Exită o distincție între a respecta o regulă și a te supune cuiva. Divinitate nu îți spune doar să respecți reguli, ci să i te și supui.
Aşa e. Însă, această supunere este esenţa creştinismului, cum bine spune dl "esenin". Omul a fost creat pentru a trăi împreună cu alţii, în comuniune (dacă un om creşte singur, dezvoltarea lui e pusă sub semnul întrebării) şi astfel ei se împărtăşesc unii de la alţii din energia, creativitatea, pesonalitatea unică, şarmul fiecăruia creând un frumos întreg. În această împărtăşire fiecare se supune, lasă la o parte ale sale şi acordă atenţie exclusivă celuilalt/celorlalţi, mai exact farmecului lor de la care
se hrăneşte (se înveseleşte dacă este trist, se bucură etc). Aceşti oameni, apropiaţii noştrii au în schimb defectele, metehnele lor, deci nu ne putem supune lor decât în chestiuni parţiale care ţin de partea bună şi care ne fac bine. În schimb Dumnezeu este în întregime Bun şi Lui îi te poţi supune cu încredere în întregime, iar mecanismul supunerii este acelaşi (uiţi de tine pentru a-L înţelege şi astfel să ţi-L faci al tău, aici mă refer la energiile Sale).
Această supunere e de fapt o alipire de cineva pentru a te împărtăşi fie de căldură, siguranţă etc care implică uitare de sine (de sinea egocentrică). Ptr. a învăţa ceva, pentru a te împărtăşi de cunoştinţele cuiva acelaşi lucru se petrece, uiţi de tine: că îţi este foame, sete, că lumina naturală e slabă etc.
Sper că m-am făcut înţeleasă.
Dacă conține figuri artistice înseamnă că nu e clar exprimată. Nu poți să ai un adevăr susceptibil de multiple interpretări.
Lucrurile se simplifică dacă ai Translatorul Adevărului: Duhul Sfânt.
Pornind de la comuniunea, împărtăşirea explicată mai sus. Dacă ai dobândi prin
supunere acel
ceva de la celălalt prin acel
ceva tu înţelegi ce a vrut să spună în cartea sa (de exemplu dacă tu ai studiat îndelung economia când auzi termenul "mână invizibilă" nu te gândeşti la fantome ci şti că este mecanismul de reglare liberă a pieţei). Prin analogie aşa e şi cu înţelegerea Bibliei.
fără Dumnezeu pot fi şi creştinii
de exemplu... în ce impstaze ești tu fără divinitate, când nu te gândești la aceasta?... parcă (nu știu exact, scuze dacă nu e așa) creștinii zic că divinitatea e pretutindeni și mereu alături de ei.
Suntem fără Dumnezeu, când renunţăm să ne mai
supunem Lui (în înţelesul de mai sus), când ne lipsim de harul, energia Lui. El este cu noi, cu toţi, dar trebuie să răsoundem, să ne întoarcem înspre ptr.
a fi şi ptr mine. De ex. poţi trecere zilnic pe lângă un copac, dar dacă nu-l vezi şi tu ptr. tine nu există, deşi el este pe strada ta de când te-ai născut.
Fiecare om este ceva. Deci tu ce eşti? Dacă e personal poţi să nu răspunzi!
la ce te referi prin ceva...
M-am gândit că noi suntem creştini (ai Lui Hristos) de aici ne tragem seva, puterea de a răzbate prin viaţă etc. Şi cred că fiecare om are un astfel de
izvor de la care
se hrăneşte pentru a-şi menţine echilibrul, optimismul, puterea de a căuta soluţii (când suntem copii avem dragostea părintească, de exemplu). Dar e aiurea întrebarea, scuze...
.
.
