Detliati, dar nu uitati intrebarea initiala: ce au in comun Adevarul si adevarul?
In ce priveste Grecii, un punct extrem de important: (am mai zis-o dar o reiau). Este gresit sa le atribuim modul de gandire de astazi. Avem o carte a unui stiintific englez, ER Dodds, profesor de greaca, nengajat religios. Ii zice ”Grecii si irationalul”. De unde aflam ca oamenii aceia traiau in comuniune practica cu zeii, cu lumea duhurilor. Cand un grec zicea ca il apuca furia, ptr el ”Furia” era o persoana reala, cum sutem noi unii pentru altii. La fel cand se referea la ”muze”...etc.(inclusiv Zeii).Daca cititi sub acest unghi vechile lor povesti apar in alta lumina. Astfel incat ce spune Platon despre suflet, de pilda, pe care azi noi il respingem, era pentru el perfect ”realist”. La fel simtul cosmosului de care vorbiti era construit la el pe date perceptibile si reale. Noi ne-am pierdut aceasta capacitate, de percepere a lumii duhovnicesti. In locul perceptiei avem ”ratiunea” sau ”mintea” si gandirea abstracta. (Si in plus, dar in plus avem religia. La el nu era re-ligie- era legatura vie, imediata cu lumea de care azi noi vrem sa ne re-legam. Ii zicem noi azi ”religia greaca”, pentru ca asa mai putem inca sa intelegem. Ei insa nu aveau ideea cautarii legaturii cu spritualul. El (spiritualul) era AICI, si ACUM. Datele obiective exterioare nu s-au schimbat de atunci , decat ca noi am devenit orbi (sf pavel, 1.Cor.). Cum zice Sf. Pavel, duhurile plutesc ”in vazduh”. De aici se pot trage doua concluzii:
1. politeismul grec era complet justificat. El (grecul) il manca intr-adevar pe Demeter, sau il bea pe Dyonisos si prin asta intra in comuniune, imparatia cerurilor devenea interioara. Si noi facem la fel azi la euharistie, dar nu mai stim ce facem, caci nu mai avem perceptia. Pentru unii este doar un gest ”simbolic”. In plus nu pe Bachus il mai bem azi ci pe Cel care este Calea catre ”imparatia cerurilor”- caci persoana divina s-a incarnat. (Pe vremea lor inca nu o facuse, lumea duhurilor il avea inca ca centru pe zeul-tata Zeus).
2. Care poate fi adevarul pentru un grec ? Nici nu are cuvantul in limba. Are ”frumos” si ”bun”. Sa vedem ca, in mod curent, adevarul este pentru noi un concept. care le inglobeaza pe cele doua. Lumea conceptelor nu ne mai este perceptibila, o vedem dar ”ca in ghicitura”. Lui, grecului, aceasta lume ii era perceptibila. Daca vezi direct ”adevarul” (bunul sau frumosul) nu mai ai nevoie de conceptul abstract. Grecul e foarte putin intelectual. Ce nevoie este sa cauti adevarul speculativ, sau transcendent cand il VEZI cu ochii?
A doua modificare: traiesti in imediat, deci nu ai istorie. Ai doar amintiri, colective, ca prin vis, imprecise dpdv al timpului.
Despre evrei, pe scurt, nu mai am timp: sa ne amintism ca Moise era politeist. Problema lui era ca zeii Faraonului nu sunt asa de ”tari” ca Zeul lui. dar acestia existau, bine mersi si continua sa existe si azi. Tot poporul e confuz asupra zeului ”adevarat”. Moise face eforturi in acest sens, pe timpul exodului. De unde aceasta dezorientare ? Din intelectualism. Evreii nu mai ”vad” lumea duhurilor. In schimb sunt ”destepti”, inteligenti...etc. Dar orbi. Christos ne va spune despre farisei ca desi au ochi nu vad, urechi, dar nu aud. Nu e o figura de stil. La fel in cazul lui Nicodeme...etc. Ce se da lui Saul, ca ales ? VEDEREA. Pavel nu mai trebuie sa speculeze asupra adevarului, sa-l gaseasca deductiv, ptr simplul motiv ca, la fel ca grecul epocii homerice, el L-a vazut. La fel si Ioan. (ambii). Pavel e ”grec”, Saul e ”evreu”.
Se poate continua pe tema istoricitatii.....