....etc....dar...imi permiteti sa nu fiu convins ca este cazul general. Exista totusi oameni rai prin nastere, nu neg, dar sunt putini.

[Pr Haralambie]

Ca să avem un răspuns, ar trebuii să ne raportăm la biblie, la apostoli, la sfinţi. Acolo vedem că Hristos, unii sfinţi, au fost extrem de intoleranţi în anumite privinţe şi au înfierat cu grele cuvinte pe eretici.
Orice cuvânt poate da viaţă sau poate ucide.
Forumul se declară a fi pt cei care cred sau vor să creadă conştient, dar el nu-i citit numai de aceştia.
În plus, nimeni nu garantează că cele scrise aici de cei de alte credinţe nu pot sminti.
E adevărat că discuţia poate fi paşnică fără tachinări şi atac la persoană.

[esenin]

Stiu, parinte, v-am mai raspuns la asta, cred. Da asa este, Hristos si sfintii erau intoleranti. Dar ei erau Hristos si sfinti! Adica erau partasi la, daca nu chiar Duhul sfant!. Noi nu suntem! Nu avem dreptul sa fim intoleranti pentru ca nu avem altitudinea lor duhovniceasca, nu avem perfectiunea lor. Noi inca avem barna in ochi! De-aia e bine sa fim toleranti. Nu este „smerenie” sa-ti asumi inaltimea duhovniceasca pe care NU o ai, este impostura. Daca e sa-i imitam pe ei, sa-i imitam intai in umilitate, nu in luciferism. Luciferismul este o foma perversa a dracului. Poarta ingusta este smerenia, nu agresivitatea. Aia e deschisa oricui.

[maria_andreea]

Era vorba despre mine si nu vedeam...

Nu despre dvstră în mod express. Am observat că şi alţii au parte de acelaşi tratamant ofensiv din partea ortdocşilor...
Eu iar sunt de acord cu dl "esenin", prima adată harul, trăirea apoi vorbirea.
Credeţi-mă că cele pe care le spunem pot răni/sminti mai mult decât "ereziile" altora.

Părerea mea, pe forum nu se poate face misiune sectanţilor decât dacă faptele (aşa cum pot fi ele înţelese prin intermediul scrierii) întăresc cuvintele.

[Nicoleta123]

Numai Dumnezeu poate sa schimbe o creatura a Sa. Nu noi.
De exemplu, poti sa-i aduci argumente foarte bune unui fumator despre efectele negative ale tutunului, el nu se va lasa de fumat decat atunci cand va dori si nu pentru ca l-au convins argumentele. Poti sa-i spui unui om ce poate pati daca fura, el nu se va opri din fapta sa, decat atunci cand el va hotari singur sa se opreasca, nu pentru ''argumentele'' aduse. Si exemplele ar putea continua.
Spunea un parinte odata: cand vedem ca cei din jur (familie, prieteni), nu se convertesc, sa ne spunem: ''Mai, inca nu s-a nascut Hristos in inima mea, pentru ca daca Hristos ar fi fost in mine n-avea cum sa nu se indragosteasca omul acesta de crestinism.'' Cam asta e lucrarea: sa lucram in noi.
''Doamne, Tu l-ai zidit pe el, Tu stii, Tu mantuieste-l, ca noi suntem neputinciosi''.

Daca ni s-ar parea ca noi schimbam oamenii...sau am dori sa ii schimbam, suntem in dorinta de a controla.
Mantuitorul nu forteaza pe nimeni. Spune: ''daca vrei..., ''cine vrea...'' Il lasa pe om sa aleaga liber.
Ii putem ajuta pe cei din jur rugandu-ne pentru ei, chemand ajutorul Domnului, binecuvantarea Lui asupra celor dragi ai nostri, prieteni, rude, cunostinte, vecini, etc.
Argumentele nu conving, ci dragostea.

[Pr Haralambie]

Eu nu înţeleg de ce avem atitudinea aceasta faţă de cei de alte confesiuni ?

Vorba sf Ioan Gură de Aur. Este un război bun şi o pace rea!
Atitudinea asta dură faţă de cei de alte credinţe poate fi din zel bun, cunoştinţă, iubire de Adevăr, de Dumnezeu şi de oameni. Poate fi şi din râvnă rea, habotnică şi prostie, asta trebuie oprită.

Credeţi că sfinţii se supără dacă ei vorbesc despre moaştele lor ca de nişte oase simple, având în vedere că vorbesc aşa în necunoştinţă de cauză ? Sau că nu le cinstesc amintirea prin acceptarea icoanelor ?

Normal că se supără. Mă mir că încă mai există astfel de întrebări de la ortodocşi. Păi nu sfinţii au hotărât acestea la al VII -lea sinod ecumenic?

Cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel, sau, urmând blestemaţilor eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte de mucenici, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceşti, încă şi [de vor îndrăzni cu necuviinţă] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiţi, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtaţi de la împărtăşanie [să fie afurisiţi].

Dacă np s-ar limita doar la a avea reţinere faţă de astea, dar atitudinea din patea celor mai mulţi, este una denigratoare, hulitoare, dispreţuitoare la adresa rămăşiţelor sfinţilor, icoanelor, sf cruci, etc, numindu-le în derîdere cadavre, mortăciuni, lemne, idoli, etc. Şi atunci este explicabilă atitudinea unor ortodocşi...
Îmi vine în minte minunea de la ruşi de prin 1950 cu Zoie, care a pedepsit-o sf Nicolae, 128 de zile, pt îndrăzneala ei de-a lua icoana sfântului şi, a adansat cu ea.

Sau Dumnezeu se supără dacă afirmăm înţelesuri greşite (erezii) despre El, din neştiinţă ?

Din neştiinţă? Dacă ar fi din neştiinţă în momentul aflării adevărului se îndreaptă erezia şi nu se supără Dumnezeu. Dar cum să fie din neştiinţă dacă li se spune de 1000 de ori şi repeţi ca papagalul la infinit până oboseşti la epuizare.
Şi cum să nu se supere Dumnezeu. Nu a spus El că toate se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta oamenilor nici în veacul de acum nici în cel viitor? Mai există încă astfel de incertitudini?
Dacă nu şti taci d-le din gură că nimeni nu te judecă pt tăcere, şi n-o fă pe predicatorul. Cercetează, caută, întreabă până găseşti. Dar în momentul în care tu te apuci să predici, aia nu mai e neştiinţă, cu părere de rău.

De acord, Sf. Nicolae a dat o palmă Lui Arie pentru erezia lui, dar acela înşela mase de oameni, ori aici pe forum nu se pune problema asta căci fiecare ortodox crede conştient sau vrea să creadă conştient, iar dacă un anonim spune lucruri smintitoare, ele sunt spuse "în carantină", la sub-forumul inter-religios şi inter-confesional sau de cineva care nu este ortodox deci se înţelege că omul nu cunoaşte ce vorbeşte atunci când face afirmaţii despre ortodoxie.

Ce garanţie aveţi că şi forumul nu serveşte la a înşela mase de oameni, atunci când este un mediu propice pt răspândirea ereziilor?
Nici o garanţie!
Înafară de asta, nu numai sf Nicolae a fost aşa ci toţi sfinţii, chiar dacă nu au dat cu palma. Dar s-au luptat până la moarte pt credinţă.

De ce nu încercăm să fim în primul rând ortodocşi şi abia apoi să vorbim despre ortodoxie ?

Maria Andreea, s-ar putea să fiţi subiectivă, judecând după aparenţă, necunoscând viaţa şi profunzimea trăirii celor care mai scriu pe aici. De aceea e bine să avem reţinere.

Vă spun asta pt că sunt obositoare tachinările unora faţă de alţii mai ales când am putea discuta atâtea altele propice perioadei în care ne aflăm sau măcar să o folosim ca prilej de a demonstra că postul implică şi bunătatate, răbdare, înţelegere, iubire faţă de ceilalţi...

E adevărat că sunt obositoare tachinările, dar uneori mai este nevoie şi de astea, când se sare calul. Postul Implică şi cele spuse, dar mai implică să-ţi aperi şi credinţa. Aşa ca să nu mai înjosim şi noi pe ortodocşi, este destul că o fac cei dinafară.

Am observat că şi alţii au parte de acelaşi tratamant ofensiv din partea ortdocşilor...

Am observat şi eu un lucru, că cei care judecă şi acuză pe ortodocşi de intoleranţă sunt la fel de intoleranţi, dacă nu chiar mai mult, faţă de cei pe care îi judecă şi-i acuză.
Şi să nu credeţi că, a fi permisibil în orice situaţie, este o virtute.

Eu iar sunt de acord cu dl "esenin", prima adată harul, trăirea apoi vorbirea.

Ia uite, sf Ioan Gură de Aur , predicatorul pocăinţei, iubirii, tolerării, răbdării, n-a ţinut cont de cele de mai sus şi spune oamenilor aşa.

"Pe eretic cand il auzi vorbind si hulind pe Dumnezeu, sa-l lovesti peste gura, ca ti se sfinteste mana".

Şi apoi ce vreţi să spuneţi, că ortodocşii care vorbesc aici nu au harul, trăirea şi vorbirea? Protestanţii nicioadată nu vor recunoaşte acest lucru la ortodocşi, sper să nu fiţi şi dvs la fel.

La fel şi sf Ioan Teologul , Apostolul iubirii: la eretic bună ziua să nu-i dai şi cu el la masă să nu stai.

Credeţi-mă că cele pe care le spunem pot răni/sminti mai mult decât "ereziile" altora.

Să ştiţi domniile voastre un lucru. Cuvintele mierloase şi blânde au înşelat şi smintit pe mult mai mulţi decât cele care poate rănesc sau poate sunt dure. La ceast fapt se referă şi cuvântul care spune, să ne ferim de proorocii mincinoşi îmbrăcaţi în haine de oi. Adică, care imită blândeţea oilor.
Sf Prooroc Ioan Botezătorul, îi numea pui de vipere pe cei care veneau la el şi nu i-a smintit. Şi nu făcea minuni, boteza doar.
La fel şi Hristos îi făcea pe cei care meritau, făţarnici, morminte văruite, şi chiar satană, etc, etc,
Şi nu s-au smintit decât smintiţii, care erau smintiţi din faptele lor.

Părerea mea, pe forum nu se poate face misiune sectanţilor decât dacă faptele (aşa cum pot fi ele înţelese prin intermediul scrierii) întăresc cuvintele.

Cum să nu se poată face misiune dacă încă le mai dăm şi apă la moară...
Să nu creadă cineva că cele scrise aici au menirea să incite , ştiu eu, la violenţă, ură, scandal. Nu! Vreau doar ca cei care-i judecă prea aspru de intoleranţă pe ortodocşi să aibă ei toleranţă şi răbdare.
că poate sunt motivaţi s-o facă.
Ietată-mi fie intervenţia, dar am avut timp să despic firul, şi am considerat necesar.
Esete adevărat, cuvântul nostru trebuie să fie dres şi purtarea noastră faţă de cei dinafară, fără pată şi cu multă înţelepciune.
Dar şi cei de alte credinţe să se limiteze la dialog nu la prozelitism.

[OLGA]

Numai Dumnezeu poate sa schimbe o creatura a Sa. Nu noi.
De exemplu, poti sa-i aduci argumente foarte bune unui fumator despre efectele negative ale tutunului, el nu se va lasa de fumat decat atunci cand va dori si nu pentru ca l-au convins argumentele. Poti sa-i spui unui om ce poate pati daca fura, el nu se va opri din fapta sa, decat atunci cand el va hotari singur sa se opreasca, nu pentru ''argumentele'' aduse. Si exemplele ar putea continua.
Spunea un parinte odata: cand vedem ca cei din jur (familie, prieteni), nu se convertesc, sa ne spunem: ''Mai, inca nu s-a nascut Hristos in inima mea, pentru ca daca Hristos ar fi fost in mine n-avea cum sa nu se indragosteasca omul acesta de crestinism.'' Cam asta e lucrarea: sa lucram in noi.
''Doamne, Tu l-ai zidit pe el, Tu stii, Tu mantuieste-l, ca noi suntem neputinciosi''.

Daca ni s-ar parea ca noi schimbam oamenii...sau am dori sa ii schimbam, suntem in dorinta de a controla.
Mantuitorul nu forteaza pe nimeni. Spune: ''daca vrei..., ''cine vrea...'' Il lasa pe om sa aleaga liber.
Ii putem ajuta pe cei din jur rugandu-ne pentru ei, chemand ajutorul Domnului, binecuvantarea Lui asupra celor dragi ai nostri, prieteni, rude, cunostinte, vecini, etc.
Argumentele nu conving, ci dragostea.

Păi, dacă nimeni nu e profet in ţara lui, cum să se mai îndrăgostească ai mei de ortodoxie, ca să nu zic mai mult?

[esenin]

Pr haralambie,

Ia uite, sf Ioan Gură de Aur , predicatorul pocăinţei, iubirii, tolerării, răbdării, n-a ţinut cont de cele de mai sus şi spune oamenilor aşa.

"Pe eretic cand il auzi vorbind si hulind pe Dumnezeu, sa-l lovesti peste gura, ca ti se sfinteste mana".


Ati putea indica LOCUL in care sf. Ioan Chrysostomul spune asta?
Pana una alta va dau un citat si sursa lui: traduc doar ce e boldit:

....doua care cu doi carutasi (birjari ???) ..unul duce dreptatea unita cu orgoliul, al doilea pacatul unit cu smerenia. Veti vedea carul pacatului luand-o inaintea celui al dreptatii, nu prin propriile forte, ci prin virtutea smereniei care este unita cu pacatul, in vreme ce carul dreptatii ramane in urma. Ingreunat nu de greutatea dreptatii....ci de cea a orgoliului. Vedeti deci ca exista lucruri mai importante decat dreptatea fudula.

S. Chrys. (hom. sur la nat. incompréh. de Dieu.) Cette parabole nous représente deux chars et deux conducteurs dans une arène, l’un porte la justice unie à l’orgueil, l’autre le péché avec l’humilité ; et vous voyez le char du péché dépasser celui de la justice, non par ses propres forces, mais par la vertu de l’humilité qui lui est unie, tandis que le char de la justice reste en arrière, retardé non par la faiblesse de la justice, mais par la masse pesante de l’orgueil. En effet, de même que l’humilité par son élévation et son excellence triomphe du poids du péché, et s’élance pour atteindre Dieu ; ainsi l’orgueil par sa masse pesante entrave facilement la marche de la justice. Ainsi quand vous auriez fait un grand nombre d’actions vertueuses, si elles sont pour vous un sujet de vaine présomption, vous avez perdu tout le fruit de votre prière, elle est tout à fait stérile pour vous. Au contraire, votre conscience fût-elle chargée d’une multitude innombrable de fautes, si vous vous estimez le dernier de tous, vous pourrez vous présenter devant Dieu avec une grande confiance. Notre-Seigneur donne la raison de la sentence qu’il vient de prononcer " Car quiconque s’exalte sera humilié, et quiconque s’humilie sera exalté. " Le nom d’humilité s’applique à plusieurs choses toutes différentes. Il y a la vertu d’humilité que nous voyons dans ces paroles : " Mon Dieu, vous ne rejetterez pas un coeur contrit et humilié " (Ps 50) ; il y a l’humilité produite par les tribulations : " Il a humilié mon âme jusqu’à terre. " (Ps 142.) Il y a l’humilité ou l’humiliation qui est la suite du péché, de l’orgueil, du désir insatiable des richesses, car quelle humiliation plus profonde que celle de ces hommes qui se rendent esclaves, qui s’abaissent et s’avilissent dans la recherche des honneurs et des richesses, et qu iles regardent comme le comble de la grandeur ?Chaîne d'Or sur les 4 évangiles: Saint Matthieu- Saint Luc - Saint Marc - Saint Jean (1261-1267).

[Nicoleta123]

Numai Dumnezeu poate sa schimbe o creatura a Sa. Nu noi.
De exemplu, poti sa-i aduci argumente foarte bune unui fumator despre efectele negative ale tutunului, el nu se va lasa de fumat decat atunci cand va dori si nu pentru ca l-au convins argumentele. Poti sa-i spui unui om ce poate pati daca fura, el nu se va opri din fapta sa, decat atunci cand el va hotari singur sa se opreasca, nu pentru ''argumentele'' aduse. Si exemplele ar putea continua.
Spunea un parinte odata: cand vedem ca cei din jur (familie, prieteni), nu se convertesc, sa ne spunem: ''Mai, inca nu s-a nascut Hristos in inima mea, pentru ca daca Hristos ar fi fost in mine n-avea cum sa nu se indragosteasca omul acesta de crestinism.'' Cam asta e lucrarea: sa lucram in noi.
''Doamne, Tu l-ai zidit pe el, Tu stii, Tu mantuieste-l, ca noi suntem neputinciosi''.

Daca ni s-ar parea ca noi schimbam oamenii...sau am dori sa ii schimbam, suntem in dorinta de a controla.
Mantuitorul nu forteaza pe nimeni. Spune: ''daca vrei..., ''cine vrea...'' Il lasa pe om sa aleaga liber.
Ii putem ajuta pe cei din jur rugandu-ne pentru ei, chemand ajutorul Domnului, binecuvantarea Lui asupra celor dragi ai nostri, prieteni, rude, cunostinte, vecini, etc.
Argumentele nu conving, ci dragostea.

Păi, dacă nimeni nu e profet in ţara lui, cum să se mai îndrăgostească ai mei de ortodoxie, ca să nu zic mai mult?

Depinde ce/pe Cine vrei sa propovaduiesti. Pe tine sau pe Hristos? Hristos este dragoste, cand are omul dragostea lui Hristos, atunci el insusi este un marturisitor plin de har, prin insasi viata lui. Este iubirea lui Hristos in tine? Atunci cel care te va vedea sau te va auzi, va avea inima deschisa spre tine, daca nu, nu. E simplu.

[maria_andreea]

Pr. Haralambie mă bucur că mi-aţi răspuns mai detaliat. Apăraţi credinţa, dar nu uitaţi de iubire că dacă e iubire orice îţi este permis şi orice se înţelege.

PS: Astept şi eu sa ne lamuriti referitor la Sf. Ioan Gură de Aur că nici eu nu cred că a spus aşa ceva...

[Pr Haralambie]

Pr haralambie,

Ia uite, sf Ioan Gură de Aur , predicatorul pocăinţei, iubirii, tolerării, răbdării, n-a ţinut cont de cele de mai sus şi spune oamenilor aşa.

"Pe eretic cand il auzi vorbind si hulind pe Dumnezeu, sa-l lovesti peste gura, ca ti se sfinteste mana".


Ati putea indica LOCUL in care sf. Ioan Chrysostomul spune asta?
Pana una alta va dau un citat si sursa lui: traduc doar ce e boldit:

Vedeti deci ca exista lucruri mai importante decat dreptatea fudula.

Dle esenin, importante sunt toate câte le spune Hrisostomul, numai că nu toate corespund subiectului de faţă, precum nici citatul dvs. Aici nu-i vorba despre nu ştiu ce dreptate fudulă, că dacă am judeca după acest criteriu n-am mai putea afirma nimic niciodată.
O să caut în limita timpului disponibil citatul. Ştiu că există, dar nu mai ştiu exact unde. Iar la sf Ioan, căutarea unui citat în scrieri, este echivalentul căutării acului în carul cu fân.
P.S. dacă ştie cineva unde se află îl rog să posteze.