FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Mulţi ne întrebăm dacă să stăruim în rugăciune, căci atunci când ne rugăm şi nu primim răspuns în perioada imediat următoare, ne lăsăm păgubaşi. Într-adevăr, Dumnezeu ascultă rugăciunile, dar le împlineşte doar pe cele care ne sunt de folos. Atunci, să insistăm sau nu în rugăciune? Da, să insistăm, dar să adăugăm la sfârşitul rugăciunii: “Doamne, dă-mi acest lucru DACĂ ÎMI ESTE DE FOLOS”. Căci Domnul Iisus Hristos a spus în Grădina Ghetsimani: “Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 22, versetul 42). Mântuitorul Hristos ne este deci Învăţător, din nou ne învaţă cum să ne rugăm şi cum să ne raportăm la situaţiile dificile. Tot El ne-a învăţat în Rugăciunea Domnească să cerem: “Facă-se voia Ta”. Deci, putem stărui în rugăciune când ne dorim ceva, dar să nu uităm că noi nu ştim ceea ce ne este de folos spre mântuire. Doar Dumnezeu ştie, şi El ne dă ceea ce ne trebuie şi CÂND SUNTEM PREGĂTIŢI, nu când dorim noi.

Sursa: http://florina.megablog.ro/2011/03/13/d ... rugaciune/

1 Tes.5,17 rugati-va neincetat

Efeseni 6,18 face-ti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugacini si cereri . Veghiati la aceasta cu toata staruinta... sunt multe texte nou testamentare care vorbesc de rugacine si de staruinta in ea dar imi place rug. Sf. Francisc Dumnezeule da-mi putere sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba.

... dar imi place rug. Sf. Francisc Dumnezeule da-mi putere sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba.

Care "Sf.Francisc"?

....Care "Sf.Francisc"?

http://acvila30.wordpress.com/2010/11/1 ... -de-sarov/
probabil acesta

am sa tin seama de detalii Francesco d`Assisi pe nume laic:Giovanni Bernardone

"Sf.Francisc"? Iată de ce am pus ghilimelele:

"Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de in­selare numita "parere" putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste ma­sura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga po­cainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovni­ceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii. In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai hâd decât această hulă, ce poate fi mai întristător decât această amăgire !"
Acestea le spune Sf.Ignatie Briancianinov în "Despre înşelare". Mai pe larg, aici: http://saraca.orthodoxphotos.com/biblio ... selare.htm

cred ca a vorbi despre rugaciune,inseamna a vorbi despre cea mai puternica arma pusa in mintile noastre de catre Dumnezeu,si de aceea as dori sa aud parerile voastre despre ce inseamna rugaciunea pentru noi,nu "citate celebre" despre rugacine. " In ziua cand Te-am chemat ,m-ai ascultat,m-ai imbarbatat, si mi-ai intarit sufletul ' Ps.138,3.

Părintele Aresenie Papacioc ne învaţă că: că rugăciunea este de fapt totul, rugăciunea este inima ta în inima lui Dumnezeu, este o tăcere adîncă, şi o stare dincolo de închipuirea omenească. Este o stare de vorbă cu Dumnezeu dar nu vorbe omeneşti, te depăşeşte cu totul... ea este viaţa noastră. Rugăciunea nu este numai a vorbi, este ceva permanent, mă cheamă aşa şi mă cheamă mereu aşa...
Ce mai putem adăuga în urma acestor învăţături? Cred că nimic...
Nu ne rămîne decît să stăruim şi să ne jertfim fiecare la măsura lui, pentru a ajunge să spunem fiecare cu curaj şi bucurie aceste vorbe cutremurătoare şi duhovniceşti ale părintelui Arsenie.

Părintele Aresenie Papacioc ne învaţă că: că rugăciunea este de fapt totul, rugăciunea este inima ta în inima lui Dumnezeu, este o tăcere adîncă, şi o stare dincolo de închipuirea omenească.

Undeva, parintele Teofil Paraianu spunea ca pocainta inseamna a-ti pune inima in palma lui Dumnezeu. Vedeti ce frumos se completeaza parintii? Deci starea de pocainta trebuie sa preceada rugaciunea. Atunci inima ta va sta in palma lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, daca pocainta ta e sincera si adanca iar rugaciunea in conformitate cu voia Sa, va duce inima ta in inima Sa.

daca pocainta ta e sincera si adanca iar rugaciunea in conformitate cu voia Sa, va duce inima ta in inima Sa.

Frumos, bravo "celprost".

Dim pilda vamesului si a fariseului intelegem ca nu forma sau randuiala rugaciunii este pe primul plan, ci felul in care este facuta.
Sa nu cumva sa facem ca fariseul, sa invatam pe altii cum sa respecte randuiala rugaciunii, caci asta e mandria, cea mai rea fapta, in opzitie cu cea mai buna fapta, smerita cugetare.