De ce traim aici, pe pamant?

[altcineva]

intrebare...

[mihailoss]

De ce nu? (tot intrebare)

[altcineva]

wow.... foarte la subiect si clar de nu se poate.

[mihailoss]

wow.... foarte la subiect si clar de nu se poate.

uite: http://74.125.39.104/search?q=cache:XVk ... cd=2&gl=ro

[altcineva]

daca intrebam un musulman, tot ce era diferit erau doar numele din text. altfel, aceeasi descriere. chiar si asa prea seamana a "nirvana" si alte lucruri asemanatoare: ne intoarcem la Iisus, in Iisus.... poate ca asa si este, ceea ce face ca si nirvana sa aibe ceva adevarat....desi ma indoiesc

[diaconul_Catalin]

un raspuns pentru tine... traim aici, pe pamant, pentru ca momentan nu s-a descoperit nici un alt loc accesibil din univers care sa fie favorabil vietii fiintelor umane. multumit? poate ai fi vrut un raspuns teologic... poate ai fi primit daca puneai o intrebare teologica.

[altcineva]

un alt raspuns profund...foarte profund....
daca va credeam incuiati, as fi pus intrebarea ca unora ce nu stiu despre ce e vorba.
sa nu cumva sa va puna cineva niste intrebari mai sensibile ca va agitati ca albinele in stup nestiind ce se petrece afara.
dar altceva in afara de ironie, mai stie cineva pe aici?
...si iar clatina dumnezeu din cap....of...of.....

[diaconul_Catalin]

chiar nu e un raspuns ironic. e un raspuns. daca ar fi mediu propice pe pluto... m-as muta acolo. vb serios.

[altcineva]

si totusi, spiritualo-religios, vorbind: care e rostul existentei omului? (trebuie sa fiu mai explicit de atat?)

[diaconul_Catalin]

Esti destul de explicit. Stiu ca nu e politicos sa raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare, dar... ti-ar ajuta la ceva daca ai sti care e scopul tau pe pamant?
Privind religiile lumii, religiile ca manifestare a credintei intr-o entitate sau principiu superior, primordial si final, vedem ca omul religios cauta linistea de dupa moarte. Noi o numim mantuire, altii o numesc nirvana, altii cine stie ce nume ii dau. Scopul "spiritualo-religios" al existentei omului este dobandirea mantuirii, contopirea cu nirvana, pierderea in nefiinta, atingerea iluminarii, "multumirea lui Poseidon pentru vantul bun de la pupa", etc. Practic, existenta (spiritualo-religioasa) a omului are punct de plecare, de tranzit si de destinatie fiinta, entitatea sau principiul suprem. Nu o spun eu, ci oaenii religioasi din toate timpurile.

[maria_andreea]

Hristos a Inviat!

care e rostul existentei omului?

Sa traiasca bineplacut Lui Dumnezeu si astfel sa primeasca odihna vesnica alaturi de cei drepti!...dar se pare ca stiai raspunsul (cei drept inteles altfel decat noi)

ne intoarcem la Iisus, in Iisus....

...diferenta de intelegere consta in faptul ca noi chiar suntem convinsi de acest Adevar!

[altcineva]

multumesc.

[JOAN]

Pai bine inteles ca exista o explicatie chiar poate si mai multe.In sensul creationist al cuvantului noi suntem intr-o etapa prin care Dumnezeu se reveleaza intregului univers legat de "experimentul" pacat si libertatea de a alege binele si raul .Lectie pe care o privesc cu uimire toate celelalte creatii ale Lui.(in casa Tatalui Meu multe locasuri sunt).Satana L-a acuzat pe Dumnezeu ca face totul dupa bunul plac avand acest drept implicit,de aceea a cazut din ceruri,s-a mandrit in fata Creatorului Sau).Dumnezeu demonstreaza net, ca este Dumnezeul dragostei si al libertatii( nu te obliga sa alegi intre bine si rau).Astfel ne aflam precum si Mantuitorul spune,(Tatal Meu si cu Mine si acum lucram),intr-o alta faza a creationismului ,omul anti-pacat noul Adam.(apropos ca ce are a face pacatul cu sfintenia,in ceruri oamenii vor fi ca ingerii si nu se vor mai reproduce prin metoda sexuala).Satana s-a implicat in aceasta lupta mizand pe faptul ca omul ii va fi rob.Bunul Dumnezeu ii demonstreaza ca azi Satana are de luptat cu omul anti-pacat prin voia lui proprie si nesilit de Dumnezeu.(este unul din motivele pentru care Dumnezeu nu se arata direct omenirii,atunci toti s-ar supune de frica.) Cred ca este suficient!

[Pisoiu Fericit]

Offtopic: Mai, suparati pisoiu! Si io am intrebari la fel de, poate chiar mai impertinente cu mult scris si mai putin filozofice, pe ambele forumuri, ramase fara raspuns, si mie nu imi raspundeti nici macar la misto, nici macar de batut joc de mine nu va este... Incep sa cred ca nu va place de mine...

Ontopic: De unde sa stiu io, citeste scrierile Sf. Parinti, poate gasesti raspunsul la intrebarea care te macina...

[elena -petra]

Si io am intrebari la fel de, poate chiar mai impertinente cu mult scris si mai putin filozofice, pe ambele forumuri, ramase fara raspuns, si mie nu imi raspundeti nici macar la misto,

Intr-adevar subiecte cu mult......scris! ,,Intre Freud si Hristos -Ieromonah Savatie Bastovoi" mai aveai putin si ne scriai toata cartea pe forum.

Incep sa cred ca nu va place de mine...

Cum sa nu Pisoias,doar esti cel mai ,,copilas" de pe forum si cel mai haios!

Offtopic: Mai, suparati pisoiu!

N-ai voie sa te superi! Fiindca mai ai examene de dat si daca esti nervos,uiti tot.

[altcineva]

pai nu suntem "putin" constransi sa luptam cu pacatul (sau impotriva satanei) atata vreme cat la capatul celalalt ne asteapta groaza daca nu facem asa? eu nu prea vad libertate in alegere (siti clasica imagine cu unul care ii pune un pistol la tampla celuilalt obligandu-l sa semneze ca altfel....)

momentan mi-e imposibil sa accept ca dumnezeu ne-a creat in sensul asta. din cate cunosc, venim de la dumnezeu, ne-a pus aici pe pamant in "competitia" (lupta) asta ce tine cam 100 de ani, apoi la sfarsit, ne intoarcem la dumnezeu.... care e rostul? daca venim de la dumnezeu si ne intoarcem tot la el, de ce perioada asta de frecus aici pe pamant? si mai ales, sa ne si prefacem ca suntem fericiti cand orice placere e pacat... care e rostul? cei ce credeti cele spuse de altii inaintea voastra si le luati de bune, va e usor. "cred asa si o sa ma duc in ceruri". eu nu pot accepta si inseamna ca ...o sa ma pape viermele. eu chiar vreau sa aflu de unde vin si unde ma duc. chiar vreau sa aflu cine sunt (pentru ca daca i-au de bune tot ce imi spun alti luminati religiosi din istorie, ma tem ca eu...nu sunt eu. sunt doar o masina care, daca nu ma conformez unor ritualuri si convingeri, o sa fiu abandonat de insusi creatorul meu? hai ca noi facem asa cum obiectele pe care le inventam dar daca transpunem asta la scara omenirii si a universului, mi se pare bun de acuzat acest creator.
uitati-va la cate cream noi oamenii, cate inventam sa ne facem viata mai nu-stiu-cum(degeaba acombat unii toate descoperirile tehnologice atata vreme cat se folosesc de ele, asa ca va rog sa nu dati cu piatra in progres.) mereu vrem ceva mai mult, mai nou, mai..altceva. vrem mereu inainte sau mai sus sau mai....departe. trebuie sa fie o parte din acel creator suprem in noi ca noi sa avem tendintele astea. oare nu va pune pe ganduri asta? poate veti spune ca de la dumnezeu vin ideile sau chiar ca "dumnezeu face toate astea" dar, what's the point? ce suntem noi in toate astea? care ne e rostul?


(nu va revoltati de ceea ce spun si de felul in care o spun ca nu o sa dati nici unul socoteala pt ceea ce spun eu. da-ti un rapsuns viabil sau nu spuneti nimic; asta ca sa evitam polemicile. multumesc)

[diaconul_Catalin]

...stiti clasica imagine cu unul care ii pune un pistol la tampla celuilalt obligandu-l sa semneze ca altfel....

Cam exagerata comparatia, Dumnezeu nu te obliga, nici nu-ti porunceste, te sfatuieste. Aici se poate porni o discutie despre dualitatea bine - rau...

Plecand de la premiza ca ne-a creat Dumnezeu (lucru pe care nu-l contesti, din cate imi dau seama), putem accepta intrebarea ta ca pertinenta (din partea unui rationalist). Totusi motivul pentru care Dumnezeu ne-a creat, din punctul meu de vedere, este "necesitatea" (probabil impropriu spus) lui Dumnezeu de a-si manifesta iubirea. Ai sa intrebi, "bine, dar ce manifestare a iubirii este acesta in care nu putem alege altceva decat calea cea drapta, altfel...". Poti alege ce vrei! De ce sa ne intoarcem la Dumnezeu daca de la El am plecat? Care e rostul plecarii, daca finalitatea e tot la El? Probabil e acelasi sentiment pe care il are cineva plecat de acasa... dorul de origine, tanjirea dupa natal. E normal sa vrei sa fii "acasa". Asemenea, e normal pentru om sa-si doreasca sa ajunga cu sufletul la Dumnezeu care l-a dat. Vii de la Dumnezeu, si asta o stii si o accepti! Te duci la Dumnezeu, pentru ca asta iti doresti. Nu, Creatorul tau nu te va abandona, in schimb te va lasa sa alegi. Mama iti va fi mama toata viata, si chiar daca te va sfatui: nu te insura cu fata cutare, te va lasa sa alegi. Nu orice placere e pacat. Noi o vedem ca pe o placere. Parintii nu isi lasa copii sa manance multe dulciuri, pentru ca le face rau... Asa si Dumnezeu, iti spune sa nu faci unele lucruri, pe care tu le consideri placere. Dar oare criteriile tale si ale mele (dupa mintea noastra) sunt cele juste, corecte? E normal ca parintii sa-si protejeze copiii? Asemeni este si ca Dumnezeu creatorul sa-si protejeze copiii. Poti spune ca nu ai libertate? Creatorul e mai ingaduitor cu creatura sa decat parintii cu copiii. E normal sa vrem mai mult, mai sus, mai nou... si nu e pacat sa vrem. Cum am spus in alta parte, nu cunoasterea e rea, nici dorinta de cunoastere, cu folosirea cunostintelor. Eu spun ca dorinta de a cunoaste este fireasca, omul tanjind dupa dobandirea asemanarii, dupa perfectiune, caci acum are doar chipul... vrea si asemanarea. Eu nu pot explica ce fac eu de fiecare data... am reactii, atitudini, replici, sentimente si trairi carora nu le gasesc de multe ori scopul, nu le inteleg sensul... cum as putea intelege rationamentele altui om? Cu atat mai mult nu pot pretinde ca inteleg toate rationamentele divine. Unele la intelegi prin cunoastere, altele le accepti prin credinta, altele nu le intelegi si nu le accepti.

PS: Nu ma revolt. Sper sa nu te revolti tu daca raspunsul nu ti se pare viabil (din punctul tau de vedere).

[Pr Constantin]

De ce traim aici, pe pamant?

Din punct de vedere Ortodox (ca aici suntem), Lumea (deci si pamantul) reprezinta locul de intalnire dintre Dumnezeu si Creatura Sa. Acesta ii este rostul: locul de intalnire.

Noi traim aici pentru ca Insusi Dumnezeu a facut acest loc (Lumea) si ne-a asezat aici.

Acum scopul crearii Omului nu e "pentru Lume" ci pentru Creator. Lumea nu e decat suportul (care - e adevarat - vorbeste despre Creator: ca facere a mainilor Lui).

Si (deci) viata vesnica (ortodox vorbind) este: "Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17,3) - respectiv cunoasterea Dumnezeirii.

Omul cade din Cunoasterea lui Dumnezeu (si Cunoasterea cu Dumnezeu) in cunoasterea lumii fara Dumnezeu. Caderea si-a ales-o singur ca varianta existenta, ca libertate.

Acestea toate (si multe altele) sunt parte din cunoasterea Ortodoxa asa cum o avem noi de la Dumnezeu.

Restul in capitolul nou format: Ortodoxia (pe intelesul tuturor ).

[JOAN]

pai nu suntem "putin" constransi sa luptam cu pacatul (sau impotriva satanei) atata vreme cat la capatul celalalt ne asteapta groaza daca nu facem asa? eu nu prea vad libertate in alegere (siti clasica imagine cu unul care ii pune un pistol la tampla celuilalt obligandu-l sa semneze ca altfel....)
multumesc)

Dumnezeu ne-a creat perfecti si liberi, nu cu scopul de a ne chinui sau condamna.Datorita faptului ca omul nu a stiut sa aleaga intre bine si rau (Adam si Eva),fiind ispititi de satana,au condamnat neamul omenesc la pacat si moarte(consecinta pacatului).Este vina omului ,Dumnezeu i-a prevenit din timp,omul manifestandu-se liber si de capul lui,a pacatuit mortal.Tot Dumnezeu Este cel care Se sacrifica total,prin Fiul sau(si din nou nu profita de pozitia sa,ba chiar s-a smerit pana la moarte )si a salvat lumea si neamul omenesc care i-aU gresit si pe care il iubeste atat de mult incat si-a dat Unicul sau Fiu ca Sacrificiu Suprem.Unde este constrangerea?Consecinta pacatului este moartea.Singurul mod de a rascumpara neamul omenesc din aceasta stare nu era altul decat Sangele Lui Dumnezeu Varsat de Fiul Sau.IATA DRAGOSTEA DIVINA!

[Pr Constantin]

Pardon, am observat tarziu cine intreaba...
(nu pot sterge mesajul, parinte diacon poate ma ajuti).

De obicei nu vorbesc cu necunoscutii.
Ma iertati... v-am confundat cu altcineva.
O sa incerc sa nu va mai deranjez. Scuze din nou.

Sa aveti o zi buna!