FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

În ce priveşte îndemnul că trebuie să fim ca "mieluseii la tăiere", mai demult, eu am îl înţelegeam ca şi un îndemn de a ne lepada de sine, a ne lua crucea şi a-I urma. Dar acum nu mai sunt sigură că aşa este bine.

Şi eu cred cam tot aşa, dar acum nu mai sunt sigură că aşa este bine.

Eu nu înţeleg de ce nu mai suntem siguri că a ierta, a iubi şi a răbda este bine. Poate că acestea par pasive, însă credeţi-mă au o activitate, o putere de a corecta omul mai mare decât mii de discursuri juridice despre dreptate.

Şi eu cred cam tot aşa, dar acum nu mai sunt sigură că aşa este bine.

Eu nu înţeleg de ce nu mai suntem siguri că a ierta, a iubi şi a răbda este bine. Poate că acestea par pasive, însă credeţi-mă au o activitate, o putere de a corecta omul mai mare decât mii de discursuri juridice despre dreptate.

Este cel mai bine să iubim. A iubi nu exclude a-i spune cuiva adevărul, dacă ştii că trebuie, chiar dacă ştii că îl doare. A iubi înseamnă de multe ori şi război. Adevărul trebuie rostit şi, bine ar fi, fără supărare, fără ceartă, pe cât se poate.
Dar chiar şi când suntem supăraţi pe cineva, ar fi bine să credem că toţi suntem minunaţi. Poate nu ştim toţi, deocamdată.
Nici copilaşii nu ştiu că sunt minunaţi. Nu ştiu dacă pruncii nenăscuţi ne-ar plăcea. Tot aşa, cred eu că sunt şi oamenii care nu au aflat cine sunt şi care nu au simţit că iubesc după poruncă.

Sfantul Ardealului - parintele Arsenie Boca a fost arestat in anii 1945, 1948, 1952 si 1955, dar nu a fost judecat pentru ca nu i s-a gasit vre-o vina. A "prestat" un an la Canal pe motiv ca agita populatia.
A fost scos din manastire si i s-a interzis sa mai slujeasca si a dus 30 de ani de calugarie alba.
In fiecare an de 28 Noiembrie zeci de mii de credinciosi merg in pelerinaj la Manastirea Prislop pentru a-l comemora si a se ruga.
La Biserica Sf. Elefterie-Nou a pictat fresca Maicii Domnului cu Pruncul, unde acesta este reprezentat intr-o zeghe de detinut. Intr-o perioada in care preoţii, intelectualii şi taranii erau intemnitati de regimul ateu pentru „vina” de a-si fi iubit Credinţa, Mantuitorul nu putea fi decat alaturi de ei.

Ce înseamnă ''călugărie albă'' ? N-am mai întâlnit sintagma aceasta până acum.

Calugaria alba este reala pentru calugarii care au fost prigoniti, cum a fost la noi prin desfiintarea manastirilor.
,,Calugarie alba", este trairea mirenilor in deplina curatie, ascultare de duhovnic si de Dumnezeu, este angajamentul tau, de obicei este intalnita la cei care se pregatesc din lume pentru manastire si se incearca inca de aici sau din alte motive nu se inchinoviaza.
Si din moment ce este angajamentul fata de tine insuti, din respect pentru tine, il vei respecte, chiar daca traiesti in mijlocul ispitelor.
Fiind in Marele si Sfantul Post imi aduc aminte de cuvintele Mantuitorului:
"În lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea." Doamne ajuta!

"În lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea."

Ce credeţi că vrea Mântuitorul să îndrăznim?

Ce credeţi că vrea Mântuitorul să îndrăznim?

Să indrăznim să trăim, să avem curaj să trăim, să nu ne temem, să nu fim nişte fricoşi...

Părintele Nicolae Steinhardt spune aşa vorbind despre aceasta:

''In textele scripturistice, îndemnurile la curaj ale Domnului sunt numeroase.

Nu te teme îi spune (Marcu 5, 36; Luca 8. 50) mai marelui sinagogii, lui Iair, când vin unii şi-i vestesc că fiica lui a murit.

Nu te teme, crede numai şi se va izbăvi. (Credinţa este, prin urmare, recunoscută a fi o faptă de curaj, iar curajul e declarat, aidoma credinţei, o taină). Lui Simon, la fel i se grăieşte: Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni (Luca 5, 10).

Ucenicilor şi mulţimii tot aşa: Nu te teme turmă mică (Luca 12, 32). Nu te teme găsim şi în Apocaljpsă (1, 17).

Acelaşi îndemn apare şi în formă plurala: Deci nu vă temeţi (Matei 10, 26); aşadar nu vă temeţi (Matei 10, 31); îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi (Matei 14, 27; Ioan 6, 20): toate către Apostoli, când s-au speriat văzându-L că umblă pe mare.

La Schimbarea la Faţă, după trecerea norului luminos, Se apropie de Petru, Iacob şi Ioan şi atingându-i le zice aşijderea: sculaţi-vă şi nu vă temeţi (Matei 17, 7).

Îngerul către femeile venite la mormânt: Nu vă temeţi (Matei 28, 5), iar Domnul repetă şi El aceloraşi: Nu vă temeţi (Matei 28, 10).

Îngerul Domnului către păstori: „Nu vă temeţi” (Luca 2, 10), „căci iată vestesc vouă bucurie mare”! Când Iisus Se arată celor unsprezece şi ei se înfricoşează crezând că văd duh (Luca 24, 36-37) nu rosteşte aceleaşi cuvinte, dar sensul vorbelor: „Pace vouă” şi „de ce sunteţi tulburaţi?” – este identic cu „nu vă temeţi”. („Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze”-stă scris şi la Ioan 14, 27).

Când scena umblatului pe apă pe vreme rea este relatată de Ioan (6, 10-20), cuvintele folosite sunt aceleaşi ca la Matei:„Ei s-au înfricoşat; iar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi“.

Alteori întâlnim: nu vă înspăimântaţi. Astfel, la Marcu 16, 6 (îngerul către femei, în dimineaţa Duminicii de după răstignire).

Frica e vrednică de certare şi dojana: de ce vă este frică, puţin credincioşilor?, li se spune (Matei 8, 26) celor din corabie, spăimântaţi de valurile ce o acopereau.

La fel la Marcu 4, 40: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Fără frică îşi dorise să primească darurile cereşti şi Zaharia, tatăl înaintemergătorului, după ce a scris numele copilului pe tăbliţă.

Formele negative: nu te teme, nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi, să nu se tulbure inima voastră sunt adesea înlocuite prin imbolduri la curaj: îndrăzneşte fiule (Matei 9, 2: către un slăbănog); îndrăzneşte fiică (Matei 9, 22; Luca 8, 48: către femeia cu scurgere de, sânge); îndrăzniţi (Matei 14, 27; Ioan 10, 33); „în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”; îndrăzniţi: (Marcu 6, 50); îndrăzneşte, scoală-te! (Marcu 10, 49: către orbul Bartimeu).''

http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/ ... 07/curaju/

Tot părintele Nicolae Steindhardt ne-a învăţat să îndrăznim să înţelegem cât ne iubeşte Dumnezeu, din câte mai ţin eu minte.

Tot părintele Nicolae Steindhardt ne-a învăţat să îndrăznim să înţelegem cât ne iubeşte Dumnezeu, din câte mai ţin eu minte.

Spune părintele Dumitru Stăniloae (Mica Dogmatica vorbita. Dialoguri la Cernica):

“L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu. Apoi in carti, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L intalnesti pe Dumnezeu in mod real prin rugaciune. Si aici L-am auzit spunandu-mi: Indrazneste sa intelegi ca Eu, Dumnezeu, te iubesc!
Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am inteles treptat ca Dumnezeu este aproape, ca ma iubeste si ca umplandu-ma de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalti. Am inteles ca iubirea e comuniunea cu Dumnezeu si cu celalalt. Si ca fara aceasta comuniune, lumea nu e decat tristete, ruina, distrugere, masacre. Sa vrea numai, lumea, sa traiasca in aceasta iubire, si atunci ar cunoaste viata vesnica“.

Foarte bună carte. Acum o recitesc.

vedeţi că există şi o pildă evanghelică în care se vorbeşte despre silirea unora să intre la nunta Fiului de împărat

Care, mai exact?

Dacă aşa făceau şi apostolii [nu-i siluiau pe oameni] nu ştiu zău cine se mai mântuia

Unde mai exact se spune că apostolii "puneau biciul" pe oameni?

Nu spuneam acolo că apostolii "au pus biciul" pe oameni, deşi dacă stau bine şi mă gândesc au făcut evident şi lucrul ăsta, că de-aia erau apostoli. Acolo mă refeream la lipsa de pasivitate a apostolilor care nu au stat să aştepte să vină vicioşii, păcătoşii, păgânii la ei, ci ei s-au dus "peste aceia" şi au făcut misiune apostolică. Sf Pavel a călătorit chiar şi până în Spania, sper să nu mă înşel, iar unii s-au obişnuit să stea doar într-un vârf de munte şi să citească la Psaltire. Nu sunt împotriva acestor lucruri, pe care le consider foarte bune de altfel însă apostolia şi misiunea apostolică, bisericească nu se poate reduce, nu se poate îndigui doar în astfel de atitudini şi metode.

Acolo mă refeream la lipsa de pasivitate a apostolilor care nu au stat să aştepte să vină vicioşii, păcătoşii, păgânii la ei, ci ei s-au dus "peste aceia" şi au făcut misiune apostolică.

Am înţeles. Doriana îţi împărtăşeşte ideea...

Scuze ptr. acel detaliu insignifiant, ptr mine.

din cauza prostului obicei moştenit şi aciuat, nu se ştie de unde, a rarei împărtăşiri.

Cum adică nu ştiţi de unde? Păi asta este învăţătura de facto a Bisericii Ortodoxe Strămoşeşti. De sute şi mii de ani se practică şi se învaţă aşa iar dumneavoastră aveţi "inocenţa" şi să veniţi după sute şi mii de ani de practică "apostolică" şi "patristică" să spuneţi că nu ştiţi de unde? Cum vine asta, această "neştiinţă", domnule Haralambie?

Ceea ce ţine de mine ca administrator al sf Taine ...

V-aş ruga pe dumneavoastră, domnule Haralambie, să specificaţi de unde aveţi dumneavoastră învăţătura că dumneavoastră ca preot aţi fi administrator ale Sfintelor Taine şi în mod special aş vrea să ştiu care sunt fundamentele biblice pentru astfel de afirmaţii. Dacă dumneavoastră o să îmi spuneţi că şi Sfântul Pavel a spus asta, şi că ăsta ar fi fundamentul biblic, atunci vă rog să demonstraţi că Sfântul Pavel a spus undeva în vreo epistolă de-a sa sintagma "Sfinte Taine", dacă nu cumva a spus că el este administrator al tainelor lui Dumnezeu. Dacă însă consideraţi că Sfântul Pavel se referea, când a spus acele cuvinte, la ceea ce astăzi înţelegeţi dumneavoastră ca Sfinte Taine (la care se include şi părerea dumneavoastră neortodoxă cu privire la intrarea în monahism şi la înmormântare, şi spun neortodoxă pentru că toate Mărturisirile de Credinţă Ortodoxă oficiale ale Bisericii Ortodoxe din sec. XVII afirmă altceva decât ceea ce afirmaţi dumneavoastră) atunci vă rog să demonstraţi cu Sfânta Scriptură că Sfântul Pavel se referea la ceea ce dumneavoastră înţelegeţi ca Sfinte Taine (inclusiv deci înmormântarea). Vă mulţumesc anticipat, domnule Haralambie.

Dacă un om căsătorit, care nu prea le are cu biserica

Nu vă supăraţi, cum adică nu le prea are cu Biserica? Dar unde s-a căsătorit? Cumva la crâşmă, la vreo bodegă, pe vreun stadion de hochei, într-o piscină cu vedere la malul mării? Nu vă supăraţi dar ce ar trebui să înţelegem că Biserica Ortodoxă are ca misiune apostolică tăierea de mai multe ori a chitanţei unui "credincios" pentru aceleaşi lucruri? Părerea mea este că, dacă un om căsătorit "nu le prea are" cu biserica, preoţii care i-au căsătorit nu le prea are cu Biserica, domnule Haralambie. Cam aşa se pun lucrurile în Duhul Adevărului.

... acestor reguli morale, stabilite de Biserică prin sinoade ecumenice.

Este cumva vreo învăţătură a Bisericii Ortodoxe că regulile morale sunt stabilite doar de sinoade ecumenice? Dar de Sfânta Scriptură "credincioşii" dumneavoastră, aceia care nu prea le are cu biserica, au auzit? Nu cumva sunt ele anterioare regulilor morale stabilite de biserică prin sinoade ecumenice? Apropo, puteţi să îmi daţi câteva exemple de reguli morale care au fost stabilite de biserică la sinoade ecumenice şi care nu erau anterior cuprinse în Revelaţia Dumnezeiască a Sfintelor Scripturi?

Şi că mântuirea lui nu stă în buzunarul meu, la dispoziţia mea, ci la bună-voinţa lui Dumnezeu, dar mai cu seamă în conformarea şi îndreptarea lui.

Chiar sunt curios să ştiu cam despre ce accepţiune a mântuirii vorbiţi dumneavoastră aici, domnule Haralambie? Aş vrea să ştiu şi eu ce înţelegeţi dumneavoastră mai sus când pomeniţi cuvântul mântuire. Vă mulţumesc din nou anticipat.

Cum adică nu ştiţi de unde? Păi asta este învăţătura de facto a Bisericii Ortodoxe Strămoşeşti. De sute şi mii de ani se practică şi se învaţă aşa iar dumneavoastră aveţi "inocenţa" şi să veniţi după sute şi mii de ani de practică "apostolică" şi "patristică" să spuneţi că nu ştiţi de unde? Cum vine asta, această "neştiinţă", domnule Haralambie?

Ce anume se practică de sute şi mii de ani şi este învăţătura de facto a Bisericii Ortodoxe Strămoşeşti? Împărtăşirea rară 1-2 ori pe an? Mai citeşte istoria şi pe sfinţii părinţi şi vezi unde te aflii cu teoriile tale.

V-aş ruga pe dumneavoastră, domnule Haralambie, să specificaţi de unde aveţi dumneavoastră învăţătura că dumneavoastră ca preot aţi fi administrator ale Sfintelor Taine şi în mod special aş vrea să ştiu care sunt fundamentele biblice pentru astfel de afirmaţii. Dacă dumneavoastră o să îmi spuneţi că şi Sfântul Pavel a spus asta, şi că ăsta ar fi fundamentul biblic, atunci vă rog să demonstraţi că Sfântul Pavel a spus undeva în vreo epistolă de-a sa sintagma "Sfinte Taine", dacă nu cumva a spus că el este administrator al tainelor lui Dumnezeu. Dacă însă consideraţi că Sfântul Pavel se referea, când a spus acele cuvinte, la ceea ce astăzi înţelegeţi dumneavoastră ca Sfinte Taine.

Dacă apostolul a spus , aşa să ne considere pe noi lumea, ca economi ai Tainelor, şi dacă nu a spus Sfinte, asta nu înseamnă că nu sunt Sfinte.
Citeşte şi în Arhieraticon, când noul preot hirotonit primeşte după epileză sf Trup în mână, cu cuvintele. Primeşte acest odor, şi-l păstrează până la a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos, când are să-l ceară de la tine. şi vezi care este semnificaţia acestui gest. Şi pe sf Ioan Gură de Aur, şi pe alţii...

(la care se include şi părerea dumneavoastră neortodoxă cu privire la intrarea în monahism şi la înmormântare, şi spun neortodoxă pentru că toate Mărturisirile de Credinţă Ortodoxă oficiale ale Bisericii Ortodoxe din sec. XVII afirmă altceva decât ceea ce afirmaţi dumneavoastră) atunci vă rog să demonstraţi cu Sfânta Scriptură că Sfântul Pavel se referea la ceea ce dumneavoastră înţelegeţi ca Sfinte Taine (inclusiv deci înmormântarea). Vă mulţumesc anticipat, domnule Haralambie.

Nu am timp pt ignoranţi care le este lene să citească, dar se cred mari apărători ai ortodoxiei.

Nu vă supăraţi, cum adică nu le prea are cu Biserica? Dar unde s-a căsătorit? Cumva la crâşmă, la vreo bodegă, pe vreun stadion de hochei, într-o piscină cu vedere la malul mării? Nu vă supăraţi dar ce ar trebui să înţelegem că Biserica Ortodoxă are ca misiune apostolică tăierea de mai multe ori a chitanţei unui "credincios" pentru aceleaşi lucruri? Părerea mea este că, dacă un om căsătorit "nu le prea are" cu biserica, preoţii care i-au căsătorit nu le prea are cu Biserica, domnule Haralambie. Cam aşa se pun lucrurile în Duhul Adevărului.

Măi Dionysie, ce sunt eu de vină că el a fost căsătorit prin altă parte. Omul a venit la Biserică, iar eu îl primesc din partea Bisericii, vrea să se îndrepte, să pună început bun, ce faci îl scoţi de spate afară? Aşa a procedat Hristos?
Iar eu nu tai chitanţe. Nici tu nu poţi să-mi spui că-mi plăteşti cotizaţie.

Este cumva vreo învăţătură a Bisericii Ortodoxe că regulile morale sunt stabilite doare de sinoade ecumenice?

Eu nu am spus că "doar" de sinoadele ecumenice au fost stabilite regulile morale. Îmi pare rău, dar dacă tu ai probleme de înţelegere...asta e.

Dar de Sfânta Scriptură "credincioşii" dumneavoastră, aceia care nu prea le are cu biserica, au auzit?

Dacă erai mai atent, ai fi văzut că am pomenit şi de Sfânta scriptură. Apropo, unde scrie în biblie de "Sfânta Scriptură", nu că ar fi greşit, dar văd că te deranjează termenul de "sfânt" care nu se găseşte în Biblie, cu care în mod pueril, îmi cauţi nod în papură.

.Apropo, puteţi să îmi daţi câteva exemple de reguli morale care au fost stabilite de biserică la sinoade ecumenice şi care nu erau anterior cuprinse în Revelaţia Dumnezeiască a Sfintelor Scripturi?

Citeşte Canoanele. Pentru ignoranţi împotrivitori, nu am timp.

Chiar sunt curios să ştiu cam despre ce accepţiune a mântuirii vorbiţi dumneavoastră aici, domnule Haralambie? Aş vrea să ştiu şi eu ce înţelegeţi dumneavoastră mai sus când pomeniţi cuvântul mântuire. Vă mulţumesc din nou anticipat.

Tu care dai lecţii pe aici, nu şti ce înseamnă mântuirea? De ce te apuci să dai lecţii, dacă nu şti nici ce înseamnă mântuirea?
Vezi Dionysie că o iei pe arătură în ultimul timp.
Practic nu mă deranjează când mi se spune domn în loc de părinte, şi poate să mi se adreseze cu tu sau altfel cei care vor să comunice, că nu-i problemă, cu atât mai mult nu ţin la formele protocolare de respect, chiar le resping, dar în cazul tău, care te crezi un creştin model, miroase a prostie şi mândrie.
Nu cu răutate îţi spun, dar asta simt. Neapărat trebuie să fi răutăcios?

Ce anume se practică de sute şi mii de ani şi este învăţătura de facto a Bisericii Ortodoxe Strămoşeşti? Împărtăşirea rară 1-2 ori pe an? Mai citeşte istoria şi pe sfinţii părinţi şi vezi unde te aflii cu teoriile tale.

Cred că vă faceţi că nu aţi înţeles. Ceea ce vroiam să sugerez este că această practică nu vine din afara Bisericii ci din lăuntrul ei. Biserica este vinovată pentru aceasta, dacă este ceva anormal. Biserica, adică în primul rând episcopii şi preoţii. Deci nu este ceva ce vine din afara Bisericii; iconomii tainelor sunt responsabilii pentru situaţia pe care o denunţaţi dumneavoastră.

Dacă apostolul a spus, aşa să ne considere pe noi lumea, ca economi ai Tainelor, şi dacă nu a spus Sfinte, asta nu înseamnă că nu sunt Sfinte.

Cred că din nou nu m-aţi înţeles. Nu este vorba că nu aş crede acel lucru, ci eu v-am rugat să argumentaţi cu Sfânta Scriptură că Sfântul Pavel se referă acolo la ceea ce înţelegem noi azi (mai mult sau mai puţin) prin Sfinte Taine. Altfel spus, de unde aţi dedus dumneavoastră că atunci când Sfântul Pavel a spus acele lucruri el se referea la ceea ce aţi interpretat dumneavoastră că s-ar fi referit? Mai aveţi vreo referinţă biblică de acelaşi fel, eventual chiar de la Sfântul Pavel? Aveţi cumva vreun verset din Biblie în care Botezul, Ungerea cu Duhul Sfânt ori Euharistia să fie numite Sfinte Taine? Dacă nu aveţi atunci de unde ştiţi dumneavoastră exact la ce se referea Sfântul Pavel?

Nu am timp pt ignoranţi care le este lene să citească, dar se cred mari apărători ai ortodoxiei.

Nu vă supăraţi, domnule Haralambie, dar cine sunt ignoranţii? Din câte deduc cred că vă referiţi la cei care au compus şi au aprobat Mărturisirile de Credinţă Ortodoxă din sec. XVII. Deci cred că ignoranţii cărora le este lene să citească la care vă referiţi sunt Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Patriarhul Dosithei al Ierusalimului şi toţi teologii şi Patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au aprobat şi au confirmat şi întărit Mărturisirile. Aceştia sunt ignoranţii la care vă refereaţi mai sus?, că eu asta am înţeles. Atunci dacă dumneavoastră vă consideraţi mai puţin ignorant şi mai puţin leneş, vă rog să compuneţi dumneavoastră o Mărturisire de Credinţă cu acele articole referitoare la înmormântare şi intrarea în monahism şi mergeţi cu ea la Patriarhiile Ortodoxe, cu toată argumentaţia de rigoare pe care o puteţi duce, să vedem dacă v-o aprobă cineva.

Iar eu nu tai chitanţe. Nici tu nu poţi să-mi spui că-mi plăteşti cotizaţie.

Păi nu, că alţii taie.

Tu care dai lecţii pe aici, nu şti ce înseamnă mântuirea? De ce te apuci să dai lecţii, dacă nu şti nici ce înseamnă mântuirea?

Aici v-am întrebat foarte clar cu privire la ce înţelegeţi dumneavoastră prin mântuire. Nu este vorba că nu aş şti sau că nu aş putea să caut în altă parte, dar mă interesa care este concepţia dumneavoastră despre mântuire.

Vezi Dionysie că o iei pe arătură în ultimul timp.

Aţi putea să fiţi un pic mai puţin laconic, aşa un pic mai direct şi la obiect. Adică unde-i arătura?

Biserica este vinovată pentru aceasta, dacă este ceva anormal. Biserica, adică în primul rând episcopii şi preoţii. Deci nu este ceva ce vine din afara Bisericii; iconomii tainelor sunt responsabilii pentru situaţia pe care o denunţaţi dumneavoastră.

Nu numai clerul este vinovat, ci, şi oamenii. Ia să vezi, într-un sat ,50-60 de oameni, dacă ar cere preotului ca în fiecare Duminica să se împărtăşească, şi bineînţeles creştini trăitori, crezi că i-ar refuza? Nu cred, căci dacă s-ar întâmpla, vor pleca în altă parohie şi nu cred că vrea nici un preot să-şi piardă enoriaşii, şi chiar cei mai buni...Eu am chiar dovadă din exemplu practic la una din parohii.
Dar nu se întâmplă. Mulţi sunt comozi şi foarte bine se complac aşa cum sunt obişnuiţi...Evident că motive de vină se pot găsi multe şi întro parte şi în alta, dar nu asta este soluţia de rezolvare...

eu v-am rugat să argumentaţi cu Sfânta Scriptură că Sfântul Pavel se referă acolo la ceea ce înţelegem noi azi (mai mult sau mai puţin) prin Sfinte Taine. Altfel spus, de unde aţi dedus dumneavoastră că atunci când Sfântul Pavel a spus acele lucruri el se referea la ceea ce aţi interpretat dumneavoastră că s-ar fi referit? Mai aveţi vreo referinţă biblică de acelaşi fel, eventual chiar de la Sfântul Pavel? Aveţi cumva vreun verset din Biblie în care Botezul, Ungerea cu Duhul Sfânt ori Euharistia să fie numite Sfinte Taine? Dacă nu aveţi atunci de unde ştiţi dumneavoastră exact la ce se referea Sfântul Pavel?

Acolo Apostolul Pavel, vorbeşte în general despre tainele, nu doar despre Euharistie. Sf Ioan Gură de Aur, în comentariu la 1 Corinteni cap 4 vr1, spune. Aici îi numeşte ispravnici sau iconomi, arătând că tainele nu trebuie a le da tuturor ci numai celor care trebuie şi care pot a le iconomisi cu vrednicie.
De fapt ce te interesează pe tine, că tot n-am înţeles?

Nu vă supăraţi, domnule Haralambie, dar cine sunt ignoranţii?Din câte deduc cred că vă referiţi la cei care au compus şi au aprobat Mărturisirile de Credinţă Ortodoxă din sec. XVII. Deci cred că ignoranţii cărora le este lene să citească la care vă referiţi sunt Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Patriarhul Dosithei al Ierusalimului şi toţi teologii şi Patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au aprobat şi au confirmat şi întărit Mărturisirile.

Dionysie, nu te mai chinui să foloseşti apelativul de domn. Spune-mi direct pe nume, căci este mai firesc şi natural, în plus nici nu sunt obişnuit cu astfel de apelative,şi cred, nici tu. Apoi, încerc să mă obişnuiesc cu idea ca să nu am pretenţii de la tine. Înafară de asta, dacă aşi fi domn, ar lucra alţii pentru mine şi eu aşi avea timp să răspund la toate întrebările de pe forum. Şi la întrebările tale cele naive sau care ispitesc făţarnic. Şi la cele ironic-arogante... etc.
Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă de care vorbeşti, a fost plină de greşeli, a trebuit să fie corectată. Chiar şi aşa, a rămas foarte mult influenţată de romano-catolicism. Acolo este prima menţiune în care li se recomandă creştinilor să se împărtăşească de 3-4 ori pe an, după modelul romano-catolic din vremea aceea. Da, chiar aşa.
Cred că merită mai multă credibilitate sf Maxim Mărturisitorul, chiar dacă a fost simplu monah, aşa măcar de bunul simţ…
Aşa că, nu-mi veni mie cu patriarhii răsăriteni, căci ştim cât a avut de lucru şi sf Nicodim Aghioritul cu ei şi cu aproape toată ierarhia superioară din vremea sa, şi câte sinoade au fost.
Poate vrei să mi-l aduci ca autoritate şi pe Patriarhul Meletie Metaxakis (1871-1935) care a fost mason şi a reuşit să dezbine biserica? Sau Athenagora I al Constantinopolului (1886-1972), de asemenea mason, care a hotărât ca Biserica Ortodoxă să se alăture Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) şi a ridicat anatemele de la 1054. nu cumva?

Aceştia sunt ignoranţii la care vă refereaţi mai sus?, că eu asta am înţeles. Atunci dacă dumneavoastră vă consideraţi mai puţin ignorant şi mai puţin leneş, vă rog să compuneţi dumneavoastră o Mărturisire de Credinţă cu acele articole referitoare la înmormântare şi intrarea în monahism şi mergeţi cu ea la Patriarhiile Ortodoxe, cu toată argumentaţia de rigoare pe care o puteţi duce, să vedem dacă v-o aprobă cineva.

Pune mâna şi citeşte, ţi-am dat şi note bibligrafice când ai cerut şi tot. Credeam că te-ai lămurit, dar văd că nici vorbă.
Cu toate acestea, nu contest sf Taine, în forma mărturisită astăzi, doar că înţeleg şi altele, pe lângă acestea, chiar mai importante. Care din nefericire sunt trecute cu vederea, pe nedrept.

Păi nu, că alţii taie.

Dar cu ce să trăiască, cu aer? Dacă condamn un lucru, este excesul şi luxul. Dar necesităţile trebuie asigurate. Şi ei sunt oameni cu aceleaşi necesităţi.

Aici v-am întrebat foarte clar cu privire la ce înţelegeţi dumneavoastră prin mântuire. Nu este vorba că nu aş şti sau că nu aş putea să caut în altă parte, dar mă interesa care este concepţia dumneavoastră despre mântuire.

Foarte pe scurt. Mântuirea este izbăvirea din robia morţi şi a iadului, prin harul adus de Hristos şi dăruit celor ce cred în El. Aceasta începe prin o nouă naştere, din apă şi din Duh şi are un proces continu care merge spre infinit. Acest har se măreşte pe măsura implinirii tuturor poruncilor lui Hristos( care includ şi sf Taine), care implicit înseamnă despătimire, şi merge până la măsura îndumnezeirii. Mulţumit?

Vezi Dionysie că o iei pe arătură în ultimul timp.

Aţi putea să fiţi un pic mai puţin laconic, aşa un pic mai direct şi la obiect. Adică unde-i arătura?

În felul tău de a te manifesta, ba cu acuzaţii şi etichetări şi neechilibrat, ba agresiv, neîngăduitor şi pripit în a judeca, se vede din lipsa de atenţie.
Mai dăunăzi, tunai şi fulgerai cu acuzaţii la adresa clerului B.O.R. de corupţie, securitate, masonerie, delăsare, etc, de parcă Hristos şi Duhul Sfânt ar lipsi cu totul din această Biserică. Nefăcând nicio diferenţă între slujitori.
Fi mai temperat, nu-i nici un securist aici pe forum. Şi dacă ar fi, prea puţin îl deranjează zgomotul produs de tine.
Dacă vrei să faci ceva, fă-te un slujitor vrednic dacă nu ai impediment, prin care poţi să influenţezi oamenii spre bine, după măsura care o ai.
Căci oamenii vor îndrăgii mai mult ortodoxia, vorbind despre frumuseţea ei şi trăind cum se cuvine, nu făcând agitaţie scoţând în evidenţă numai mizeria şi corupţia unor slujitori din biserică. Astea nu sunt dorite şi plăcute oamenilor şi nici nu folosesc, mai degrabă smintesc.

Dionysie

Citesc cu uimire, recunosc, modul în care răspunzi la bunăvoinţa cu care ţi se răspunde. Scrii cu trufie, cu revoltă, chiar fără să-ţi dai seama. Dar te-am recunoscut. Mai sunt mulţi oameni care au meseria ta. Mai jos o să pun un text. Citind printre rânduri m-am recunoscut si pe mine. Oricum, poate e de folos. Nădăjduiesc să-ţi fie. Prea eşti îndârjit şi ştiu că te oboseşte felul ăsta de a fi. Fără supărare

Meseria de slăbănog
pr. Ioan Valentin Istrati

De prea multe ori meseria noastră este de slăbănog. Este meseria redundantă de a da vina pe alţii, de a aştepta totul de la ceilalţi, de a te scuza la nesfârşit.

În lumea noastră există mulţi paralitici care nu îşi etalează evidenţa rănilor sau a slăbiciunilor lor. Este vorba desigur nu de paralizia trupului ci de slăbănogirea sufletului, prin patimi şi păcate săvârşite iar şi iar, până ajungem să ne complacem în propria nefiinţă. Boala lipsei de putere de mişcare devine un firesc malign al vieţii, obişnuinţa de a primi totul de-a gata, de a da vina întotdeauna pe alţii de propriile greşeli, de a acuza pe ceilalţi şi de a scuza sinele închircit în propriile limite.

Slăbănogul din Evanghelia de la Ioan era bolnav de 38 de ani. Se obişnuise cu durerea şi o accepta fără nicio problemă. Uneori viaţa de paralitic poate deveni psihic confortabilă, sursă de auto-victimizare şi de acuzare a celorlalţi. În 38 de ani, acest om devenise imun la revărsările de har ale îngerului vindecător, rămăsese singur împotriva durerii şi a morţii. Însă ceea ce este mai trist rămăsese singur înaintea lui însuşi. De aceea, Mântuitorul îl întreabă: Voieşti să te faci sănătos? Prin aceste cuvinte Dumnezeu arată povara uriaşă de neputinţă care parazitează şi paralizează viaţa noastră şi mişcarea noastră către Hristos. Sunt oameni care nu vor să se vindece, se simt bine în propriile idiosicrazii şi neputinţe, devin oameni ai limitei niciodată atinse.

Scăldătoarea de la Vitezda s-a extins dumnezeieşte în Biserică şi a devenit cristelniţă sfântă care iartă toate păcatele până la Botez şi Tron de Spovedanie care şterge toate petele de pe suflet şi curăţă sfinţitor inima. Acum nu numai un înger se pogoară peste ape, ci mii de arhangheli şi miriade de îngeri stau împrejurul Tronului ceresc, pe care Îngerul de Mare Sfat, Fiul lui Dumnezeu izvorăşte vindecare veşnică. Acum nu numai cel care intră mai întâi, ci toţi cei ce vin la apele vindecătoare ale Spovedaniei, primesc puterea unei vieţi noi şi nemuritoare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă noi ne vom aminti păcatele noastre, Dumnezeu le va uita, iar dacă noi le vom uita, Dumnezeu şi le va aminti”. Spovedania este, aşadar, judecata universală, anticipată în infinitul iubirii lui Dumnezeu, care şterge orice păcat mărturisit prin pocăinţă şi anulează pedeapsa înstrăinării omului de Dumnezeu.

De prea multe ori meseria noastră este de slăbănog. Este meseria redundantă de a da vina pe alţii, de a aştepta totul de la ceilalţi, de a te scuza la nesfârşit, de a sta imobil, paralizat în propriile neputinţe şi păcate, suferind de pareză spirituală şi privind cu invidie la cei care se mântuiesc. Această meserie trebuie abandonată imediat şi definitiv, printr-o lucrare totală, care implică deopotrivă mintea, sufletul, viaţa, trupul şi lucrarea noastră. Rugăciunea neîncetată, postul liberator, milostenia sinceră, smerenia adâncă, aşteptarea activă, deschiderea de a primi harul, bunătatea fără cusur, tăcerea plină de mulţumire, cuvântul rostit pentru zidire, toate aceste sunt în măsură să ne disponibilizeze din meseria ingrată (adică fără de har) de paralitic de serviciu şi să ne ajute să ne mişcăm liber în urcuşul nostru către Dumnezeu.

Nu numai clerul este vinovat, ci, şi oamenii.

Sunt la cunoştinţă că acest obicei de a arunca responsabilitatea de pe spatele celor cu adevărat responsabili este o obişnuită metodă de manipulare folosită de cei care au funcţii în BOR şi care nu vor pur şi simplu să îşi asume răspunderea şi nici să plătească în vreun fel pentru tot eşecul şi pentru toată deriva şi tot dezastrul în care se află BOR. E într-adevăr uşor să arunci "pisica moartă" în ograda celor mai simpli, mai puţin iscusiţi şi mai lipsiţi de apărare. Nu mă refer aici la dumneavoastră, ci la un obicei care este des, chiar straniu de des pentru nişte inşi care se pretind a fi purtători de conştiinţă, folosit de aceia care au funcţii, unele chiar bine plătite şi cu multe avantaje, în cadrul BOR. De fapt nu este decât o tentativă abjectă de manipulare la care poate o să "pună botul" alţii, dar nu eu.

Acolo Apostolul Pavel, vorbeşte în general despre tainele, nu doar despre Euharistie. Sf Ioan Gură de Aur, în comentariu la 1 Corinteni cap 4 vr1, spune. Aici îi numeşte ispravnici sau iconomi, arătând că tainele nu trebuie a le da tuturor ci numai celor care trebuie şi care pot a le iconomisi cu vrednicie.

Prin urmare văd foarte bine că nu puteţi identifica la concret care sunt tainele lui Dumnezeu despre care vorbeşte Pavel. V-am rugat să îmi daţi măcar o referinţă din Scripturi din care să se vadă că ceea ce azi numim Sfinte Taine erau la vremea aceea denumite şi de Pavel ori de alţii aşa. Eu când citesc acel verset vă spun sincer că nu cred că Pavel se referea în vreun fel la "Taina îngropăciunii".

Chiar şi în epistola către efeseni Pavel vorbeşte despre taina, care este mare, a unirii dintre Hristos şi Biserică, taină cu care este asemănată unirea în căsătorie între bărbatul şi femeia (care se mai şi iubesc); dar nu căsătoria dintre bărbat şi femeie este numită acolo taină mare, ci aceea dintre Hristos şi Biserică. Dealtfel ar fi chiar straniu ca Botezul, Ungerea cu Duhul Sfânt, Euharistia, Hirotonia să nu fie niciunde numite taine mari, în schimb şi-ar fi găsit Pavel timp să numească aşa căsătoria, şi nu doar taină ci chiar una mare. Este pur şi simplu lipsit de logică, nu doar biblică ci şi elementară.

Deci v-aş ruga foarte mult ca atunci când Pavel vorbeşte despre tainele lui Dumnezeu, dumneavoastră să faceţi efortul şi să înţelegeţi ceea ce Pavel vroia să spună, nu ceea ce unora le place să audă. Până una, alta mie nu mi-aţi demonstrat nimic. Nu că nu aş considera Tainele taine, ci pentru că sunt sigur că Sfântul Pavel spunea ori cu totul altceva decât vor unii să înţeleagă ori mult mai mult decât vor unii, ortodoxiştii, să înţeleagă. În orice situaţie sfera de cuprindere a noţiunii "taină a lui Dumnezeu" este diferită şi, sunt sigur, mult mai bogată decât sfera pe care i-o dau azi ortodoxiştii manipulatori ai evangheliei în scopurile lor şi interesele personale sau de grup.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă de care vorbeşti, a fost plină de greşeli, a trebuit să fie corectată. Chiar şi aşa, a rămas foarte mult influenţată de romano-catolicism. Acolo este prima menţiune în care li se recomandă creştinilor să se împărtăşească de 3-4 ori pe an, după modelul romano-catolic din vremea aceea.

Dar nu mă refeream la Mărturisirea iniţială, care nu a fost plină de greşeli ci a avut doar câteva (vreo două) greşeli. Mă refeream la Mărurisirea corectată şi aprobată de Patriarhia ecumenică şi de ceilalţi patriarhi pe vremea când Masoneria nu era chiar aşa de infiltrată în Biserică aşa cum este de ceva vreme încoace şi cum este şi astăzi dealtfel.

Faptul că a fost influenţată de romano-catolicism poate să fie privit şi din altă perspectivă: dacă nu veneau peste noi catolicii (şi protestanţii) probabil că ortodocşii mai dormeau pe ei vreo câteva sute de ani. Nici nu vreau să mă gândesc cum arăta ortodoxia din acea vreme dacă cea din ziua de azi arată în halul în care arată.

Poate vrei să mi-l aduci ca autoritate şi pe Patriarhul Meletie Metaxakis (1871-1935) care a fost mason şi a reuşit să dezbine biserica? Sau Athenagora I al Constantinopolului (1886-1972), de asemenea mason, care a hotărât ca Biserica Ortodoxă să se alăture Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) şi a ridicat anatemele de la 1054. nu cumva?

Numai ăştia? S-ar auzi că şi Bartolomeu joacă la niveluri înalte; nu am dovezi. Şi că Iustinian ar fi fost pus de comunişti în fruntea BOR. Nu ştiu alţi patriarhi BOR cum au ajuns pe acolo; poate ştiţi dumneavoastră mai multe, şi poate că şi dormiţi liniştit. Cei din Rusia am înţeles că la un moment dat jucau la nivel mare cu KGB-ul; nu ştiu azi ce vor fi făcând.

Păi dacă Ortodoxia stă aşa de bine în relaţiile cu Hristos şi cu Duhul Său cel Sfânt, cum se face că totuşi sunt atâţia infiltraţi şi tot pe poziţii înalte, şi cu atâta linişte şi pace în Ortodoxie?

Mai dăunăzi, tunai şi fulgerai cu acuzaţii la adresa clerului B.O.R. de corupţie, securitate, masonerie, delăsare, etc, de parcă Hristos şi Duhul Sfânt ar lipsi cu totul din această Biserică. Nefăcând nicio diferenţă între slujitori.

Dar lucrurile astea sunt dovedite, la noi însă mai puţin pentru că ai noştri, spre deosebire de cei din Bulgaria, au avut abilitatea (nu se ştie prin ce mecanisme, instrumente, metode pentru că noi fraierii nu avem voie să cunoaştem adevărul) să se pună la adăpost de orice cercetare a documentelor din vremea fostului regim satanic. Şi mă gândesc că bor-iştii au avut destule de ascuns de vreme ce s-a ajuns la legile actuale. Nu ştiu însă cum se simt "ortodocşii" din Bulgaria după ce au aflat că 11 din 15 mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe din Bulgaria au fost agenţi de Securitate Comunistă. Mie unul nu mi-ar cădea foarte bine să aflu ceva asemănător, sau poate chiar mai grav, cu privire la bor-işti. Stau şi mă întreb câţi bulgari vor părăsi Biserica Ortodoxă din Bulgaria în urma acestei veşti.

Fi mai temperat, nu-i nici un securist aici pe forum.

Poate n-or fi aici pe forum, în schimb vă garantez că sunt vreo câţiva, ori securişti ori foşti securişti ori foşti sau actuali informatori de Securitate şi chiar actuali agenţi masoni mai mult sau mai puţin infiltraţi care spionează acest forum. Şi ar mai fi şi vreo câţiva bor-işti care în general nu prea suportă adevărul şi stau ascunşi ca nişte şobolani aşteptând ca unul ca mine să mai facă greşeala să se dea pe faţă şi să intre în colimatorul sistemului ticăloşit.

Şi dacă ar fi, prea puţin îl deranjează zgomotul produs de tine.

Asta este părerea dumneavoastră. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. Pe de altă parte înţeleg şi eu că nu sunt foarte deranjaţi: puterea şi finanţele nu sunt pe mâinile unora ca mine sau a altora asemănători spre exemplu apostolilor şi atunci îi înţeleg că îngrijorarea nu este chiar aşa de mare. Cum spunea şi Solomon într-un proverb, când oamenii de nimic au ajuns în frunte nelegiuiţii mişună şi îşi "fac de cap" pretutindeni (vedeţi spre exemplu şi cazul cu ereticul pe care l-am semnalat la topicul de la secţiunea BOR, eretic care zburdă pe coclaurii ortodoxismului fără ca nimeni să îi facă nici măcar o minimală semnalizare; pentru mine ăsta este un semn de multă putreziciune în cadrul BOR, şi probabil că pentru cei care îşi duc bunul trai de pe spatele "ortodocşilor" nu este un mare lucru; îi înţeleg).

Căci oamenii vor îndrăgii mai mult ortodoxia, vorbind despre frumuseţea ei şi trăind cum se cuvine, nu făcând agitaţie scoţând în evidenţă numai mizeria şi corupţia unor slujitori din biserică. Astea nu sunt dorite şi plăcute oamenilor şi nici nu folosesc, mai degrabă smintesc.

Văd că demagogia şi manipularea sau tentativele de manipulare nu prea vă dau pace. Domnule Haralambie, am spus şi vă repet: cei mai mari smintitori din BOR sunt tocmai cei care, la putere fiind în diferite funcţii, duc bor-ul în direcţia în care o duc. Şi asta de multă vreme încoace. Societatea românească, din care se pretinde în mod absolut fals că ortodocşii ar fi vreo 87% (nu că procentele altora ar fi mai adevărate, dar are prea puţină importanţă) este o societate care în marea ei majoritate este caracterizată, indiferent de ceea ce vă place dumneavoastră să credeţi, de un creştinism fals, mincinos, iar această SMINTEALĂ PERPETUĂ, SISTEMATICĂ ŞI NEÎNTRERUPTĂ (şi pentru care unii îşi duc un trai bun şi încasează sume frumoase, pe când alţii sunt la limita subzistenţei) este creată, întreţinută, tolerată şi gestionată de cu totul alţii decât un forumist pe care îl citesc câţiva inşi. Deci vă rog încă o dată să o lăsaţi mai uşor cu manipularea ortodoxistă (cu care sunt obişnuit) şi să vă concentraţi, dacă tot aveţi ceva cu smintitorii, pe aceia care cu adevărat AU SMINTIT, SMINTESC ŞI VOR SMINTI ÎN CONTINUARE, propovăduind un creştinism de carton care nu mai are aproape nici o legătură cu creştinismul hristic, apostolic şi patristic.

Dionysie

Citesc cu uimire, recunosc, modul în care răspunzi la bunăvoinţa cu care ţi se răspunde. Scrii cu trufie, cu revoltă, chiar fără să-ţi dai seama. Dar te-am recunoscut. Mai sunt mulţi oameni care au meseria ta. Mai jos o să pun un text. Citind printre rânduri m-am recunoscut si pe mine. Oricum, poate e de folos. Nădăjduiesc să-ţi fie. Prea eşti îndârjit şi ştiu că te oboseşte felul ăsta de a fi. Fără supărare (...)

Ce simplu ar fi dacă ar fi de fapt doar vorba despre atât. Din nefericire, factorul sistemului ticăloşit şi al putreziciunii din multe puncte de vedere al societăţii româneşti "87% ortodoxe" văd că vă scapă cu desăvârşire. Este vorba din nou de aceeaşi aruncare a "pisicii moarte" în curtea celuilalt care nu este la putere, care este un simplu "iobag" şi trebuie să îndure şmecheria stăpânilor, ba chiar să le mai şi mulţumească. Deşi poate dumneavoastră aţi scris cu bună credinţă, în cele din urmă nu a reieşit decât încă o abilă tentativă de manipulare, de care şmecherii ortodoxismului se cam folosesc destul de des, semn că au suficiente motive. Întodeauna, spun manipulatorii de meserie, "trebuie să te uiţi numai la tine însuţi, şi să nu îi judeci pe alţii că oricum nu ai nici un drept (mai ales dacă eşti un simplu pălmaş) că Dumnezeu ne va judeca pe toţi". Cu alte cuvinte, după cum am mai spus, adevăraţii smintitori îşi pot desfăşura în continuare în linişte activitatea (de pe care trăiesc, câştiga bani frumoşi iar unii chiar prosperă) iar pălmaşii "smintitori" care abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta, şi cu multe nemulţumiri, trebuie luaţi atât în colimatorul sistemului ticăloşit cât şi în colimatorul manipulatorilor de rea credinţă şi de falsă mărturie creştină. Bogdaproste!

Prin urmare văd foarte bine că nu puteţi identifica la concret care sunt tainele lui Dumnezeu despre care vorbeşte Pavel.

Recunoaşte, asta ai vrut să demonstrezi de la început, întrucât, întrebările tale au fost puse în chip ispititor, viclean, nicidecum că ai fi aşteptat un răspuns sincer, nu? Şi până acum nu m-ai convins că nu-i aşa. Dacă te învinuesc pe nedrept, cer iertare. Dar ar trebuii să fi şi tu mai atent şi mai clar.

V-aş ruga pe dumneavoastră, domnule Haralambie, să specificaţi de unde aveţi dumneavoastră învăţătura că dumneavoastră ca preot aţi fi administrator ale Sfintelor Taine şi în mod special aş vrea să ştiu care sunt fundamentele biblice pentru astfel de afirmaţii.

Administrator= Persoană care administrează, este sinonim cu ispravnic( 1914), diriguitori( 1688), iconom( ediţia sinodală). de la 1 Cor, 4 ,1. Citeşte comentariu sf Ioan Gură de aur la acest capitol.1 Cor, 4 ,1 Este foarte clar. Este fundament Biblic. Sau Tratatul

Despre Preoţie, pg 76-77

Mari sunt puterea şi cinstea preoţilor

Dacă ai putea să te gândeşti ce lucru mare este ca, om fiind şi îmbrăcat încă în trup şi sânge, să te poţi apropia de fericita şi nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea înţelege bine cu câtă cinste a învrednicit pe preoţi harul Sfântului Duh. Prin preoţi se săvârşesc şi Sfânta Jertfă şi alte slujbe, întru nimic mai prejos de Sfânta Jertfă şi în ce priveşte vrednicia preoţească şi în ce priveşte mântuirea noastră. Oameni, care trăiesc pe pământ şi locuiesc pe el, au primit îngăduinţa să administreze cele cereşti şi au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus îngerilor, ci oamenilor: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18). Au şi stăpânitorii pământului puterea de a lega; dar leagă numai trupurile. Puterea de a lega a preoţilor însă leagă sufletele şi străbate cerurile; Dumnezeu întăreşte sus în ceruri cele făcute de preoţi jos pe pământ; Stăpânul întăreşte hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dumnezeu preoţilor decât toată puterea cerească ? Domnul a spus: „Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute'1 (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta ? Domnul a spus iarăşi: „Tatăl a dat toată judecata Fiului" (Ioan 5, 22). Văd însă că toată această putere a fost încredinţată de Fiul preoţilor. Au fost înălţaţi la slujba aceasta atât de mare, ca şi cum de acum s-ar fi mutat în ceruri, ca şi cum ar fi depăşit firea omenească, ca şi cum ar fi scăpat de toate patimile omeneşti. Te întreb acum: Când un împărat dă unuia din supuşii săi cinstea aceasta de a băga şi de a scoate de la închisoare pe cine vrea, cinstea dată lui îl face cu vază înaintea tuturor şi demn de invidiat; dar când Dumnezeu dă preotului o putere cu atât mai mare cu cât este mai de preţ cerul decât pământul şi sufletul decât trupul, cum poate să li se pară unora că preoţia este o slujbă atât de neînsemnată, încât să poată să le treacă

Problemele vieţii pg 172

Voi, preoţii, trebuie să daţi aceste daruri sfinte cu multă luare-aminte, altfel veţi ajunge în iad. Dacă ştiţi că cineva a săvârşit păcat şi rămâne nepocăit, nu-i îngăduiţi să ia parte la cina pascală. Chiar de-ar fi general, chiar de-ar fi domnitor, chiar de-ar fi însuşi împăratul. Dacă se apropie fără a fi vrednic, îndepărtaţi-l. Voi aveţi putere mai mare decât acela. Nu vă fie teamă de el, orice rang ar avea. De Dumnezeu să vă fie teamă, nu de om. Altfel, şi omul vă va lua în râs şi pe Dumnezeu Îl veţi întrista. Oricum, în cazul în care nu îndrăzniţi să faceţi acest lucru, nu şovăiţi să mi-l încredinţaţi mie. Iar eu nu voi îngădui să se întâmple asemenea necuviinţe. Voi prefera să mor, decât să împărtăşesc un nevrednic cu Trupul lui Hristos. E mai de folos să-şi piardă cineva viaţa pentru Hristos, decât să-şi salveze viaţa de aici şi să fie lipsit pentru totdeauna de Dumnezeu.

sf Ioan , PSB 23,La evanghelia de la Matei, PG 935-937.

Cuvintele acestea vi le spun şi vouă care vă împărtăşiţi şi vouă celor ce împărtăşiţi. Este de neapărată trebuinţă să vi se spună şi vouă, ca să împărţiţi aceste daruri cu multă băgare de seamă. Nu mică vă va fi osînda dacă îngăduiţi să se împărtăşească de la această masă cineva pe care-1 ştiţi cu vreun păcat. Sîngele lui Hristos din mîinile voastre se va cere. De-ar fi general, de-ar fi mare dregător, de-ar fi chiar cel cu diadema pe cap, opreşte-1 dacă se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai multă putere decît el. Dacă ţi s-ar fi încredinţat să ai grijă de curăţenia apei unui izvor din care bea o turmă şi ai vedea că vine la apă o oaie plină toată de noroi la gură, n-ai lăsa-o să se aplece să bea, ca să nu tulbure izvorul; aici însă nu ţi s-a încredinţat izvorul unei ape, ci izvorul sînge-lui şi al Duhului. Şi cînd îi vezi pe unii că se apropie, deşi au păcate mai murdare decît pămîntul şi noroiul, nu te revolţi şi nu-i opreşti? Ce iertare mai poţi avea? Pentru aceasta v-a cinstit Dumnezeu pe voi, preoţilor, cu această cinste, ca să-i deosebiţi pe unii de alţii. Aceasta e vrednicia voastră; aceasta-i trăinicia voastră, aceasta-i toată cununa voastră, nu ca să umblaţi într-o haină albă şi strălucitoare.
- Dar de unde ştiu eu pe cutare şi pe cutare?
- Nu vorbesc de cei pe care nu-i cunoşti, ci de cei pe care-i cunoşti. Vrei să-ţi spun ceva mai înfricoşător? Nu e atît de mare grozăvia să fie aici cei îndrăciţi, cît de mare grozăvie e să fie aici aceia despre care Pavel
spunea că au călcat în picioare pe Hristos, că au socotit ceva de rind sîngele Testamentului şi au batjocorit harul Duhului31'. Cel care păcătuieşte şi se apropie de sfintele taine este mai rău decît un îndrăcit, îndrăciţii, pentru că sînt stăpîniţi de demoni, nu sînt pedepsiţi; aceştia însă pentru că se apropie cu nevrednicie sînt daţi osîndei veşnice. Aşadar nu numai pe aceştia să-i alungăm, ci pe toţi pe care-i vedem că se apropie cu nevrednicie. Nimeni să nu se împărtăşească, dacă nu-i ucenic! Nici un Iuda să nu se împărtăşescă, ca să nu păţească ce-a păţit Iuda. Trup al lui Hristos este şi mulţimea aceasta. Vezi, dar, ca tu, care împărtăşeşti cu sfintele taine, să nu mînii pe Stăpîn dacă nu cureţi trupul acesta! Vezi să nu-i dai sabie în loc de hrană! Dacă un om nevrednic vine din neştiinţă să se împărtăşească, opreşte-1, nu te teme! Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Dacă te temi de om, vei fi dispreţuit de om. Dar dacă te temi de Dumnezeu, vei fi respectat şi de om. Dacă nu îndrăzneşti să opreşti de la sfînta împărtăşanie pe unul nevrednic, adu-1 la mine. Nu-i voi îngădui o astfel de îndrăzneală. Mai degrabă mă voi despărţi de suflet decît să împărtăşesc cu sîngele Stăpînului pe un nevrednic; mai degrabă îmi voi răspîndi sîngele meu decît să împărtăşesc cu sîngele acesta atît de înfricoşător pe unul care nu merită. Nu ai nici o vină dacă nu cunoşti pe cel nevrednic, deşi l-ai cercetat cu de-amănuntul. Cele ce ţi le-am spus, le-am spus de cei pe care-i cunoşti. Dacă vom îndrepta pe cei pe care-i cunoaştem, Dumnezeu ni-i va face cunoscuţi repede şi pe cei pe care nu-i cunoaştem. Dar dacă îngăduim să se împărtăşească cei pe care-i cunoaştem că sînt păcătoşi, pentru ce să ne mai facă Dumnezeu cunoscuţi pe cei pe care nu-i cunoaştem? Nu spun cuvintele acestea ca să oprim de la împărtăşire pe oameni, nici ca să-i alungăm din biserică, ci ca să-i aducem la Sfînta împărtăşire după ce s-au îndreptat, ca să ne dăm silinţa să-i îndreptăm. Aşa vom face îndurător şi pe Dumnezeu. Vom găsi mulţi oameni care să se împărt㬺ească cu vrednicie şi vom primi şi mare răsplată şi pentru rîvna noastră şi pentru grija ce o purtăm de alţii, pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să o dobîndim, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava în vecii vecilor, Amin.

Deschide orice manual de Dogmatică şi vei găsi fundamentele Biblice ale administrării Sfintelor Taine. Precum şi puterea de a lega şi dezlega.

Citeşte Tratatul Despre Preoţie al Sfântului Ioan Gură De Aur, precum şi Carte de Suflet Folosiotoare a Sf Nicodim Aghioritul.

Despre Preoţie pg 78

Preoţii sunt slujitorii celor mai mari daruri ale lui Dumnezeu

Dacă nu poţi intra în împărăţia cerurilor, de nu te naşti din nou din apă şi Duh (Ioan 3, 5), dacă pierzi viaţa veşnică, de nu mănânci trupul Domnului şi nu bei sângele Lui (Ioan 6, 54), iar dacă toate acestea nu se săvârşesc altfel decât numai prin mâinile acelea sfinte ale preoţilor, atunci cum vei putea, fără preoţi, să scapi de focul gheenei sau să dobândeşti cununile cele pregătite ?
Preoţii sunt aceia cărora li s-a încredinţat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin botez. Prin preoţi ne îmbrăcăm în Hristos (Gal. 3, 27); prin preoţi suntem îngropaţi împreună cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. 6, 4; Col. 2, 12); prin preoţi ajungem mădularele fericitului cap al lui Hristos (Col. 3, 15). Prin urmare, e drept ca preoţii să fie pentru noi nu numai mai înfricoşători decât marii demnitari şi decât împăraţii, dar mai cinstiţi şi mai iubiţi chiar decât părinţii. Părinţii ne-au născut din sânge şi din voinţa trupului (Ioan 1, 13); preoţii însă ne sunt pricinuitorii naşterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite naşteri din nou, ai libertăţii celei adevărate şi ai înfierii după har. Preoţii iudeilor aveau numai puterea să vindece trupul de lepră (Lev. 14, 2-32); dar, mai bine spus, nici nu aveau puterea să vindece, ci numai să vadă dacă cineva a fost sau nu vindecat de lepră (Lev. 14, 2-3). Şi ştii doar cât de dorită era slujba preoţilor Vechiului Testament! Preoţii Noului Testament însă au luat puterea să vindece, nu lepra trupului, ci necurăţia sufletului; n-au luat numai puterea de a vedea dacă cineva a fost sau nu vindecat, ci puterea deplină de a vindeca. Deci cei care dispreţuiesc pe preoţi sunt cu mult mai nelegiuiţi decât Datan şi cei dimpreună cu el (Num. 16, 1-35) şi vrednici de mai mare pedeapsă. Aceia, deşi pretindeau o slujbă ce nu li se cuvenea, totuşi aveau o foarte bună părere despre preoţie şi au arătat asta prin râvna ce-o aveau ca să ajungă preoţi. Aceş¬tia însă, care privesc cu dispreţ preoţia acum, când a fost cu mult mai împodobită, când a fost ridicată la o atât de mare înălţime, săvârşesc un păcat cu mult mai mare decât aceia, pentru că pornesc de la un gând cu totul contrar gândului ce însufleţea atunci pe Datan şi pe cei împreună cu el. Că nici nu este egal dispreţul de a dori o slujbă care nu ţi se cuvine, cu dispreţul de a nesocoti o slujbă cu atât de mari bunătăţi; deosebirea dintre un dispreţ şi altul este tot atât de mare pe cât de mare este şi deosebirea dintre admiraţie şi dispreţ.
Care este, deci, sufletul acela atât de ticălos, încât să dispreţuiască bunătăţile atât de mari ? Eu aş spune că nu-i nici unul, afară numai dacă ar suferi de streche drăcească.

Tratatele sf Simeon Al Tesalonicului. Şi sunt o sumedenie de scrieri. Această întrebare dacă venea de la cineva care vrea să cunoască ortodoxia, o credeam sinceră.

Dacă dumneavoastră o să îmi spuneţi că şi Sfântul Pavel a spus asta, şi că ăsta ar fi fundamentul biblic, atunci vă rog să demonstraţi că Sfântul Pavel a spus undeva în vreo epistolă de-a sa sintagma "Sfinte Taine",

Acum ce faci, cauţi ca si sectarii nod în papură la literă,?
Eu acolo m-am referit la Sfintele Taine, la Euharistie. Dar toate sunt sfinte.
Sf Ev Matei,Cap. 23,19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
Dacă cele din VTcare erau închipuire şi umbră a celor existente, şi avea templu care avea Sfântă a Sfintelor, cu cât mai mult cele existente de acum.
Ep I Cor Sf Ap Pavel.Cap. 9, 13. Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
Dacă atunci erau numite Sfinte, cele care se săvârşeau, acum cum să le numim?
Ce sunt alea, Sfintele Sfinţilor, care se spune la Liturghie când se ridică sf Trup?
Dionysieeee, tu mai şi citeşti??
Fa Sf Ap 34. "Vă voi da vouă cele sfinte şi vrednice de credinţă ale lui David"( Taina/ Tainele) acestea sunt vrednice de credinţă.
Sf Ev Matei, Cap. 7, 6. Nu daţi cele sfinte(Tainele) câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele( învăţăturile) voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

Sfântul Ioan Gură De Aur: Pentru aceea săvârşim Sfintele Taine cu uşile încuiatate şi împedicăm pe cei ce nu sunt botezaţi să nu ia parte la ele. Nu pentru că recunoaştem slăbiciune tainelor săvârşite, ci pentru că mulţi nu sunt încă destul de desăvârşiţi să ia parte la ele...PSB 23 pg 297.

Dacă Scripturile sunt sfinte, conf Rom,cap 1 , 2 şi Timotei 3, 15, apoi cele ce decurg din ele cum sunt?

dacă nu cumva a spus că el este administrator al tainelor lui Dumnezeu.

Aspus pe noi să ne creadă, nu pe el sau pe mine

Dacă însă consideraţi că Sfântul Pavel se referea, când a spus acele cuvinte, la ceea ce astăzi înţelegeţi dumneavoastră ca Sfinte Taine (la care se include şi părerea dumneavoastră neortodoxă cu privire la intrarea în monahism şi la înmormântare, şi spun neortodoxă pentru că toate Mărturisirile de Credinţă Ortodoxă oficiale ale Bisericii Ortodoxe din sec. XVII afirmă altceva decât ceea ce afirmaţi dumneavoastră) atunci vă rog să demonstraţi cu Sfânta Scriptură că Sfântul Pavel se referea la ceea ce dumneavoastră înţelegeţi ca Sfinte Taine (inclusiv deci înmormântarea). Vă mulţumesc anticipat, domnule Haralambie.

Nu este părerea mea neortodoxă ci a ta, că nu-i fi tu mai ortodox ca sf Maxim Mărturisitorul, Teodor Studitul şi Dionisie Areopagitul. Iar Mărturisirile de Credinţă Ortodoxă din secolul XVII, nu au scăpat de infuenţă romano-catolică, aşa precum nici tu, care evident, eşti râvnitor, dar îţi lipseşte cunoştinţa şi mărturiseşti după cum ai învăţat...
I Cor XV 51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba.

Nu este vorba că nu aş crede acel lucru, ci eu v-am rugat să argumentaţi cu Sfânta Scriptură că Sfântul Pavel se referă acolo la ceea ce înţelegem noi azi (mai mult sau mai puţin) prin Sfinte Taine. Altfel spus, de unde aţi dedus dumneavoastră că atunci când Sfântul Pavel a spus acele lucruri el se referea la ceea ce aţi interpretat dumneavoastră că s-ar fi referit?

Nu eu am interpretat, eu nu mi-am pus părerea mea. Sf Ioan G de Aur aşa interpretează. Dacă el Nu-i credibil, eu nu mai am nimic de zis.

Mai aveţi vreo referinţă biblică de acelaşi fel, eventual chiar de la Sfântul Pavel? Aveţi cumva vreun verset din Biblie în care Botezul, Ungerea cu Duhul Sfânt ori Euharistia să fie numite Sfinte Taine? Dacă nu aveţi atunci de unde ştiţi dumneavoastră exact la ce se referea Sfântul Pavel?

Păi, ai la Lombardo şi la mărturisirele de credinţă din secolul XVII, explicaţiile, ce-ţi mai trebuie mărturii biblice?.

V-am rugat să îmi daţi măcar o referinţă din Scripturi din care să se vadă că ceea ce azi numim Sfinte Taine erau la vremea aceea denumite şi de Pavel ori de alţii aşa. Eu când citesc acel verset vă spun sincer că nu cred că Pavel se referea în vreun fel la "Taina îngropăciunii".

Dacă tu atât ai putut înţelege dintr-o taină, doar îngopăciunea, este problema ta. Tainele nu se reduc doar la ritual şi nici doar în viaţa asta.

Văd că demagogia şi manipularea sau tentativele de manipulare nu prea vă dau pace. Domnule Haralambie, Deci vă rog încă o dată să o lăsaţi mai uşor cu manipularea ortodoxistă

Dacă asta este părerea ta despre mine, cred că nu mai avem ce discuta. Şi cred că este ultimul mesaj care ţi-l scriu, dacă nu mă răzgândesc.
Nici prin minte nu mi-a trecut ca să manipulez pe cineva.
Ia seama să nu fi tu ăla şi să nu ajungi un zăzvrătit fanatic, căci tendinţe văd că ai...
Nu-ţi spun cu răutate, e o simplă constatare.
Dacă nici acum nu te-am înţeles, îmi pare rău, mai roagă-te. Înseamnă că întrebările tale au fost din viclenie.

Bine, atunci vă mai las, domnule Haralambie, să mai treacă timpul peste dumneavoastră pentru ca să înţelegeţi că Sfântul Pavel spunea mult mai mult decât înţelegeţi dumneavoastră când vorbea despre misterele lui Dumnezeu. Văd că sunteţi înţepenit pe nişte lucruri, care nu sunt rele, dar sunt prea puţin pentru a explica ceea ce Sfântul Pavel referea ca mistere ale lui Dumnezeu.

Dacă asta este părerea ta despre mine, cred că nu mai avem ce discuta. Şi cred că este ultimul mesaj care ţi-l scriu, dacă nu mă răzgândesc. Nici prin minte nu mi-a trecut ca să manipulez pe cineva.

Poate nu aţi făcut-o intenţionat însă ceea ce ştiu destul de bine din practică este că astfel de metode sunt folosite în general, şi chiar cu multă abilitate mai ales în faţa mirenilor mai naivi, de cei care manipulează masele de "credincioşi" în numele păstrării şi perpetuării puterii lor ecleziale asupra celor "credincioşi" (adică falşi credincioşi în Hristos) şi pe spatele cărora trăiesc iar unii chiar se îmbuibă. Şi mai este şi manipularea la fel de subtilă (pentru cei naivi mă refer) în favoarea diverselor furnizoare de "caşcaval" cum sunt cei care deţin puterea lumească, putere faţă de care ortodocşii noştri cu tot ajutorul lor din transcendent nu au reuşit niciodată să fie cu adevărat independeţi şi verticali. Iar asta se reflectă în comportamentul şi în caracterul de slugă al fiecărui ortodox de la primul până la ultimul.